ICCJ. Decizia nr. 6846/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 618 din 5 octombrie 2004, Tribunalul Constanța a condamnat pe inculpații:
- Șt.C., la 5 ani închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) și d), cu aplicarea art. 13 și a art. 37 lit. b) din același cod;
- Șt.I., la 5 ani închisoare, tot pentru complicitate la aceeași infracțiune, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) și d), cu aplicarea art. 13 din același cod;
S-a făcut aplicarea, în ce-i privește pe inculpați, a art. 71 și a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Pe latură civilă, s-a constatat că partea civilă A.L. nu s-a constituit parte civilă și s-au respins, ca ne fondate, pretențiile civile formulate de părțile civile D.A., Ș.M. și B.S.
Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpații, frați, erau cunoscuți în localitatea de domiciliu, ca persoane care, alături de alții, sustrăgeau motorină dintr-o conductă aparținând SC P. SA Ploiești, conductă ce traversa zona satului.
Anterior datei de 24 septembrie 1999, un alt frate al celor doi, Șt.D., auzise că mai mulți componenți ai grupurilor ce furau motorină, crezând că au fost divulgați, plănuia să se răzbune.
Grupul concurent, incitat, a hotărât să-i aștepte pe frații Șt. într-un punct din zona conductei. Despre acest lucru, frații aflaseră, sens în care și-au chemat în ajutor mai mulți rromi din Medgidia.
Ca atare inculpații, împreună cu Șt.M., Șt.D., B.E. și B.A. s-au întâlnit cu T.C., N.I. și N.M. și s-au deplasat cu 5 mașini în zona satului Valea Dacilor. Aici, fiind noapte, au sesizat un auto ARO staționat și au crezut că este al lui A.A., persoană din grupul advers. Imediat, au înconjurat vehiculul, au spart geamurile și, au determinat pe ocupanții mașinii, să coboare.
Cei agresați, în realitate fiind angajați ai societății P., constituiți în patrulă de pază și intervenție, au încercat să se retragă, dar nu au reușit întrucât agresorii i-au blocat, i-au lovit și le-au luat bunuri de genul telefon mobil, ceas de mână.
Pe parcursul derulării incidentului Șt.I. s-a urcat la volanul autoturismului ARO și l-a manevrat înainte și înapoi, invitându-i să-i fie alături, și pe prietenii săi.
împotriva sentinței, ambii inculpați au declarat apeluri, motivul invocat fiind greșita lor condamnare, sens în care au solicitat achitarea în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr. 150 din 2 iunie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul Șt.C. și a admis apelul formulat de inculpatul Șt.I., în sensul că a desființat hotărârea apelată, a reținut aplicarea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. și, cu aplicarea art. 76 lit. b) din același cod, a redus pedeapsa la un an închisoare, fiind menținută încadrarea juridică a faptei.
împotriva hotărârii instanței de apel, inculpații, în termenul legal, au declarat recursuri, cale de atac motivată pe cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 C. proc. pen., respectiv s-a comis o eroare gravă de fapt, sens în care au solicitat achitarea pe temeiul că nu au săvârșit fapta pentru care au fost condamnați.
Recursul nu este fondat.
Apărarea inculpatului, în sensul că nu a participat la comiterea complicității la tâlhărie, a fost înlăturată temeinic, prin coroborarea materialului probator.
Este de reținut că alți participanți la săvârșirea faptelor descrise, respectiv alți doi frați ai inculpaților Șt.M. și Șt.D., precum și T.C., N.I., N.M., B.E., B.A. au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 1379/P/1999 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, la acea dată cercetarea penală privindu-i pe recurenții inculpați, nefiind finalizată.
în faza urmăririi penale și a celei de cercetare judecătorească, s-au administrat probe concludente privind participarea inculpaților recurenți la săvârșirea faptelor: alături de declarațiile celorlalți participanți, efectuându-se recunoașteri din grup în prezența martorilor asistenți și a unui avocat, declarații ale părților vătămare care i-au recunoscut și pe inculpați, declarații ale persoanelor indicate de inculpați ca știind despre faptul că la acea oră când s-au comis faptele, ei erau în altă locație, proces-verbale de confruntare, planșe foto.
Ca atare, fiind stabilită vinovăția inculpatului așa cum au reținut instanța de fond și cea de apel, recursul declarat fiind ne fondat, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
în baza dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent Șt.I. va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.
Recursul declarat de inculpatul Șt.C. este însă fondat pentru considerentul ce se va arăta.
Procedând la aplicarea pedepsei, instanța de fond, orientându-se potrivit criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), alături de considerarea pericolului social concret al faptei, criteriu primordial, trebuia să aibă în vedere și împrejurările în care fapta s-a săvârșit, respectiv pe fondul unei stări de iritare în care inculpații s-au aflat, stare indusă de climatul generat în comunitatea locală de grupul advers lor, ceea ce au gândit să înfăptuiască depășind limitele unui diferend, însă, rămânând la stadiul de complicitate la tâlhărie.
Totodată, având în vedere că inculpatului Șt.I. i s-au reținut circumstanțe atenuante cu consecința micșorării pedepsei, în condițiile în care fapta are aceeași încadrare juridică, chiar dacă inculpatul Șt.C. este recidivist, se apreciază că o pedeapsă de 3 ani închisoare este corespunzătoare realizării scopului ei, astfel cum prevede art. 52 C. pen.
Ca atare, recursul declarat de inculpatul Șt.C. fiind fondat, în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va fi admis și se va proceda corespunzător dispozitivului prezentei.
în baza dispozițiilor art. 189 alin. (1) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au reprezentat retribuirea apărătorului din oficiu pentru asistarea inculpatului recurent Șt.C., și s-au acoperit din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6882/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6865/2005. Penal → |
|---|
