ICCJ. Decizia nr. 6842/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6842/2005
Dosar nr. 5785/2005
Şedinţa publică din 6 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 727 din 1 iunie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul G.F.M., la 4 ani şi 6 luni închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) din acelaşi cod, cu aplicarea art. 73 lit. b), a art. 74 lit. c) şi a art. 76 lit. b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) din acelaşi cod, pe durata de 3 ani, după executarea pedepsei.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a dispus revocarea graţierii condiţionate a restului de pedeapsă de un an şi 6 luni închisoare rămas neexecutat din pedeapsa ce i s-a aplicat inculpatului prin sentinţa penală nr. 959/2002 a Judecătoriei sectorului 5, hotărâre rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1601/2002 a Curţii de Apel Bucureşti.
Totodată, s-a constatat că infracţiunea care a format obiectul cauzei este concurentă cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la câte un an şi 6 luni închisoare (două pedepse) prin hotărârea menţionată.
În baza art. 36 C. pen., s-a dispus contopirea celor 3 pedepse, executând pedeapsa cea mai grea, aceea de un an şi 6 luni închisoare, pedeapsă constatată a fi fost executată integral.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Pe latură civilă, s-a luat act că părţile vătămate N.C.R. şi C.N.A.S., nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea, de la inculpat, a cuţitului folosit la săvârşirea infracţiunii.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În ziua de 19 iunie 2004, inculpatul se plimba cu prietena sa, B.I.M.
La un moment dat, un grup de tineri au acostat-o pe faţă. Inculpatul, aflat sub influenţa alcoolului, s-a dus la locuinţa sa şi a luat un cuţit cu care intenţiona să-şi apere prietena de avansurile ce i se făcuseră. N.C.R., prieten şi vecin cu inculpatul, sesizând cele ce dorea să întreprindă acesta din urmă, i-a cerut cuţitul. Iniţial, inculpatul l-a refuzat, dar în cele din urmă i-a înmânat cuţitul, pe care prietenul său l-a dat fetei şi l-a lovit pe inculpat cu pumnii. Inculpatul, enervat, a luat cuţitul din mâna prietenei lui şi şi-a lovit vecinul în clavicula stângă. O altă lovitură de cuţit îndreptată spre abdomenul victimei a fost parată de aceasta prin ridicarea mâinii drepte, cauzându-i-se lezarea.
Raportul de expertiză medico-legală a înscris că partea vătămată a prezentat trei leziuni traumatice situate deltoidian superior stânga, laterotoracic stâng la nivelul spaţiului 5 intercostal şi pe faţa palmară a mâinii drepte. S-a concluzionat că leziunile traumatice au necesitat 22-24 de zile de îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viaţa victimei.
Împotriva sentinţei, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul.
În această cale de atac, parchetul a criticat hotărârea primei instanţe pentru nelegala reţinere a circumstanţei atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., pentru nelegala soluţionare a laturii civile privind despăgubirile materiale reprezentând cheltuielile ocazionate de spitalizarea victimei şi pentru netemeinicia pedepsei aplicată inculpatului în ce priveşte reţinerea de circumstanţe atenuante.
Inculpatul şi-a motivat apelul pe netemeinicia pedepsei aplicate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 678 din 13 septembrie 2005, a respins, ca nefondate, ambele apeluri declarate.
Nemulţumit de hotărârea pronunţată în apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazurile de casare invocate fiind cele prevăzute în art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., respectiv faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică, în opinia sa aceasta fiind infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., şi s-a aplicat pedeapsă greşit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Recursul declarat nu este fondat.
Pentru existenţa infracţiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1) din C. pen., este necesar ca, pe plan subiectiv, în raport cu rezultatul produs, inculpatul să fi acţionat cu praeterintenţie.
În vederea delimitării infracţiunii prevăzute de art. 182 alin. (1) C. pen., de tentativă de omor, în stabilirea laturii subiective, trebuie să se ţină seama de toate datele de fapt, respectiv obiectul folosit, intensitatea cu care au fost aplicate loviturile, zona spre care au fost îndreptate acestea, urmările ce se puteau produce şi terminând cu împrejurarea dacă lipsa unei intervenţii medicale calificată şi de urgenţă putea avea ca rezultat moartea.
În cauză, faptele inculpatului, în materialitatea lor, demonstrează că el a acţionat cu intenţia de a ucide, dedusă din împrejurarea că, după ce a aplicat părţii vătămate o lovitură de cuţit fără ca aceasta să pericliteze grav zona lovită, el a încercat să continue agresiunea, de această dată în abdomenul victimei, nereuşita datorându-se prezenţei de spirit a celui lovit care s-a apărat prin pararea loviturii.
În ce priveşte pedeapsa, se apreciază că în considerarea criteriilor de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţa orientându-se la 4 ani şi 6 luni închisoare, a avut în vedere limitele de pedeapsă stabilite de textul incriminator, pericolul social al faptei, mărit de atingerea adusă vieţii celui lovit, dar şi împrejurările în care el a acţionat, sens în care i s-au recunoscut circumstanţe atenuante personale şi reale pedeapsa fiind sub minimul prevăzut pentru tentativa la infracţiunea de omor calificat.
Totodată, pedeapsa, executabilă prin privare de libertate, răspunde şi scopului ei, aşa cum este prevăzut de art. 52 C. pen.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Conform art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.F.M. împotriva deciziei penale nr. 678/ A din 13 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de 220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6825/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6844/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
