ICCJ. Decizia nr. 6889/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6889/2005
Dosar nr. 6190/2005
Şedinţa publică din 7 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 58/ P din 4 octombrie 2005, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată în temeiul art. 2781 C. proc. pen., de către petiţionara T.E., împotriva rezoluţiei din data de 21 aprilie 2005, pronunţată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. 323/P/2004, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimata făptuitoare S.D., notar public, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP)
În fapt, partea vătămată T.E. în mod repetat, în cursul anului 2004, a formulat plângeri la organele de urmărire penală atât împotriva notarului public S.D. cât şi faţă de alte persoane, deoarece la data de 12 aprilie 2000, a autentificat contractul de vânzare-cumpărare nr. 498 între vânzătorii N.I. şi M., pentru cumpărătorii P.M. şi A., în legătură cu o suprafaţă de 397 mp. situat în str. Dragoş Vodă pentru care s-a pretins că nu au existat acte legale privind proprietatea imobilului înstrăinat.
S-a stabilit însă că încheierea contractului vânzare-cumpărare nr. 498/2000 a avut la bază contractul de vânzare-cumpărare nr. 35 din 16 ianuarie 1997 autentificat de acelaşi notar, act transcris la Judecătoria Babadag sub nr. 63 din 17 ianuarie 1997, având ca obiect imobilul situat la aceeaşi adresă compus din locuinţă şi teren în suprafaţă de 1581 mp. achiziţionat de la vânzătorii F.L., Şt.D., T.E., I.I. şi S.A. (dobândit la rândul lor prin moştenire legală şi în condiţiile art. 22 din Legea nr. 18/1991 a Fondului Funciar).
Partea vătămată şi alte rude ale acesteia au mai pretins că prin încheierea celor două contracte au fost lezate au fost lezate în dreptul lor de proprietate întrucât au moştenit terenuri care se suprapun cu suprafaţa de 397 mp. obţinută nelegal în 1997 şi înstrăinată în acelaşi mod în anul 2000 de către părţile ca contractante.
Demersurile făcute de partea vătămată pe cale civilă au fost respinse ca nefondate.
Prin rezoluţia atacată procurorul a disjuns cauza faţă de vânzătorii iniţiali şi subsecvenţi, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., iar faţă de notar s-a dispus neînceperea urmăririi penale în legătură cu infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), făcându-se aplicaţia art. 120 – art.121 C. pen., privind prescripţia răspunderii penale (termenul de prescripţie de 5 ani, considerat împlinit în anul 2002 premergător introducerii plângerii lor penale fiind calculat de procuror în raport de actul nr. 35/1997, singurul apreciat de acesta a avea justificare legală discutabilă în privinţa dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu).
Pentru a hotărî respingerea plângerii, ca nefondată, instanţa a motivat că rezoluţia atacată este temeinică şi legală întrucât soluţia de neîncepere a urmăririi penale cu referire la dispoziţiile art. 121 – art. 122 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 154 NCP), privind prescripţia răspunderii penale este justificată în raport cu încadrarea juridică dată faptei imputate aceea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), şi data la care se poate reţine că aceasta a fost săvârşită şi anume 16 ianuarie 1997, când a fost încheiat primul contract autentic de vânzare cumpărare incriminat nr. 35/1997. Cu referire la actul de vânzare cumpărare ulterior nr. 498 din 12 aprilie 2000 s-a reţinut că a fost încheiat în condiţii legale deoarece la data autentificării acestui contract vânzătorii N.I. şi M. se legitimau în calitate de proprietari ai terenului vândut cu contractul anterior nr. 35/1997 care nu fusese anulat sau reziliat.
Împotriva sentinţei s-a declarat în termen recurs de către petiţionară cu solicitarea de a se constata că fapta imputată se încadrează în dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 36/1995 şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în raport cu care prescripţia răspunderii penale nu este împlinită în cauză [(corespunzător cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.)].
Recursul este nefondat.
Dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 36/1995, abrogate prin OUG nr. 25/2005 aprobată prin Legea nr. 178/2005, sunt lipsite de semnificaţie juridică sub aspectul prescripţiei întrucât nu au reglementat infracţiuni ci se refereau la faptul că „notarii publici nu pot fi cercetaţi, percheziţionaţi, reţinuţi, arestaţi sau trimişi în judecată penală sau contravenţională, fără avizul ministrului justiţiei, pentru fapte săvârşite în legătură cu exerciţiul activităţii profesionale"
Infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), imputată intimatei, este pedepsită de la 6 luni la 3 ani închisoare fiind împlinit astfel în cauză la data de 15 iulie 2004 şi termenul de 7 ani şi 6 luni ce atrage prescripţia specială a răspunderii penale potrivit art. 124 C. pen.
Ca atare hotărârea primei instanţe este temeinică şi legală iar recursul petiţionarei se va respinge, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., fiind obligată aceasta potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la suma de 80 RON cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara T.E. împotriva sentinţei penale nr. 58/ P din 4 octombrie 2005 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 80 RON (800.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6887/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6907/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
