ICCJ. Decizia nr. 6880/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1007 din 25 august 2005 a Tribunalului București, secția I penală, a fost respinsă cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnata F.M., ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
Petenta F.M. se află în executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 30 din 13 ianuarie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 3822 din 21 iunie 2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție.
Motivele invocate de condamnată, respectiv împrejurarea că este singurul sprijin al celor 5 copii minori, întrucât soțul său este încarcerat iar mama sa este grav bolnavă, fiind imperios necesar să se ocupe de găsirea unui adăpost pentru copii pe durata detenției sale, au fost apreciate în sensul că nu reprezintă împrejurări speciale care ar determina consecințe grave pentru familia petiționarului în sensul dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia penală nr. 713/ A din 23 septembrie 2005, a respins apelul formulat de condamnată.
împotriva acestei decizii, în termen legal, condamnata a declarat recurs, reiterând motivele invocate în cererea introductivă și în apel, solicitând întreruperea executării pedepsei.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă, printre altele, când, din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia acestuia.
Or, din actele aflate la dosarul cauzei, respectiv referatul de anchetă socială, rezultă că petenta are 5 copii minori aflați în grija bunicii materne, care are grave probleme de sănătate, veniturile familiei sunt modeste și constau din pensie și alocațiile lunare ale minorilor iar condițiile de locuit sunt precare. în atare situație, deși cele învederate de condamnat sunt reale, instanțele au apreciat corect că nu se impune întreruperea executării pedepsei, întrucât această stare de fapt, preexistentă încarcerării condamnatei, nu se poate remedia într-o perioadă scurtă, de maxim 3 luni, cât este permisă întreruperea executării pedepsei. Ca atare, motivele invocate nu constituie acele "împrejurări speciale", în sensul art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., care să impună întreruperea executării pedepsei.
Așadar, recursul declarat de condamnată nu este fondat și, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din același cod, va fi respins.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta a fost obligată la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6876/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6882/2005. Penal → |
|---|
