ICCJ. Decizia nr. 6875/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 177 din 24 martie 2004 pronunțată de Tribunalul Brașov au fost condamnați următorii inculpați:
1. M.A.D., la 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 75 lit. c) și art. 76 lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
2. T.G.R., la 2 ani închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele, art. 74 lit. c) și art. 76 lit. c) C. pen.
în baza art. 81 raportat la art. 110 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatei T.G.R. pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
în baza art. 1101C. pen., s-a dispus pe durata termenului de încercare, încredințarea supravegherii minorei.
S.R.S.S. de pe lângă Tribunalul Brașov, până când inculpata minoră va îndeplini 18 ani, iar după împlinirea acestei vârste s-a dispus respectarea de către inculpată a măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863lit. a) - d) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 359 C. proc. pen.
S-a constatat că pârâta V.M. nu s-a constituit parte civilă.
Fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
în fapt s-au reținut următoarele:
La data de 17 octombrie 2003, în jurul orelor 14,00, inculpatul M.A.D. s-a urcat, din gara Timișul de Jos, în trenul personal nr. 3003 în care se aflau și prietena sa, inculpata T.G.R. și partea vătămată V.M.
La un moment inculpatul a lovit-o fără motiv pe partea vătămată după care a urcat cu inculpata T.G.R. la etajul vagonului.
După un timp l-a trimis pe martorul T.G. să o cheme pe partea vătămată. Aceasta a venit și s-a așezat lângă inculpat care i-a cerut inelul pe care îl avea pe mână, dar observând că este din argint i l-a restituit cerându-i să-i aducă alte bijuterii peste câteva zile.
întrucât partea vătămată l-a refuzat, inculpatul a lovit-o cu dosul palmei peste față și atunci aceasta i-a spus că o să-i aducă o brățară ruptă.
Când trenul a ajuns în Brașov, partea vătămată a coborât de la etajul vagonului urmată de cei doi inculpați. în aceste împrejurări inculpatul M.A.D. a observat că partea vătămată avea la gât un lănțișor din aur și i l-a cerut să-l vadă. A intervenit și inculpata T.G.R. care i-a spus lui V.M. că dacă nu-i dă lănțișorul inculpatului, acesta o să-l bată.
Partea vătămată a refuzat și atunci inculpatul a tras de lanț până l-a rupt, a luat medalionul atașat de acesta și a restituit părții vătămate lanțul. V.M. i-a cerut să-i restituie bijuteria, dar inculpatul a refuzat și l-a amenințat că îl omoară dacă îl denunță la poliție.
Ulterior inculpații au vândut medalionul cu suma de 280.000 lei martorului I.L.
Bunul a fost recuperat și restituit părții vătămate, iar inculpații au dat înapoi martorului prețul primit.
S-a reținut că în drept fapta inculpatului M.A.D. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. C. pen., iar fapta inculpatei T.G.R., care a înlesnit activitatea infracțională a inculpatului și a beneficiat ulterior de parte din suma obținută din valorificarea bunului sustras, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la tâlhărie prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. c) C. pen.
Prin decizia penală nr. 331/ Ap din 16 septembrie 2004 pronunțată cu majoritate de voturi de Curtea de Apel Brașov, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și s-a desființat sentința numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatei T.G.R.
Rejudecând în aceste limite, instanța de apel a înlăturat aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., pentru inculpata T.G.R. și a majorat pedeapsa aplicată acestuia la 3 ani și 6 luni închisoare.
în baza art. 863C. pen., inculpata a fost obligată să se supună unor obligații de supraveghere.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Apelul declarat de inculpatul M.A.D. a fost respins ca nefondat.
Instanța de apel a reținut că este nefondată susținerea din apelul procurorului că inculpata T.G.R. este coautor la infracțiunea de tâlhărie și nu doar complice.
S-a mai reținut că pedeapsa aplicată inculpatului M.A.D. a fost corect individualizată fiind respectate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), și că justificat s-au reținut circumstanțe atenuante în favoarea acestuia. Sub acest aspect s-a constatat că este nefondat și apelul declarat de inculpat.
S-a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatei T.G.R. nu a fost corect stabilită, reținându-se nejustificat în favoarea acesteia circumstanțe atenuante în condițiile în care inculpata nu a dorit să dea nici o declarație în fața instanțelor, iar din referatul de evaluare rezultă că inculpata are unele probleme de comportament care impun o supraveghere mai riguroasă și pe un termen mai lung din partea organelor de specialitate pentru a se reuși reintegrarea socială a acesteia.
Așa fiind, s-a concluzionat că se impune înlăturarea dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen., cu privire la inculpata T.G.R., majorarea pedepsei aplicate acesteia și schimbarea modalității de executare a pedepsei.
Decizia a fost atacată cu recurs de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov susținându-se că s-a dat o greșită încadrare juridică faptei comise de inculpata T.G.R., care este coautor, și nu complice, la infracțiunea de tâlhărie deoarece a amenințat partea vătămată că va fi bătută de inculpat dacă nu îi dă lănțișorul.
Un alt motiv de recurs se referă la greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului M.A.D. impunându-se majorarea acestuia.
Recursul își găsește temeiul în dispozițiile art. 3859alin. (1) pct. 17 și respectiv 14 C. proc. pen., dar nu este fondat.
Curtea constată că încadrarea juridică dată faptei săvârșite de inculpata T.G.R. în complicitate la infracțiunea de tâlhărie comisă de inculpatul M.A.D. este corectă. Recomandarea făcută părții vătămate de a da bunul inculpatului pentru a nu fi bătută de acesta, nu reprezintă o săvârșire nemijlocită a vreunuia din modalitățile în care se realizează latura obiectivă a infracțiunii de tâlhărie pentru a se putea reține participarea inculpatei în calitate de autor la comiterea acesteia.
Curtea apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată pe baza unei temeinice evaluări a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), și este de natură a realiza scopul prevăzut de art. 52 C. pen.
Tot astfel se apreciază că justificat au fost reținute circumstanțe atenuante judiciare având în vedere sinceritatea și regretul manifestat față de fapta comisă și faptul că s-a încadrat în muncă.
Reținând din examinarea cauzei că nu există motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6871/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6878/2005. Penal → |
|---|
