ICCJ. Decizia nr. 6882/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 21 din 24 iunie 2002, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca neîntemeiată, în principiu cererea privind revizuirea hotărârii definitive de condamnare la pedeapsa capitală executată la 1 iunie 1946 a tatălui acestuia A.G., formulată de către A.Ș.
A fost obligat revizuientul la suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
S-a reținut că hotărârea nr. 17 din 17 mai 1946 a Tribunalului Poporului rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1134 din 27 mai 1946 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite, a fost condamnat în calitate de criminal de război, printre alții și A.G., la pedeapsa cu moartea și confiscarea totală a bunurilor aflate în patrimoniul acestuia cu titlu de despăgubiri pentru săvârșirea în calitate de Guvernator al Transnistriei în perioada 19 august 1941 - februarie 1944, a infracțiunilor de dezastrul țării, inclusiv prin crime de război, prevăzute în art. 13 alin. (1) și art. 2 lit. a), d), f), k), e), m), n) și o) din Legea nr. 312/1945.
La data de 29 aprilie 1998 fiul condamnatului, petiționarul A.Ș. a formulat cerere de revizuire a hotărârii penale anterior amintite, înregistrată sub nr. 1913/1998 la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, întemeiată pe dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cu motivarea că "faptele sau împrejurările care nu au fost cunoscute de instanță la data judecării procesului sunt de notorietate publică în momentul cererii, astfel încât nu este necesar a se administra probe, pentru a demonstra realitatea lor".
Motivele cererii de revizuire au fost precizate și circumscrise ulterior la următoarele împrejurări cu pretins caracter de noutate/necunoaștere.
1) actele și faptele executate în calitate de înalt demnitar de către tatăl revizuientului au fost în susținerea politicii de legitimă apărare și a stării de necesitate în care s-a aflat România ca stat agresat, în perioada respectivă (cu referire expresă la pactul secret Ribentrop - Molotov încheiat între Germania nazistă și U.R.S.S.);
2) faptele imputate fiind de competență exclusivă a autorităților militare nu puteau să fie comise de către condamnat care avea atribuții de funcționar civil în calitatea deținută;
3) dată fiind separațiunea puterii civile, deținută de condamnat, de cea militară a fost judecat/condamnat de o instanță necompetentă și nelegal constituită;
4) judecarea condamnatului în calitate de guvernator al Transnistriei de către un tribunal sovietic în anul 1945 la Odessa și achitarea sa (hotărâre depusă la dosar).
în esență, invocând cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., petentul solicită interpretarea evenimentelor petrecute în perioada 23 august 1944 - 1 iunie 1946 de o factură care atestă caracterul notoriu de "condamnare politică" comandată a tatălui acestuia, întrucât aceasta nu a avut nici-un fundament în realitatea obiectivă.
în dovedirea cererii de revizuire s-au administrat probe cu înscrisuri.
Cercetările premergătoare efectuate în cauză de către Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, secția parchetelor militare, comunicate cu adresa nr. 176/C/1429 din 1 martie 2000, concluzionează în sensul inadmisibilității cererii arătându-se că "analiza condițiilor sociale, economice și politice, interne și internaționale în care și-a desfășurat activitatea condamnatul nu constituie faptă sau împrejurare nouă în înțelesul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.".
Cu aceiași motivare instanța a respins cererea, în principiu, ca neîntemeiată.
Recursul declarat în cauză de revizuient, nemotivat, a fost susținut oral prin apărător pentru casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță cu motivarea că soluția adoptată în cauză este în afara legii [(art. 403 alin. (1) C. proc. pen.)] întrucât nu se poate respinge în principiu o cerere, ca neîntemeiată, ci doar ca inadmisibilă.
S-a mai arătat că argumentele justificative invocate de instanță pentru respingerea cererii în principiu contravin înscrisurilor depuse la dosar, completate în recurs, atestând că împrejurările invocate nu au fost cunoscute de instanțe și se circumscriu cazului în revizuire prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Pentru a se asigura o justă soluționare a cauzei s-a apreciat că se impune ca instanța de rejudecare să rezolve și problema referitoare la caracterul constituțional/neconstituțional al Decretului Lege nr. 312/1945 dat de fostul rege M. prin care au fost incriminate postfactum infracțiuni condamnabile la moarte care au stat la baza acuzațiilor în speță.
Recursul este întemeiat pentru motivul invocat de către procuror privind încălcarea principiului publicității procesului penal cu referire la ședința de judecată, în care au avut loc dezbaterile sancționat cu nulitatea absolută a încheierii respective și sentinței, prevăzută în art. 197 alin. (2), raportat la art. 3859alin. (1) pct. 4 C. proc. pen., pentru a cărei asanare se va trimite cauza spre rejudecare la prima instanță în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen.
Din examinarea lucrărilor dosarului se constată că dezbaterea admisibilității în principiu a cererii de revizuire la data de 10 iunie 2000, potrivit încheierii, a avut loc, fără motiv, în ședință secretă, în condițiile în care judecarea anterioară a cauzei s-a făcut în ședință publică. Ca atare a fost încălcat principiul publicității ședinței de judecată a cererii de revizuire prevăzut în art. 402 alin. (1), raportat la art. 290 alin. (1) C. proc. pen., cu consecințele anterior arătate.
Este evident și faptul că în raport cu dispozițiile art. 403 alin. (1) și (3) C. proc. pen., cererea de revizuire poate fi respinsă în principiu doar ca inadmisibilă.
Această eroare de judecată precum și celelalte critici de netemeinicie și nelegalitate invocate de recurent au fost avute în vedere cu ocazia noii judecăți în primă instanță.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6880/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6846/2005. Penal → |
|---|
