ICCJ. Decizia nr. 6888/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 65/ PI din 13 iulie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A.P.B. Timișoreana împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 39/P/2005.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr. 4536/P/2005, petenta A.P.B. Timișoreana a solicitat ca prin hotărârea ce va fi pronunțată să se dispună desființarea rezoluției pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în dosar nr. 39/P/2005, și trimiterea cauzei la procuror, pentru reluarea urmăririi penale în raport cu făptuitoarea B.M.
în motivarea plângerii s-a precizat că deși la dosar există dovezi de vinovăție a judecătoarei-făptuitoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), prin rezoluția atacată s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
A fost acvirat dosarul de urmărire penală, din care a reieșit că intimata își desfășoară activitatea în funcția de judecător la Judecătoria Timișoara, iar în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu soluționează cauzele ce-i sunt repartizate, soluționând astfel și cauze în care petenta avea calitate procesuală. Criticile aduse ordonanței atacate de către petentă vizează hotărâri judecătorești pronunțate de intimată, care ar fi prejudiciat-o pe aceasta, unele hotărâri fiind desființate de instanțele de control judiciare în soluționarea căilor de atac.
A mai reținut că infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), este definită ca fiind fapta funcționarului public, care în exercițiul atribuțiunilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare a intereselor legale ale unei persoane și se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
în cazul în care o hotărâre judecătorească este netemeinică sau nelegală, aceasta poate fi îndreptată în căile de atac; ceea ce susține petenta în plângerea formulată este neglijența gravă, îndeplinirea cu știință și în mod defectuos a atribuțiunilor de serviciu de către judecătoarea-făptuitoare, însă aceste acuzații nu sunt confirmate de probele administrate de către procuror, probe care au stat la baza rezoluției de neîncepere a urmăririi penale.
Cum rezoluția procurorului este temeinică și legală, în baza prevederilor art. 2781alin. (8) lit. a C. proc. pen., plângerea a fost respinsă ca neîntemeiată.
împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petenta A.P.B. Timișoreana, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând, în esență, că prin plângerea formulată nu a înțeles să dea o calificare strictă faptelor comise de intimată, ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), ci a descris o situație de fapt care ar corespunde unei grave neglijențe în exercitarea actului de justiție. Totodată, în motivarea recursului, petenta a făcut ample considerații cu privire la nelegalitatea hotărârilor pronunțate de judecătorul reclamat.
Examinând recursul declarat de petent sub toate aspectele, conform art. 3856alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.
Instanța de fond, în baza materialului probator aflat la dosarul cauzei, a apreciat în mod corect că activitățile desfășurate de intimată, în calitate de judecător care s-a pronunțat în dosarul nr. 236/PJ/2001 al Judecătoriei Timișoara, nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate prin plângerea penală. Din probele administrate nu rezultă nici un indiciu în legătură cu soluționarea cu rea-credință sau neglijență a cererii deduse judecății, simplul fapt că soluția este nefavorabilă intereselor petentei neputând constitui temei pentru tragerea la răspundere penală a intimatei. îndreptarea eventualelor greșeli de judecată se face cu ocazia soluționării căilor de atac de către instanțele de control judiciar, pe calea plângerii penale neputându-se reforma fondul hotărârilor civile, definitive și irevocabile, nefavorabile petenților.
Pentru toate aceste considerente, s-au văzut și dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea a respins recursul, ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, a obligat recurenta la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6884/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6879/2005. Penal → |
|---|
