ICCJ. Decizia nr. 6923/2005. Penal. Contestaţie în anulare. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6923/2005
Dosar nr. 6325/2005
Şedinţa publică din 8 decembrie 2005
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 6325/2005 petentul C.A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei penale nr. 5614 din 5 octombrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, solicitând anularea hotărârii atacate, motivat de faptul că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. f) – i), cu privire la care existau probe la dosar.
În drept, contestatorul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 386 lit. c) C. proc. pen.
În vederea soluţionării cauzei a fost ataşat dosarul nr. 3376/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în care s-a pronunţat Decizia penală nr. 5614 din 5 octombrie 2005 prin care a fost respins, ca nefondat, şi recursul declarat de inculpatul C.A. împotriva deciziei penale 177 din 3 mai 2005 a Curţii de Apel Iaşi.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, în cauză, contestaţia în anulare formulată de contestatorul C.A. nu este fondată.
Contestaţia în anulare este un remediu procesual, prin care se pot repara erori, respectiv este o cale de anulare pentru vicii, nulităţi privind actele de procedură.
În cauză, petentul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 386 lit. c) C. proc. pen., situaţie în care contestaţia în anulare poate fi făcută când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. f) – i) C. proc. pen. (respectiv, lipseşte plângerea prealabilă a persoanei vătămate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale; a intervenit amnistia sau prezumţia ori decesul făptuitorului; a fost retrasă plângerea prealabilă ori părţile s-au împăcat, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea plângerii sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală; s-a dispus înlocuirea răspunderii penale), cu privire la care există probe la dosar.
Din contestaţia în anulare formulată de contestator rezultă că, practic, acesta a invocat motive de anulare care privesc fondul cauzei, fond care a fost rezolvat definitiv.
Astfel, în speţă nu a intervenit nici unul din cazurile de încetare a procesului penal, motiv pentru care instanţa de recurs nici nu se putea pronunţa asupra acestui motiv invocat de contestator.
Se observă, că petentul a fost trimis în judecată şi condamnat definitiv pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 215 alin. (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), infracţiune pentru care acţiunea penală se porneşte şi se exercită din oficiu, nefiind necesară plângerea prealabilă a părţii vătămate, autorizarea sau funcţionarea organului competent.
Mai mult decât atât, se observă că la soluţionarea recursului contestatorul a solicitat instanţei redozarea pedepsei.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, constată că cererea formulată nu îndeplineşte cerinţele legale prevăzute în art. 386 şi următoarele C. proc. pen., motiv pentru care va respinge contestaţia în anulare ca nefondată.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat C.A. împotriva deciziei penale nr. 5610 din 5 octombrie 2005a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 3376/2005.
Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 60 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 decembrie2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6920/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6924/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs → |
|---|
