ICCJ. Decizia nr. 6924/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6924/2005
Dosar nr. 6333/2005
Şedinţa publică din 8 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 306 din 17 octombrie 2005, Tribunalul Ialomiţa a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei formulate de condamnatul T.C.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul, solicitând să-i fie întreruptă executarea pedepsei de 5 ani închisoare, pentru a putea ajuta familia sa ce se află într-o situaţie grea.
Prin Decizia penală nr. 773 din 14 octombrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, apreciind ca legală şi temeinică soluţia pronunţată de prima instanţă.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs condamnatul T.C., fără a-l motiva în scris, iar cu ocazia soluţionării recursului, în ultimul cuvânt, a solicitat, pe fond, întreruperea executării pedepsei din motive familiale.
Examinând hotărârile pronunţate în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când, din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familia sau unitatea la care lucrează, întreruperea făcându-se o singură dată, pentru cel mult 3 luni.
Din referatul de anchetă socială întocmit în cauză de Primăria sectorului 2 Bucureşti reiese că familia petentului condamnat locuieşte într-un imobil compus din 5 camere modest mobilate, încălzirea realizându-se cu lemne, iar venitul lunar al celor 6 membri ai familiei este în sumă de 6.175.000 lei, format din pensiile părinţilor condamnatului (2.900.000 lei) şi salariul sorei acestuia.
Raportând dispoziţiile art. 453 lit. c) din C. proc. pen., la situaţia de fapt reţinută în speţă, se constată că motivul invocat de condamnat pentru admiterea cererii sale de întrerupere a executării pedepsei nu poate fi apreciat ca o împrejurare specială, de natura aceleia la care face referire textul sus-menţionat întrucât starea materială grea a familiei condamnatului nu poate fi îmbunătăţită prin prezenţa acestuia la domiciliu pe timp de 3 luni.
Faţă de aceste considerente, urmează ca, în baza art. 38515 alin. 1 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de condamnat ca nefondat.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2), raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., va fi obligat recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul T.C. împotriva deciziei penale nr. 773 din 14 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 60 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6923/2005. Penal. Contestaţie în anulare.... | ICCJ. Decizia nr. 6941/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
