ICCJ. Decizia nr. 6920/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6920/2005
Dosar nr. 6016/2005
Şedinţa publică din 8 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin ordonanţa nr. 3391/P/2004, din 11 mai 2005, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., art. 38 C. proc. pen., şi art. 45 C. proc. pen., raportat la art. 42 C. proc. pen., cu aplicarea art. 30 lit. d) C. proc. pen.,
- neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public D.Şt., reclamat de săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), reţinându-se că faptele comise nu sunt prevăzute de legea penală şi
- disjungerea cauzei de faţă de numiţii P.A. şi S.I.N. şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 3 Bucureşti, în vederea efectuării de cercetări sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), şi art. 25 raportat la art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP)
Pentru a dispune astfel, procurorul a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Petenta S.D.M. şi fratele ei P.A. au deschis succesiunea defuncţilor lor părinţi la Biroul Notarului Public C.R., din Bucureşti.
Întrucât aceştia nu s-au înţeles asupra partajării bunurilor succesorale, s-au închis dezbaterile de la biroul notarial şi cauza a intrat pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, înregistrată sub nr. 5475/2003.
Printre bunurile care fac obiectul partajului succesoral se află şi apartamentul din Bucureşti, în legătură cu care petenta S.D.M. a reclamat faptul că fratele ei P.A. l-ar fi instigat pe notarul D.Şt. să întocmească, în fals, o adresă, nr. 329 din 23 octombrie 2002, către I.C.R.A.L. Foişor, folosită pentru obţinerea duplicatului contractului de vânzare-cumpărare al apartamentului respectiv şi pe numitul S.I.N. să declare în instanţă, la Judecătoria sectorului 2 Bucureşti că el, anterior deschiderii succesiunii, i-ar fi plătit petentei 7000 dolari S.U.A. reprezentând ½ din valoarea apartamentului, situaţie pe care petenta o contestă.
Procurorul a apreciat că fapta notarului D.Şt. de a solicita la I.C.R.A.L. Foişor remiterea unui duplicat al contractului de vânzare-cumpărare al apartamentului respectiv nu este prevăzută de legea penală întrucât notarul public ar fi acţionat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, la data emiterii adresei respective efectuând acte preparatorii în vederea unei viitoare dezbateri a succesiunii, că în adresa de solicitare nu a înserat fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului şi că adresa emisă de notarul public nu a produs consecinţe juridice.
În ceea ce-i priveşte pe P.A. şi S.I.N. s-a reţinut că petenta i-a reclamat, pentru săvârşirea aceloraşi fapte, şi la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, unde, atunci, cercetările erau în curs de desfăşurare.
Împotriva acestei ordonanţe, petenta S.D.M. a formulat plângere, în baza art. 278 C. proc. pen.
Prin ordonanţa nr. 1707/II/2/2005 din 28 iunie 2005, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-a dispus, în baza art. 278 alin. (1) şi (4) C. proc. pen., şi art. 220 C. proc. pen., admiterea, în parte, a plângerii petentei S.D.M., infirmarea parţială a ordonanţei atacate şi schimbarea temeiului juridic ce a stat la baza soluţiei de neîncepere a urmăririi penale faţă de notarul public D.Şt., cercetat sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), din art. 228 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., în art. 228 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Pentru a se dispune astfel, s-a reţinut că notarul D.Şt., la cererea numitului P.A., a emis adresa nr. 329 din 23 octombrie 2002, cu încălcarea dispoziţiilor art. 74 alin. (2) din Ordinul nr. 710/ C din 5 iulie 1995, al Ministrului Justiţiei, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 36/1995, legea notarilor publici şi a activităţii notariale, în sensul că nu a verificat dacă în opisul de evidenţă a procedurilor succesorale s-a înregistrat un dosar succesoral, în aceeaşi cauză, la un alt birou notarial, din aceeaşi circumscripţie, caz în care, cum este cel din speţă, ar fi putut să constate că procedura succesorală era deja deschisă la biroul notarului public C.R., iar el urma să se abţină să facă vreun alt demers.
S-a reţinut totodată că faptei notarului public D.Şt., constând în emiterea adresei sus-menţionate, îi lipsesc elementele constitutive ale infracţiunii pentru care a fost reclamat de petentă, având în vedere că nu este contestată calitatea de moştenitor a numitului P.A., persoana la solicitarea căreia a fost întocmită adresa şi că înscrisul respectiv nu a servit la restabilirea domiciliului în România al persoanei în cauză aşa cum, în mod greşit, susţine petenta S.D.M.
Împotriva ambelor ordonanţe, petenta S.D.M. a formulat plângere, în baza art. 2781 C. proc. pen., solicitând desfiinţarea acestora şi să se dispună ca Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti să întocmească rechizitoriul prin care să fie trimise în judecată toate persoanele pentru comiterea infracţiunilor reclamate, iar adresa nr. 329/2002 emisă de Biroul Notarului Public D.Şt. şi celelalte înscrisuri subsecvente să fie declarate false.
Prin sentinţa penală nr. 128 din 23 septembrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, a respins, ca nefondată, plângerea petentei S.D.M., şi a menţinut soluţia din ordonanţa atacată.
A obligat petenta la cheltuieli judiciare către stat şi către intimaţii B.V.L., S.A. şi S.I.N.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionara S.D.M., solicitând, prin apărător, casarea hotărârii şi, rejudecând, restituirea cauzei organului de urmărire penală în vederea terminării cercetărilor şi trimiterea în judecată a persoanelor vinovate.
Examinând sentinţa penală atacată, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor dosarului rezultă că instanţa care a pronunţat hotărârea de respingere a plângerii petiţionarei S.D.M. a stabilit în mod corect că, în cauză, nu sunt indicii de săvârşire a infracţiunilor reclamate de petiţionară.
Astfel, aşa cum a reţinut şi reprezentantul parchetului, fapta notarului public D.Şt. constând în emiterea adresei nr. 329 din 23 octombrie 2002 către I.C.R.A.L. Foişor, în urma solicitării numitului P.A., nu întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni întrucât această adresă nu atestă fapte sau împrejurări care nu corespund realităţii, iar emiterea ei de către notar nu a cauzat o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
Pe de altă parte, faţă de numiţii P.A., S.I.N. şi S.A. se efectuează cercetarea, în altă cauză, pentru infracţiunile prevăzute de art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), şi art. 25 raportat la art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), ceea ce înseamnă că nu se pot verifica aspectele semnalate de petiţionară în prezenta cauză. De asemenea, faţă de numita B.V.L. nu s-au finalizat cercetările efectuate de parchet, motiv pentru care, în mod corect, instanţa nu a analizat situaţia acesteia.
În consecinţă, în cauză a fost pronunţată o sentinţă legală şi temeinică, soluţiile adoptate de organele de urmărire penală fiind în spiritul materialului probator existent.
Faţă de aceste considerente, urmează ca, în baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de petiţionara S.D.M. împotriva sentinţei penale nr. 128 din 23 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, ca nefondat.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligată recurenta petiţionară la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara S.D.M. împotriva sentinţei penale nr. 128 din 23 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Obligă recurenta petiţionară la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 60 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 692/2005. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6923/2005. Penal. Contestaţie în anulare.... → |
|---|
