ICCJ. Decizia nr. 6942/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6942/2005
Dosar nr. 4346/2005
Şedinţa publică din 9 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 77 din 23 noiembrie 1994, Tribunalul Mehedinţi i-a condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor, faptă prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., pe inculpaţii:
- G.D., la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., reţinându-se starea de recidivă post-condamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.
- D.M., la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., reţinându-se starea de recidivă post-condamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 9 din Decretul-Lege nr. 3/1990 s-a revocat graţierea condiţionată privitor la acest inculpat, pentru pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 382/1988 a Judecătoriei Drobeta Tr. Severin, dispunându-se executarea acestei pedepse alături de pedeapsa de 7 ani închisoare, în total, inculpatul având de executat 9 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a luat act că partea vătămată P.F. nu se constituie parte civilă şi inculpaţii au fost obligaţi la câte 100.000 lei, cheltuieli judiciare statului şi câte 120.000 lei onorar apărător oficiu, către Biroul de Avocaţi Drobeta Tr. Severin.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond, în raport de probele administrate în cauză, constând în procesul verbal de cercetare la faţa locului, expertiza medico-legală întocmită de I.M.L. Mehedinţi, privind examinarea părţii vătămate P.F., declaraţiile martorilor D.J.G., S.V., P.I., G.V., A.M., declaraţiile părţii vătămate, transcrierea fonogramei casetei audio lăsată de inculpatul D.M. mamei sale, a reţinut, în fapt, următoarea situaţie:
În după-amiaza zilei de 2 iulie 1991, partea vătămată P.F., s-a deplasat împreună cu martora D.J.G., prietena sa cu autoturismul proprietate personală, la cinematograful „Porţile de Fier", pentru a viziona un film.
Ajungând prea devreme, în faţa cinematografului şi întrucât urmau să se ducă împreună cu alţi prieteni, cei doi au rămas în autoturism în aşteptarea prietenilor.
La un moment dat, înainte de ora 19,00, lângă maşină au apărut inculpaţii, unul dintre ei oprindu-se în dreptul locului unde stătea martora, respectiv G.D., iar D.M., lângă portiera de pe partea şoferului.
G.D. s-a adresat ireverenţios martorei pe care nu o cunoştea, motiv pentru care a intervenit partea vătămată, cerându-le inculpaţilor să-i lase în pace.
După ce inculpaţii au plecat, partea vătămată a sesizat dispariţia de pe bordul autoturismului a cheilor şi bănuind că acestea au fost sustrase de inculpatul D.M. ce cu puţin timp înainte, a stat în dreptul portierei sale şi s-a dus după cei doi, solicitându-le restituirea cheilor.
În încercarea de a intra în posesia propriilor chei, partea vătămată l-a apucat de mână pe D.M., timp în care a intervenit inculpatul G.D. şi i-a aplicat o lovitură părţii vătămate cu pumnul, peste faţă.
Ca o ripostă, partea vătămată a lovit şi el cu pumnul, însă inculpatul G.D. a scos un cuţit pe care-l purta asupra sa.
Sesizând pericolul creat, partea vătămată a revenit la autoturism în fugă, a luat de aici o bâtă pe care o avea pe bancheta din spate şi, astfel înarmat, a fugit din nou spre inculpaţi, i-a aplicat o lovitură în frunte lui G.D., ce-l întâmpinase cu cuţitul în mână, după care, cei doi l-au atacat.
Pentru moment, inculpaţii nu l-au prins întrucât partea vătămată a reuşit să fugă în scara blocului L 5, urcând spre etajele superioare, însă în cele din urmă a fost ajuns, doborât şi lovit cu cuţitul de inculpatul G.D. şi cu propria bâtă, pe care o scăpase, de către D.M.
La ţipetele părţii vătămate, s-au sesizat locatarii acelei scări de bloc, încât inculpaţii speriaţi, au fugit, D.M. abandonând sacoşa din vinilin, pe care, până atunci, o avusese asupra sa.
După săvârşirea faptei, inculpaţii au părăsit ţara, aşa încât, în legătură cu cele întâmplate la 2 iulie 1991, nu au fost audiaţi de către organele de urmărire penală.
Anterior plecării din ţară, inculpatul D.M. a înregistrat pe o casetă audio un mesaj prin care îşi lua rămas bun de la mama sa şi din conţinutul căreia rezultă că singurul vinovat de cele întâmplate, ar fi prietenul său, G.D.
Cât priveşte pe partea vătămată, aşa cum rezultă din conţinutul actelor medico-legale depuse la dosar, aceasta a prezentat plăgi tăiate multiple, în zona feţei, a membrelor superioare şi o plagă tăiată penetrantă hipocondrul stâng, cu leziune de stomac iar la membrul inferior stâng, fractură la nivelul extremităţii distale, peroneu stâng, leziuni care i-au pus viaţa în primejdie, au fost produse cu un corp tăietor-înţepător şi cu un corp dur, necesitând 40-45 zile de îngrijiri medicale, pentru vindecare, dacă nu survin în complicaţii.
Faptele astfel cum au fost reţinute, s-au apreciat ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen.
Cât priveşte pedepsele la care au fost condamnaţi, acestea au fost individualizate în raport de criteriile legale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Apelurile declarate de inculpaţi împotriva sentinţei penale nr. 77 din 23 noiembrie 1994 a Tribunalului Mehedinţi au fost respinse, ca nefondate, de către Curtea de Apel Craiova, secţia penală, prin Decizia nr. 151 din 23 mai 1995.
Împotriva acestei din urmă decizii, la 6 iulie 2005, după 10 ani, a declarat recurs inculpatul G.D., susţinând că ar fi netemeinică şi nelegală.
Pe fondul cauzei, inculpatul a susţinut că a fost greşit condamnat în loc să fie achitat deoarece s-a aflat în legitimă apărare atunci când a comis fapta.
În ce priveşte data declarării recursului, inculpatul a arătat că se consideră în termen deoarece fiind plecat în Spania, nu a cunoscut de începerea procesului şi de termenele acestuia, chiar şi apelul fiind declarat de tatăl său şi nu de el, deşi şi-l însuşeşte. Chiar dacă s-ar considera că ştia de judecată, consideră că poate fi repus în termen, deoarece nu a participat nici la judecare şi nici la pronunţarea hotărârii.
Recursul declarat de inculpat peste termen, în condiţiile în care inculpatul nu este încă în ţară, fiind arestat provizoriu în Spania, la cererea statului Român, nu poate fi primit, fiind nefondat, chiar dacă inculpatul n-a participat nici la judecată, nici la pronunţare. A admite recursul peste termen, atâta timp cât inculpatul n-a fost încă predat autorităţilor române, chiar dacă autorităţile judiciare din Spania au hotărât extrădarea, ar însemna a da inculpatului, indubitabil, de rea credinţă, temeiuri pentru a solicita reformarea hotărârii de extrădare, care este atacabilă cu recurs, lăsând hotărârea de extrădare şi demersul statului român, fără temeiurile prevăzute de lege. Pe de altă parte, ar însemna a ocaziona inculpatului să-şi valorifice în faţa instanţei, propria-i culpă, ceea ce nu este de admis, fiind dovedit, aşa cum se reţine şi în hotărârea Judecătoriei Spaniole Centrale de Instrucţie 5 că acesta s-a sustras în mod voit justiţiei române, după comiterea unei infracţiuni grave împotriva persoanei.
În raport de cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul declarat de inculpat peste termen ca nefondat şi al respinge, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând astfel, hotărârea atacată.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat peste termen de inculpatul G.D. împotriva deciziei penale nr. 151 din 23 mai 1995 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă recurentul inculpat să plătească suma de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6941/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6945/2005. Penal. Art. 197 Cod Penal. Recurs → |
|---|
