ICCJ. Decizia nr. 6945/2005. Penal. Art. 197 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6945/2005
Dosar nr. 4492/2005
Şedinţa publică din 9 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 171 din 29 aprilie 2005, Tribunalul Giurgiu, în baza art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), l-a condamnat pe inculpatul M.F.V. la 18 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus menţinerea stării de arest a inculpatului şi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia, durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 29 august 2004 la zi.
S-a admis acţiunea civilă formulată de partea vătămată M.I.G., prin reprezentantul său legal M.M.
Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus obligarea inculpatului la plata către partea civilă a sumei de 200 milioane lei, cu titlu de daune morale, iar în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., acelaşi inculpat a fost obligat să plătească statului suma de 3.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, incluzând şi suma de 400.000 lei onorariul apărătorului din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în baza probelor administrate că, în seara zilei de 21 august 2004, partea vătămată M.I.G., însoţită fiind de numitele O.M. şi T.A.M. s-a deplasat la C.C. din comuna Toporu, jud. Giurgiu, locaţie unde se organiza discoteca.
În jurul orelor 1,30, partea vătămată a ieşit din discotecă cu scopul de a bea apă de la o fântână din apropiere fiind însoţită de martorul D.M.R. cu care se împrietenise. În timp ce aceştia stăteau de vorbă, inculpatul M.F.V. s-a apropiat de aceştia provocându-l pe martor sub pretextul imaginar că acesta s-ar fi luat de sora lui, intenţia inculpatului fiind aceea de a rămâne singur cu partea vătămată. Profitând că martorul D.M.R. s-a îndreptat spre discotecă, inculpatul a apucat-o pe partea vătămată de mână şi a condus-o forţat pe o uliţă din apropierea fântânii, unde a trântit-o pe iarbă şi a început să o lovească cu pumnii în zona feţei.
Martorul D.M.R., auzind-o pe partea vătămată ţipând după ajutor, s-a întors la faţa locului, dar inculpatul l-a ameninţat să îl va „tăia", fapt ce l-a determinat să se întoarcă în discotecă.
După plecarea martorului, inculpatul a bruscat-o din nou pe partea vătămată trăgând-o de păr şi apoi, trântind-o la pământ, cu intenţia vădită de a o viola. Întrucât partea vătămată s-a împotrivit şi a reuşit să scape, inculpatul a urmărit-o în fugă pe aceasta şi, după cca. 50 de metri, a reuşit să o prindă trântind-o pe iarbă şi a întreţinut cu aceasta un act sexual normal. Ulterior partea vătămată l-a îmbrâncit pe inculpat şi a reuşit să se ridice, iar după ce s-a îmbrăcat a fost condusă de inculpat până la C.C.
S-a reţinut că din cuprinsul raportului medico-legal nr. 419/E/II din 22 august 2004 emis de S.J.M.L. Giurgiu a rezultat că partea vătămată M.I.G. prezenta la data examinării leziuni care au putut fi produse prin lovire cu şi de corpuri şi planuri dure, prin tracţiunea firelor de păr, prin compresiune cu corpuri dure (degete, cu un ghiul) şi prin mişcare, precum şi o deflorare completă, ce poate data din data de 22 august 2004 şi care necesita un număr de 5-7 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Prin urmare, prima instanţă a apreciat că, în drept, fapta inculpatului care a întreţinut un act sexual normal, prin constrângere, folosind acte de violenţă asupra părţii vătămate care era minoră, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., în cauză reţinându-se şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Împotriva acestei hotărâri, inculpatul M.F.V. a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie şi susţinând că pedeapsa aplicată este prea mare, în raport de circumstanţele sale personale (tânăr, a recunoscut şi regretat fapta comisă) şi a solicitat reducerea cuantumului acesteia sub minimul special, prin reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 534/ A din 29 iunie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.F.V., a computat prevenţia acestuia de la 29 august 2004 la zi şi a menţinut arestarea preventivă a inculpatului, apreciind că în speţă nu se justifică reţinerea vreunei circumstanţe atenuante, în favoarea acestuia şi nici nu se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate. Totodată, l-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.200.000 lei.
Fiind nemulţumit de soluţia pronunţată, inculpatul, în termen legal a declarat recurs, invocând motivele prevăzute de art. 3859 cpt.14 C. proc. pen.
Examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu, ambele hotărâri conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constată că ambele instanţe au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi au stabilit vinovăţia inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comisă de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, ambele instanţe au efectuat o justă individualizare a pedepsei, aplicate inculpatului M.F.V., atât sub aspectul naturii şi al cuantumului acesteia, cât şi ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Or, stabilind pedeapsa principală de 18 ani închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni de viol, instanţele au avut în vedere, atât gravitatea deosebită a faptei săvârşite prin violenţă, asupra unei minore de 14 ani, care era virgină la data comiterii faptei şi căreia i-a cauzat leziuni ce au necesitat 5-7 zile îngrijiri medicale), cât şi persoana inculpatului care a manifestat perseverenţă infracţională, (fiind anterior condamnat de 4 ori), criterii esenţiale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Reexaminând cauza sub aspectul criticii referitoare la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârşirea faptei deduse judecăţii, nu se constată temeiuri pentru a se da o mai mare eficienţă circumstanţelor atenuante legale reţinute în favoarea acestuia, instanţele anterioare individualizând în mod corect cuantumul pedepselor aplicate, stabilirea unui cuantum mai redus al pedepsei nefiind apt a îndeplini funcţiile şi a realiza scopul pedepsei, în contextul în care a fost săvârşită infracţiunea, cât şi a numărului sporit al acestui tip de infracţiuni, în ultima perioadă de timp.
Infracţiunea dedusă judecăţii prezintă un grad deosebit de ridicat de pericol social, aducând atingere unei importante valori sociale ocrotite de legea penală libertatea sexuală.
Criteriile de individualizare prevăzute de lege permit dozarea sancţiunii în raport de datele specifice făptuitorului, dar şi de scopul general urmărit de societate şi, în consecinţă, manifestările nejustificate de clemenţă, nu ar face decât să încurajeze, la modul general comportamentul antisocial şi să ridice nivelul insecurităţii personale.
Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că o reducere a cuantumului pedepsei aplicate inculpatului nu ar fi temeinică, lipsind de conţinut dispoziţiile art. 72 şi art. 52 C. pen., şi creând o disproporţie între scopul şi rezultatul acestora, iar pe cale de consecinţă, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.F.V., împotriva deciziei penale nr. 534/ A din 29 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Potrivit art. 38517 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) şi art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 29 august 2004 la 9 decembrie 2005.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 220 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.F.V. împotriva deciziei penale nr. 534/ A din 29 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 29 august 2004 la 9 decembrie 2005.
Obligă recurentul inculpat să plătească suma de 220 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6942/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod... | ICCJ. Decizia nr. 6946/2005. Penal. Legea 678/2001. Recurs → |
|---|
