ICCJ. Decizia nr. 6946/2005. Penal. Legea 678/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6946/2005
Dosar nr. 4335/2005
Şedinţa publică din 9 decembrie 2005
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul din 8 aprilie 2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş au fost trimişi în judecată inculpaţii N.T., B.P., N.M. şi B.I., toţi, pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (3) C. pen., şi de art. 13 alin. (4), raportat la art. 13 alin. (3) teza I-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
S-a reţinut că, în data de 9 decembrie 2002, numita minoră C.D.M. a sesizat C.Z.C.C.O.A. Timişoara despre faptul că, în cursul lunii aprilie 2002, în timp ce lucra la un magazin din localitatea Giarmata, judeţul Timiş, care avea ca obiect de activitate vânzarea de haine second-hand, numita B.I. zisă A., însoţită de încă doi indivizi prezentaţi ca fiind francezi, a încercat să o recruteze, cu scopul de a o vinde ulterior în Franţa şi a o obliga să se prostitueze. A. i-a promis acesteia obţinerea unui loc de muncă în Franţa, unde urma să aibă grijă de copiii minori ai celor doi cetăţeni francezi, urmând ca pentru aceasta să primească un salariu lunar de 1000 Euro.
C.D.M. şi-a dat seama de adevărata intenţie a celor trei atât din comportamentul celor care o însoţeau pe B.I., întrucât aceştia o priveau insistent din cap până în picioare, cât şi din faptul că, atunci când a refuzat, A. i-a spus că cei doi intenţionează să-i cumpere diverse bunuri şi bijuterii în situaţia în care acceptă oferta lor. Cei trei văzându-se că nu reuşesc, au plecat.
La aceeaşi dată, numita M.A., domiciliată tot în Giarmata, a reclamat faptul că în cursul aceleiaşi luni i-a prezentat doi indivizi despre care i-a spus că sunt olandezi şi că sunt în căutarea unei bone care să le îngrijească copiii minori, urmând ca pentru aceasta să primească un salariu lunar de 300 de Euro. Această propunere din partea numitei B.I. faţă de cele două, era urmare a faptului că aceasta cunoştea că aveau o situaţie precară, M.A., având chiar doi copii, dintre care unul era minor în îngrijire.
La rândul ei, M.A., după ce s-a consultat cu soţul ei, a refuzat oferta, părându-i-se şi ei suspect comportamentul celor doi aşa-zişi francezi şi bănuind că odată ajunsă în Franţa, va fi obligată să se prostitueze.
La scurt timp, B.I. a reînnoit oferta faţă de M.A. spunându-i că va merge în Olanda, unde va lucra ca bonă, acolo mergând şi verişoara A., C.I. După o nouă consultare cu soţul ei a acceptat, întrucât orice îndoială cu privire la ce ar urma să se întâmple în Olanda s-a risipit când a văzut că va merge cu ea şi verişoara numitei B.I.
Odată ajunse la Amsterdam, au fost despărţite, iar M.A. a fost ţinută într-un apartament sub stricta supraveghere a unor cetăţeni de etnie rromă, timp în care, în apartament, veneau zilnic mai mulţi bărbaţi şi femei care o examinau cu atenţie, purtând, în acelaşi timp, discuţii aprinse în ţigăneşte.
Într-o seară, profitând de neatenţia acestora, M.A. a reuşit să fugă şi să anunţe poliţia din Amsterdam, care a ajutat-o să se întoarcă în România. În data de 9 februarie 2003, B.I., B.P., S.Z. şi N.T. au contactat-o din nou pe C.D.M. prezentându-i pe cei doi aşa-zişi francezi ca fiind sârbi, promiţându-i că dacă va accepta oferta lor de a merge cu ei în Italia de această dată, va fi foarte bine plătită, i se vor cumpăra haine, bijuterii şi alte bunuri de valoare. De asemenea, cei în cauză i-au promis şi faptul că toate cheltuielile legate de eliberarea paşaportului cât şi de transport vor fi suportate de către ei.
Urmare a unei înţelegeri prealabile cu cadrele C.Z.C.C.O.A. Timişoara, C.D. a lăsat de înţeles că este de acord cu propunerea lor.
În aceste condiţii, inculpaţii s-au ocupat de obţinerea paşaportului numitei C.D., suportând toate costurile legate de obţinerea actului. De asemenea, învinuitul S.Z., prin intermediul celorlalţi inculpaţi, i-a înmânat numitei C.D. după obţinerea paşaportului, suma de 500 dolari S.U.A. pentru ca aceasta să-şi cumpere haine, pentru deplasarea în Italia. Pentru a evita ca martora C.D. să informeze organele de poliţie despre activitatea infracţională a inculpaţilor, aceasta a fost însoţită permanent, din clipa ridicării paşaportului până în momentul ajungerii la aeroport, pentru îmbarcare, pentru Italia, de unul dintre inculpaţi.
De fapt, biletele de avion pe ruta Timişoara-Milano au fost achiziţionate, de asemenea, de inculpatul B.P. din sumele de bani puse la dispoziţie de inculpatul S.Z.
În 14 februarie 2003, numita C.D.M. s-a prezentat la P.T.F. Aeroport Timişoara, la cursa aeriană cu destinaţia Budapesta prezentând biletul de călătorie pe ruta Timişoara – Budapesta – Milano. La controlul documentelor de călătorie, profitând de faptul că pentru o scurtă perioadă de timp necesară îmbarcării, numitul S.Z. a lăsat-o nesupravegheată, aceasta a solicitat lucrătorilor poliţiei de frontieră să nu-i permită ieşirea din ţară, cerând, în mod expres să fie condusă într-un birou fiind că doreşte să facă o declaraţie.
În această situaţie, sus-numita a fost condusă în biroul poliţiei de frontieră din Aeroportul Timişoara, un de a declarat că urmează să fie dusă în Italia, pentru a practica prostituţia, că urma să călătorească cu cetăţeanul sârb S.Z. şi că persoana care a vândut-o acestui sârb, se află în aeroport, în parcare, supraveghind îmbarcarea.
La indicaţiile acesteia, a fost identificat în parcarea aeroportului inculpatul B.P. ce supraveghea îmbarcarea procedându-se la reţinerea acestuia.
Nu s-a reuşit reţinerea cetăţeanului sârb S.Z. întrucât aeronava în care acesta se îmbarcase a decolat.
Asupra numitei C.D. a fost găsită suma de 100 dolari S.U.A. ce aparţinea numitului S.Z., acesta înmânându-i sus-numitei înainte de îmbarcarea în aeronavă pentru a-i prezenta organelor poliţiei de frontieră.
Procedându-se la extinderea cercetărilor a fost identificată O.C. căreia inculpaţii îi făcuseră aceeaşi propunere, respectiv, de a-l însoţi pe cetăţeanul sârb în Italia. Şi cheltuielile legate de deplasarea în Italia a acestei martore precum şi cele generate de obţinerea buletinului şi paşaportului au fost suportate ca şi în cazul numitei C. de inculpaţi şi S.Z. Martora O.C., minoră, urma să părăsească ţara în data de 17 februarie 2003.
Fiind audiaţi inculpaţii au negat comiterea faptelor reţinute în sarcina lor arătând că nu au făcut altceva decât să le ajute pe martore să ajungă în occident unde să-şi găsească un loc de muncă. De asemenea, inculpaţii au negat că ar fi obţinut vreun folos material în urma acestor activităţi. Declaraţiile lor s-a apreciat că sunt total nesincere şi în contradicţie cu starea de fapt rezultată din probatoriul administrat. Astfel, conform comunicărilor primite de la B., sucursala Timiş şi C.N.P.R. a rezultat că inculpaţii au încasat în repetate rânduri sume de bani prin serviciu W.U., sume de bani primite de la fiul lui S.Z., I.D. În data de 14 februarie 2003, prin W.U., inculpatul B.P. a ridicat de la B., sucursala Timiş, suma de 5.195 dolari S.U.A. trimişi din Italia, de persoana deja indicată.
În data de 13 februarie 2003, inculpata B.I. a ridicat de la P.R. suma de 4.127 dolari S.U.A., trimisă, de asemenea, de aceeaşi persoană.
S-a apreciat apărarea formulată de inculpaţi ca nesinceră şi a fost înlăturată. S-a reţinut şi pe baza declaraţiei inculpatului B.P., că scopul real al deplasării fetelor în Italia, era practicarea prostituţiei, lucru la care urmau să fie obligate.
Inculpaţii B.P., N.T. şi N.M. au fost arestaţi pe o perioadă de 30 de zile din data de 15 februarie 2003 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, ulterior, arestarea fiind prelungită, prin încheiere.
Învinuita B.I. a fost arestată pe o perioadă de 5 zile, după care s-a dispus obligarea acesteia de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Faţă de învinuitul S.Z. se va dispune disjungerea cauzei în vederea completării probatoriului şi prezentării materialului de urmărire penală.
Niciunul dintre inculpaţi nu are antecedente penale.
Deşi, pe parcursul urmăririi penale, inculpaţii au solicitat administrarea unor probe, ulterior cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, au renunţat la administrarea acestor probe datorită imposibilităţii realizării lor.
Tribunalul Timiş, prin sentinţa penală nr. 249/ PI din 11 martie 2005, în baza probelor administrate în cauză a stabilit aceeaşi stare de fapt, a dat aceeaşi încadrare juridică faptelor inculpaţilor, după care, a hotărât:
În baza art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), condamnă pe inculpatul N.T. la: 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane privind părţile vătămate M.A. şi C.D.M.
În baza art. 13 alin. (4), raportat la art. 13 alin. (3) teza I-a din Legea nr. 678/2001 condamnă pe acelaşi inculpat, la 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane privind pe partea vătămată minoră O.C.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute 5 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., deduce din pedeapsă durata executată de la 15 februarie 2003 la zi şi menţine starea de arest a inculpatului.
În baza art. 117 C. pen., s-a dispus expulzarea din România a inculpatului.
În baza art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), condamnă pe inculpata N.M., la 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane privind pe părţile vătămate C.D.M. şi M.A.
În baza art. 13 alin. (4), raportat la art. 13 alin. (3) teza I-a din Legea nr. 678/2001, condamnă pe aceeaşi inculpată la 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane privind partea vătămată, minora O.C.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatei în pedeapsa cea mai grea, la care adaugă un spor de 6 luni închisoare, urmând ca inculpata să execute 5 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen.
Interzice inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pe o durată de 5 ani, ca pedeapsă complementară.
În baza art. 350 C. proc. pen., deduce din pedeapsă durata executată, de la 15 februarie 2003 la zi şi menţine starea de arest a inculpatei.
În baza art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), condamnă pe inculpata B.I., la 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, privind părţile vătămate C.D.M. şi M.A.
În baza art. 13 alin. (4), raportat la art. 13 alin. (3) teza I-a, din Legea nr. 678/2001 condamnă pe aceeaşi inculpată, la 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane privind pe partea vătămată minoră O.C.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatei în pedeapsa cea mai grea la care se adaugă un spor de 6 luni, urmând ca inculpata să execute pedeapsa de 5 ani şi 6 luni, cu aplicarea art. 71 C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), şi art. 350 C. proc. pen., a dedus din pedeapsă durata arestului preventiv, de la 15 februarie la 19 februarie 2003.
În baza art. 12 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi a art. 74 lit. a) şi c), raportat la art. 76 lit. b) C. pen., condamnă pe inculpatul B.P., la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane privind pe părţile vătămate C.D.M. şi M.A.
În baza art. 13 alin. (4), raportat la art. 13 alin. (3) teza I-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) raportat la art. 76 lit. b) C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat, la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane privind pe partea vătămată, minora O.C.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pe o durată de 2 ani, ca pedeapsă complementară.
A constatat că inculpatul a fost încarcerat în prezenta cauză în perioada 12 martie 2003 – 13 octombrie 2003, în baza mandatului de executare a pedepsei nr. 446 din 24 mai 2004 emis de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 4401/P/2003 în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 356 din 27 aprilie 2004, definitivă, prin neapelare.
A constatat că inculpatul B.P. a fost liberat condiţionat din Penitenciarul Timişoara, la data de 13 octombrie 2004, în baza sentinţei penale nr. 2576 din 8 octombrie 2004 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. 13540/2004.
A menţinut măsura liberării condiţionate a inculpatului.
În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpatul B.P. a corpurilor delicte înregistrate la poziţia 16/2003 din Registrul de corpuri delicte a Tribunalului Timiş.
În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. a) C. pen., a dispus confiscarea specială a sumei de 1000 dolari S.U.A., predaţi la B.N.R., filiala Timişoara, în baza dovezii nr. 4569 din 17 februarie 2003 şi ridicaţi de la partea vătămată C.D.M.
În baza art. 19 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 a dispus restituirea către numitul S.Z. a autoturismului marca Mercedes 200 Euro, aflat în custodia I.J.P. Frontiera Timiş.
În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 346 din acelaşi cod, s-a constatat că părţile vătămate C.D.M., M.A. şi O.C. nu s-au constituit părţi civile.
Inculpaţii au fost obligaţi la câte 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Apelurile declarate de inculpaţii N.T., N.M. şi B.I. declarate împotriva acestei sentinţe, au fost respinse, ca nefondate, de către Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, prin Decizia nr. 226/ A din 20 iunie 2005.
Prin aceeaşi decizie s-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul B.P. împotriva aceleiaşi sentinţe penale nr. 249/ PI din 11 martie 2005 a Tribunalului Timiş.
Împotriva deciziei pronunţate în apel, în termen legal, au declarat recursuri inculpaţii N.T., N.M. şi B.I., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
În motivarea recursurilor s-au invocat prevederile art. 3859 pct. 2 şi 9 C. proc. pen., în principal, susţinându-se nelegalitatea sesizării, cu consecinţa nulităţii absolute a actului de sesizare şi nemotivarea hotărârilor pronunţate în cauză iar, în subsidiar, art. 3859 pct. 14, constând în greşita individualizare a pedepselor.
Recursurile sunt nefondate.
Contrar susţinerilor apărării inculpaţilor, instanţa a fost sesizată prin rechizitor în mod legal, actul de sesizare prevăzând faptele şi persoanele pentru care s-a făcut urmărirea, menţiunile prevăzute în art. 203 C. proc. pen., o serie de date referitoare la fiecare inculpat, faptele reţinute în sarcina lor, încadrarea juridică a infracţiunilor şi probele pe care se întemeiază învinuirile. În aceste condiţii, în cauză, nu operează nici o nulitate absolută a actului de sesizare, aceasta fiind perfect legală, răspunzând exigenţelor cerute de lege.
Nici susţinerea că hotărârile n-ar cuprinde motivele pe care se întemeiază nu este fondată, analiza acestora arătând că, în speţă, starea de fapt, aceeaşi cu cea din actul de inculpare, a fost reţinută pe baza probatoriilor administrate în cursul urmăririi penale, dar şi în instanţă, după desfiinţarea primei hotărâri pronunţate în cauză, în cadrul demersului de aducere la îndeplinire a îndrumărilor obligatorii ale instanţei de apel de către instanţa de rejudecare.
Analiza actelor dosarului, relevă că starea de fapt este confirmată cu probele administrate, inclusiv, cu cele din rejudecare, fiecare probă şi toate în ansamblu, relevând vinovăţia inculpaţilor pentru infracţiunile ce li se impută.
În sfârşit, neîntemeiată este şi susţinerea referitoare la individualizarea pedepselor stabilite şi aplicate, cuantumurile acestora explicându-se prin gravitatea deosebită a unor astfel de infracţiuni, de trafic de persoane, inclusiv minore şi nu încălcării sau nerespectării de către instanţe a criteriilor de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Având în vedere cele arătate, cum nici unul din motivele invocate de recurenţi nu poate fi reţinut ca fondat, Curtea va trebui să privească recursurile declarate de inculpaţii N.T., N.M. şi B.I., ca nefondate, şi să le respingă, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând, astfel, Decizia atacată.
Se va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor N.T. şi N.M., durata reţinerii şi arestării preventive.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a plăţii onorariilor pentru avocaţii din oficiu, ale căror onorarii se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Având în vedere şi reglementarea plăţii interpreţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii N.T., N.M. şi B.I. împotriva deciziei penale nr. 226/ A din 20 iunie 2005 a Curţii de Apel Timişoara.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor N.T. şi N.M. durata reţinerii şi arestării preventive de la 15 februarie 2003 la 9 decembrie 2005.
Obligă recurentul inculpat N.T. să plătească suma de 220 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenţii inculpaţi N.M. şi B.I. să plătească suma de câte 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul pentru interpretul de limbă sârbă ce a asigurat traducerea susţinerilor recurentului inculpat N.T. se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6945/2005. Penal. Art. 197 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6949/2005. Penal. Legea 678/2001. Recurs → |
|---|
