ICCJ. Decizia nr. 6960/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6960/2005
Dosar nr. 6070/2005
Şedinţa publică din 9 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 223/ P din 11 ianuarie 2001 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de V.M. judecător la Judecătoria Bacău, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în temeiul art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât faptele sesizate nu există.
Totodată, s-a dispus disjungerea cauzei faţă de D.F., cercetată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25, raportat la art. 290 C. pen., I.D., C.C., Z.G., T.J., L.M., F.L. şi F.E., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen., în vederea efectuării actelor de cercetare penală, dosarul fiind trimis pentru continuarea cercetărilor Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău.
S-a reţinut, în fapt, că petenta C.M., reprezentată de fiul său C.I., a solicitat efectuarea de cercetări faţă de fiul său C.I., a solicitat efectuarea de cercetări faţă de D.F., fiica petentei, pentru instigarea personalului din cadrul C.R.R.P.H. Comăneşti la întocmirea în fals a adeverinţei nr. 1450 din 20 noiembrie 2002, prin care se atestă, în mod nereal, că C.M. este internată în centru cu diagnosticul oligrofenie gr. II, anemie, din 30 aprilie 1991.
Prin plângere, s-a reclamat şi întocmirea în fals, pe baza acestei adeverinţe, fără consultarea persoanei, a certificatului medico-legal nr. 4078 din 12 decembrie 2002, de către medicii I.D., Z.G., C.C. şi psiholog T.I., din cadrul L.M.L. Bacău, prin care s-a concluzionat că C.M. prezintă diagnosticul de oligofrenie gr. II, psihosindrom involutiv, cu elemente deteriorative, nu păstrează capacitatea de autoconducţie şi administrarea bunurilor proprii, recomandându-se instituirea curatelei.
În baza acestor acte, fără a se efectua şi alte verificări, F.E. din cadrul Biroului de Autoritate Tutelară a Primăriei municipiului Bacău, a întocmit un referat ce a stat la baza emiterii dispoziţiei nr. 7 din 7 ianuarie 2003 de instituire a curatelei.
Această dispoziţie şi-a încetat efectele în baza dispoziţiei nr. 2632 din 30 octombrie 2004 a Primăriei municipiului Bacău, după examinarea petentei de medici din cadrul L.M.L. Bacău, constatându-se că aceasta nu prezintă tulburări psihice cu semnificaţie patologică.
Prin plângere, s-a reclamat şi săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu de către judecătoarea V.M., care ar fi pronunţat sentinţa penală nr. 1420 din 30 aprilie 2004, în dosarul nr. 4328/2004 al Judecătoriei Bacău, cu încălcarea regulilor procedurale, a interpretat necorespunzător probele administrate şi a citat petentul la o adresă indicată incorect de D.F.
Cu privire la fapta sesizată în sarcina judecătoarei V.M. s-a constatat că la Judecătoria Bacău s-a înregistrat plângerea formulată de D.F. împotriva rezoluţiei din dosarul nr. 4312/P/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de C.I. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (2) şi (3), art. 291 şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
Dosarul a fost înregistrat sub nr. 4328/2004.
În fapt, D.F. a reclamat că C.I. a încheiat cu mama sa C.M. două acte de vânzare-cumpărare, deşi ştia că aceasta nu are discernământ, făcând trimitere la certificatul medico-legal nr. 4078 din 12 decembrie 2002 al L.M.L. Bacău.
Cu ocazia cercetărilor, C.I. a prezentat alte acte medico-legale, care atestau că mama sa nu suferă de afecţiuni psihice, acte care au stat la baza motivării soluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
La data pronunţării sentinţei, judecătoarea V.M. nu a avut la dispoziţie actul medico-legal întocmit ulterior de L.E.M.L. Iaşi, astfel încât, prin sentinţa penală nr. 1420 din 30 aprilie 2004, a admis plângerea petentei D.F. şi a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale pentru completarea materialului probator.
Cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare s-a constatat că nelegalitatea citării petentului la adresa indicată în plângere a fost îndreptat în căile de atac exercitate de petent, fără a se putea reţine în sarcina judecătoarei V.M. reaua credinţă sau intenţia de a prejudicia interesele petentului.
Cu privire la faptele sesizate în sarcina numiţilor D.F., L.M. ş.a. s-a dispus disjungerea cauzei, urmând ca dosarul să fie luat în evidenţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, competent a adopta soluţia în cauză.
Plângerea formulată de petentul C.I. împotriva rezoluţiei indicate a fost respinsă de către procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, ca neîntemeiată, reţinându-se că, în cauză, nu se poate reţine intenţia delictuoasă a judecătoarei.
În această situaţie, petentul s-a adresat cu plângere, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., instanţei solicitând desfiinţarea rezoluţiei parchetului, care este netemeinică şi nelegală şi trimiterea dosarului pentru începerea urmăririi penale împotriva judecătoarei.
Prin sentinţa penală nr. 33 din 22 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea a fost respinsă, ca nefondată, menţinându-se rezoluţia atacată.
Împotriva acestei din urmă sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petiţionarul C.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi reiterând motivele invocate în fazele anterioare ale procesului.
Recursul petentului este nefondat.
Din actele şi probele dosarului nu rezultă ca petentul să fi dovedit că judecătoarea V.M., soluţionând dosarul petentului, ar fi lucrat cu rea-credinţă, în sensul prejudicierii acestuia. Ceva mai mult, în speţă, nu s-a dovedit nici măcar o neglijenţă, de natură să-i atragă răspunderea, chiar şi civilă.
În atare situaţie, nu se poate imputa instanţei de fond că ar fi greşit respingând plângerea petentului prin care cere începerea urmăririi penale împotriva judecătoarei, pentru acte exercitate în calitate de judecător, ce ţin de portofoliul funcţiei exercitate, cenzurate, conform legii, numai în cadrul căilor de atac declarate împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate şi nicidecum prin declanşarea unor urmăriri penale de natură a-l tracasa pe judecător, a-i împieta asupra independenţei, în interpretarea legii, cu prilejul îndeplinirii funcţiei şi nu, în ultimul rând, chiar, a-l împiedica în îndeplinirea atribuţiilor conferite de lege.
Având în vedere cele arătate, în speţă, nedovedindu-se că judecătoarea V.M. ar fi comis vreo infracţiune, Curtea va trebui să privească plângerea de faţă, ca nefondată şi să o respingă, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând, astfel, hotărârea atacată.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare făcute de stat cu purtarea acestui proces;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul C.I. împotriva sentinţei penale nr. 33 din 22 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bacău.
Obligă recurentul petiţionar să plătească suma de 60 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6959/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6980/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod... → |
|---|
