ICCJ. Decizia nr. 7028/2005. Penal. Contestaţie în anulare. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 7028/2005
Dosar nr. 5524/2005
Şedinţa publică din 13 decembrie 2005
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 5013 din 8 septembrie 2005, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ţ.C. împotriva deciziei penale nr. 330 din 29 aprilie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Timpul arestării preventive a fost dedus din pedeapsa aplicată inculpatului de la 27 martie 2004 la 8 septembrie 2005.
Recurentul a fost obligat să plătească statului suma de 120 lei cheltuieli judiciare.
S-a reţinut că, în seara de 25 martie 2004, în loc public, inculpatul a aplicat, timp de mai multe minute, numeroase lovituri de bici lui G.E., în vârstă de 71 de ani, pe care de asemenea a lovit-o cu picioarele şi a trântit-o cu capul de pământ, toate aceste acte de violenţă ducând la decesul victimei.
Tribunalul Călăraşi, prin sentinţa penală nr. 129 pronunţată la 11 noiembrie 2004, a dispus condamnarea inculpatului Ţ.C., pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 174 – art. 175 lit. i) şi art. 176 C. pen., cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), la pedeapsa de 20 ani închisoare.
Prin aceeaşi sentinţă inculpatului i s-a aplicat şi pedeapsa complimentară a interzicerii pe timp de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., precum şi dispoziţiile art. 67 C. pen., în sensul degradării sale militare.
Totodată instanţa:
- a menţinut starea de arest a inculpatului;
- a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi arestării preventive executate de la 27 martie 2004 şi până la data pronunţării sentinţei;
- a dispus confiscarea conform art. 118 lit. b) C. pen., a unui bici folosit la săvârşirea infracţiunii şi
- l-a obligat pe inculpat la plata unor despăgubiri morale în valoare de 30.000.000 lei vechi şi a unor daune morale, în cuantum de 50.000.000 lei vechi către partea civilă C.M., precum şi la plata către stat a cheltuielilor judiciare în valoare de 3.000.000 lei vechi.
Apelul declarat de inculpat împotriva acestei sentinţe a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 330 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, la 29 aprilie 2005, în dosarul nr. 29/2005.
Măsura arestării preventive a inculpatului a fost menţinută şi s-a dedus prevenţia acestuia începând din data de 27 martie 2004 la zi, a fost obligat inculpatul la 1.000.000 lei (vechi) cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, iar în motivarea recursului a afirmat că în cauză îşi găsesc aplicarea prevederile art. 3859 pct. 17, 171, 18 şi 19 C. proc. pen., solicitând instanţei următoarele:
- să reţină greşita încadrare juridică a faptei, greşita aplicare a legii, excesul de putere şi eroarea gravă de fapt imputabilă instanţei de fond şi celei de apel;
- completarea probatoriilor administrate;
- refacerea urmăririi penale.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat că recursul este nefondat, materialul probator administrat în cauză îl indică pe inculpat drept autorul infracţiunii prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) şi art. 176 C. pen., săvârşite asupra victimei G.E. şi că nu sunt incidente nici una dintre prevederile art. 3859 C. proc. pen.
Împotriva deciziei penale definitive nr. 5013 din 8 septembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, condamnatul Ţ.C. a formulat contestaţie în anulare, la data de 21 septembrie 2005, susţinând că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu art. 391 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a examinat admisibilitatea în principiu a cererii de contestaţie în anulare, cercetând asupra termenului prevăzut de lege de introducere a acestei căi extraordinare de atac, asupra motivelor pe care se sprijină contestaţia şi a dovezilor depuse ori invocate.
Contestaţia în anulare se poate face, potrivit art. 386 C. proc. pen., în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecată cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal prevăzută de art. 10 alin. (1) lit. f) – i), cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.
În funcţie de motivul arătat, termenul de introducere a contestaţiei este de 10 zile de la începerea executării în cazurile prevăzute de art. 386 lit. d) C. proc. pen.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că motivele invocate de condamnatul Ţ.C. nu sunt prevăzute printre cele expres şi limitativ stabilite de art. 386 C. proc. pen.
În aceste condiţii, Curtea constată că cererea de contestaţie nu este admisibilă, ea fiind inaptă de a produce efecte juridice şi urmează a fi respinsă ca atare.
Condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând şi dispoziţiile art. 386 – art. 331 C. proc. pen., art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul Ţ.C. împotriva deciziei penale nr. 5013 din 8 septembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă contestatorul la plata sumei de 80 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7024/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7029/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
