ICCJ. Decizia nr. 7024/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.7024/2005
Dosar nr. 6129/2005
Şedinţa din 13 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 45/ F din 27 aprilie 2005, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, inculpatul minor D.C.C. a fost condamnat, la 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (3), raportat la art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. c) C. pen., dispunându-se ca pedeapsa să se execute în condiţii de penitenciar.
S-a menţinut starea de arest şi s-a dedus arestul preventiv începând cu data de 8 ianuarie 2005.
A fost obligat inculpatul, în solidar cu părţile responsabile civilmente D.I. şi D.C., să plătească părţii civile P.E.E. suma de 30.400.000 lei, despăgubiri civile materiale şi 10.000.000 lei daune morale, precum şi cheltuieli judiciare în sumă de 5.000.000 lei.
În fine, a fost obligat inculpatul, în aceleaşi condiţii de solidaritate, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Spre a hotărî astfel, în fapt, prima instanţă a reţinut:
În seara de 2 ianuarie 2005, inculpatul minor D.C.C. a pătruns prin efracţie în domiciliul părţii vătămate D.I. (bunica sa cu care se afla de mai multă vreme în relaţii conflictuale) cu intenţia de a sustrage bunuri.
În timpul desfăşurării activităţii infracţionale a fost surprins de către partea vătămată care se afla întinsă pe un pat, astfel că inculpatul a aruncat mai multe obiecte de îmbrăcăminte peste aceasta, a lovit-o cu un topor în cap de mai multe ori, după care a comprimat-o cu mâinile în zona toracică, producându-i un traumatism toracic cu fractură costală care i-a provocat, în final, decesul.
După uciderea părţii vătămate, inculpatul minor a sustras suma de 100.000 lei şi o drujbă, pe care a dus-o în domiciliul verişorului său P.E.E.
În drept, fapta inculpatului a fost încadrată în infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (3), raportat la art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. c) C. pen., în baza căruia a fost condamnat.
Individualizarea pedepsei s-a făcut în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), apreciindu-se că fapta comisă de inculpatul-minor prezintă un grad ridicat de pericol social dar, în acelaşi timp, s-a avut în vedere că anterior inculpatul a avut o bună conduită. În raport de aceste considerente, s-a apreciat că pedeapsa de 8 ani închisoare, a cărei executare să se facă în penitenciar, realizează scopul preventiv şi educativ înscris în art. 52 C. pen.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, s-a constatat că inculpatul a cauzat părţii civile P.E.E. un prejudiciu material în cuantum de 30.400.000 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de înmormântare a victimei precum şi suma sustrasă cu ocazia săvârşirii infracţiunii.
De asemenea, s-a stabilit că părţii civile P.E.E. i-a fost cauzat şi un prejudiciu moral, prin uciderea mamei sale, cuantificat la 10.000.000 lei.
Împotriva hotărârii, atât partea civilă P.E.E. cât şi inculpatul au formulat apel.
În apelul ei, partea civilă a criticat hotărârea pentru netemeinicie, susţinând că despăgubirile acordate nu reprezintă o integrală dezdăunare în urma săvârşirii faptei de către inculpat. Prin urmare, a solicitat majorarea la 80.000.000 lei a despăgubirilor civile materiale şi la 50.000.000 lei a daunelor morale.
Inculpatul a criticat sentinţa pentru netemeinicie, susţinând că pedeapsa este prea severă, în raport de împrejurarea că nu are antecedente penale, a recunoscut fapta comisă şi a avut o atitudine sinceră pe tot parcursul procesului.
Examinând hotărârea pronunţată, în raport de criticile formulate precum şi din oficiu, în limitele şi în conformitate cu dispoziţiile art. 371 şi art. 372 C. proc. pen., s-a constatat că este fondat doar apelul părţii civile, însă în alte limite decât cele susţinute, urmând a fi admis ca atare.
Astfel, este necontestată împrejurarea că la data de 2 ianuarie 2005, inculpatul minor a pătruns, prin efracţie, în domiciliul bunicii sale, victima D.I., cu intenţia de a sustrage bunuri, scop în care a ucis-o pe aceasta, aplicându-i mai multe lovituri iar, apoi, a sustras bunuri din locuinţa sa.
Din probele administrate în cauză, a rezultat că partea civilă P.E.E. a cheltuit cu înmormântarea mamei sale, victima D.I., suma de 30.000.00 lei (martorii M.I. şi N.G.).
Nu s-a făcut dovada că s-ar fi cheltuit cu înmormântarea victimei o sumă superioară celei acordate de către prima instanţă, astfel că susţinerea contrară a fost infirmată de probele administrate în cauză.
Sub acest aspect, despăgubirile civile materiale au fost corect stabilite de către prima instanţă şi ele îşi au, aşa cum s-a arătat, corespondent în probele administrate.
Însă, prima instanţă a greşit atunci când a cuantificat daunele morale suferite de fiul victimei, partea civilă P.E.E. Este necontestată împrejurarea că între partea civilă şi mama sa existau relaţii normale, fireşti, netensionate iar uciderea, în condiţiile descrise, a victimei au fost de natură să producă traume morale părţii civile. În aceste condiţii, suma de 10.000.000 lei, acordată drept daune morale, este infirmă şi nu reprezintă o justă şi integrală dezdăunare a părţii civile.
Fapta săvârşită de inculpat prezintă un grad de pericol social, determinat atât de modul în care a procedat acesta cât şi din dorinţa de a obţine, pe orice cale, venituri spre a-şi asigura mijloacele de existenţă.
În plus, inculpatul s-a dovedit a fi o persoană fără scrupul deoarece nu a avut nici o reţinere în a-şi ucide propria bunică şi a sustrage din domiciliul acesteia bunurile precizate.
Chiar dacă inculpatul este la prima încălcare a legii, gradul concret de pericol social al faptei comise subzistă, astfel că riposta penală trebuie să fie pe măsură.
Prima instanţă a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Curtea de Apel Piteşti, secţia pentru minori şi familie, prin Decizia penală nr. 23/ A/MF din 4 octombrie 2005, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul formulat de partea civilă P.E.E. împotriva sentinţei penale nr. 45/2005 a Tribunalului Vâlcea, pe care a desfiinţat-o în parte în sensul că a majorat de la 10.000.000 lei la 100.000.000 lei daunele morale acordate părţii civile P.E.E.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul D.C.C. împotriva aceleaşi hotărâri.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia la zi pentru inculpat.
Inculpatul a fost obligat în solidar cu părţile responsabile civilmente D.I. şi D.C. la plata cheltuielilor judiciare către stat şi către partea civilă.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs inculpatul minor D.C.C.
Prin motivele de recurs susţinute oral, inculpatul a criticat hotărârile pronunţate în cauză pentru netemeinicie sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei pe care o consideră prea severă în raport cu circumstanţele sale personale, respectiv este minor şi nu este cunoscut cu antecedente penale.
În drept, acest motiv de recurs a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
În ultimul cuvânt, inculpatul a criticat hotărârea instanţei de apel şi cu privire la cuantumul daunelor morale la care a fost obligat către partea civilă, considerându-l prea mare în raport cu fapta săvârşită.
Examinând hotărârile pronunţate în cauză sub aspectele invocate de inculpat, Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, soluţiile instanţelor de fond şi de apel, fiind legale şi temeinice.
Astfel, se constată că inculpatul minor D.C.C. a fost trimis în judecată şi condamnat, la o pedeapsă privativă de libertate, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. c), raportat la art. 211 alin. (3) C. pen., reţinându-se, în esenţă, în fapt că în seara zilei de 2 ianuarie 2005, inculpatul a pătruns în locuinţa victimei D.I., bunica sa în vârstă de 84 ani, pentru a sustrage bunuri. Fiind surprins de aceasta, inculpatul a comprimat-o pe aceasta cu mâinile în zona toracelui, iar ulterior inculpatul a lovit-o cu un topor de 3-4 ori în zona occipitală.
Moartea victimei s-a produs datorită insuficienţei acute cardio-respiratorii, ca urmare a acumulării unui hemotorax şi a dispersiei hemoragiei meningee.
Inculpatul nu a contestat nici situaţia de fapt reţinută şi nici încadrarea juridică dată faptei săvârşite.
Se constată că pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, au fost avute în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege (limitele de pedeapsă situându-se între 7 ani şi 6 luni închisoare şi 12 ani, 6 luni închisoare, avându-se în vedere starea de minoritate a inculpatului), natura şi gravitatea sporită a faptei, care rezultă din modul de acţionare şi împrejurările comiterii (expuse anterior), urmarea socialmente periculoasă a infracţiunii (decesul victimei), precum şi circumstanţele personale ale inculpatului, care este infractor primar, minor şi a fost sincer, recunoscând şi regretând fapta.
Înalta Curte apreciază că în raport de modalitatea de săvârşire a faptei (inculpatul a pătruns noaptea în locuinţa bunicii sale, o femeie în vârstă de 84 ani care nu putea şi nu a putut rezista la acţiunile deosebit de violente ale inculpatului, în scopul de a sustrage bunuri, cunoscând că în locuinţă existau bunuri de valoare) nu sunt motive pentru reducerea pedepsei, mai ales că inculpatul a acţionat pe baza unui plan prestabilit.
Instanţa de fond a avut în vedere la aplicarea unei pedepse orientate spre minim tocmai circumstanţele personale ale inculpatului, care au fost anterior menţionate.
Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată recurentului inculpat corespunde atât prin cuantum, cât şi prin modalitatea de executare, dublului său scop educativ şi coercitiv, astfel cum este prevăzut de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În ceea ce priveşte critica adusă de inculpat soluţionării laturii civile a cauzei, respectiv a cuantumului daunelor morale, Curtea consideră că acestea nu pot fi cenzurate pe calea recursului, devolutiv eminamente asupra chestiunilor de drept şi nu asupra celor de fapt (cum este şi situaţia daunelor morale, care sunt rezultatul aprecierii la care au ajuns instanţele investite cu soluţionarea cauzei).
De altfel, cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul poate fi apreciat ca fiind proporţional cu pierderea morală suferită de partea civilă, moartea victimei, chiar dacă era o persoană în vârstă, fiind deosebit de violentă.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpatul minor ca fiind nefondat.
Se va computa prevenţia la zi pentru inculpat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.C.C. împotriva deciziei penale nr. 23/ A/MF din 4 octombrie 2005 a Curţii de Apel Piteşti, secţia pentru minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 8 ianuarie 2005, la 13 decembrie 2005.
Obligă pe recurentul inculpat în solidar cu părţile responsabile civilmente D.I. şi D.C., la plata sumei de 220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă pe inculpat în solidar cu aceleaşi părţi responsabile civilmente, la plata a 100 RON către partea civilă P.E.E., cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7018/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7028/2005. Penal. Contestaţie în anulare.... → |
|---|
