ICCJ. Decizia nr. 6959/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6959/2005
Dosar nr. 6063/2005
Şedinţa publică din 9 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Petiţionara T.A. domiciliată în comuna Băneasa, judeţul Constanţa a formulat plângere împotriva rezoluţiei procurorului de neîncepere a urmăririi penale faţă de avocatul-intimat C.D.
În motivarea plângerii sale petiţionara a susţinut că organele de urmărire penală nu au verificat cele afirmate, respectiv că a fost vătămată material şi moral de avocatul D.C., ce nu i-a asigurat o apărare corespunzătoare cu ocazia soluţionării dosarului civil nr. 3463/2003, în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 590 din 15 martie 2004 şi a dosarului civil nr. 2500/2003 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 2481 din 5 decembrie 2003, ambele înregistrate pe rolul Judecătoriei Medgidia.
S-a constatat că deşi petiţionara figura în calitate de reclamantă într-un singur dosar civil (nr. 3463/2003 care avea ca obiect pretenţii), aceasta s-a subrogat în drepturi soţului său, (reclamant în dosarul civil nr. 2500/2003 ce avea ca obiect partaj succesoral), criticând modul de pregătire şi susţinere a cauzelor de către avocatul C.D. şi punând pe seama relei sale credinţe respingerea acţiunilor formulate, în acest context solicitând intimatului să-i plătească suma de 13.500.000 lei daune civile şi 500.000.000 lei daune materiale şi morale.
S-a mai reţinut că din cercetările efectuate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva avocatului C.D. a rezultat că avansul pentru expertiza tehnică a fost depus de către secretara biroului de avocatură, cu titlu de taxă de timbru şi, dat fiind că s-a făcut o plată nedatorată, se poate solicita restituirea sumei de bani (cauza fiind pe rolul Tribunalului Constanţa pentru soluţionarea apelului).
Totodată, în ce priveşte cea de-a doua cauză, urmare a faptului că petenta s-a plâns împotriva modului de pregătire a apărătorului ales, la 9 martie 2004, avocatul C.D. a solicitat în scris să se ia act de rezoluţiunea contractului de angajament cu reclamanta, iar Baroul de Avocaţi Constanţa, prin adresa nr. R/15 din 31 mai 2004 i-a comunicat petiţionarei restituirea parţială a onorariului, în sumă de 2 milioane de lei.
Întrucât în speţă, în urma cercetărilor nu au reieşit elemente obiective de natură a se constata că sunt realizate elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva avocatului C.D. prin rezoluţia nr. 311/ P din 30 septembrie 2004.
Împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, petiţionara a formulat plângere în conformitate cu art. 278 C. proc. pen., la procurorul ierarhic superior, care prin rezoluţia nr. 117/2005 a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulate de către numita T.A.
Curtea de Apel Constanţa, prin sentinţa penală nr. 53/ P din 22 septembrie 2005, în baza art. 2781 pct. 8 lit. a) C. proc. pen., a dispus respingerea, ca nefondată, a plângerii formulată de petenta T.A., menţinând rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale. De asemenea, în baza art. 192 C. proc. pen., a dispus obligarea petentei la plata sumei de 300.000 lei (30 RON) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond, în raport de actele existente la dosarul cauzei, de susţinerile orale ale petiţionarei a constatat că în speţă nu se justifică infirmarea soluţiei de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror, întrucât din întreg materialul probator aflat la dosar, nu rezultă existenţa elementelor constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (3), art. 288 şi art. 291 C. pen.
Totodată, prima instanţă a apreciat că în ce priveşte cauza ce forma obiectul dosarului civil nr. 2500/2003, petiţionara nu avea calitate procesuală activă astfel că, pe cale de consecinţă, nu avea nici dreptul formulării plângerii asupra modului de soluţionare.
Fiind nemulţumită de soluţia pronunţată, petiţionara, în termen legal, a declarat recurs reiterând apărările formulate în scris şi susţinute oral în faţa primei instanţe conchizând că intimatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor pentru care s-a plâns iniţial şi solicitând obligarea acestuia la plata daunelor morale şi materiale, astfel cum le-a formulat în memoriul depus la dosar.
Recursul declarat de petiţionară este nefondat.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză se constată că instanţa de fond, în baza actelor aflate la dosar, a respins în mod justificat plângerea formulată de petiţionară, rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale privind infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (3), art. 288 şi art. 291 C. pen., fiind legală şi temeinică.
Înalta Curte constată că în mod justificat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, în urma efectuării actelor premergătoare începerii urmăririi penale faţă de intimatul avocat C.D., a dispus prin rezoluţia dată la 30 septembrie 2004, în dosarul nr. 311/P/2004, neînceperea urmăririi penale în baza art. 228 alin. (1), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât la dosarul civil nr. 3463/2003 se află anexată chitanţa pentru plata expertizei în sumă de 2.500.000 lei şi care este, contrar susţinerilor petiţionarei, originală şi validă, iar nu falsificată. Această stare de fapt este confirmată de adresa Consiliului Local al municipiului Constanţa – S.P.I.T.V.B.L. în care se confirmă originalitatea chitanţei nr. 82364478 existentă în dosar, evidenţiindu-se atât autenticitatea acesteia cât şi faptul că suma în cauză nu a fost însuşită de intimat.
Aşa cum corect s-a învederat în motivarea sentinţei atacate şi a rezoluţiilor de neîncepere a urmăririi penale, nu există indicii care să justifice aprecierea că intimatul C.D. cu ocazia exercitării profesiei sale de avocat în cele două cauze civile: dosar nr. 3463/2003 şi nr. 2500/2003 aflate pe rolul Judecătoriei Medgidia, ar fi săvârşit vreo faptă penală, toate susţinerile petiţionarei fiind mai degrabă rodul unei profunde nemulţumiri legată de respingerea acelor acţiuni promovate şi neavând în fond nici un suport probator.
În consecinţă, motivele de casare nu sunt întemeiate, iar alte motive susceptibile a fi analizate din oficiu nu se constată, astfel că Înalte Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în temeiul art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a o obliga pe recurenta petiţionară la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara T.A. împotriva sentinţei penale nr. 53/ P din 22 septembrie 2005 a Curţii de Apel Constanţa.
Obligă recurenta petiţionară să plătească suma de 60 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6956/2005. Penal. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 6960/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
