ICCJ. Decizia nr. 6949/2005. Penal. Legea 678/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6949/2005
Dosar nr. 4062/2005
Şedinţa publică din 9 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 430 din 6 decembrie 2004, Tribunalul Bihor, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M.T.D. din infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, în infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, text în temeiul căruia l-a condamnat pe inculpat, la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani, cu titlul de pedeapsă complementară.
În baza art. 329 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a fost condamnat acelaşi inculpat, la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani, cu titlul de pedeapsă complementară.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite aceste pedepse în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, cu titlul de pedeapsă complementară.
În baza art. 861 şi 862 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe termenul de încercare de 5 ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
A fost obligat inculpatul să se prezinte în mod periodic S.S.R.S. de pe lângă Tribunalul Bihor, pentru a se verifica respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. b), c) şi d) C. pen., pe care le-a impus în sarcina acestuia.
În baza art. 359 alin. (2) C. proc. pen., i s-au făcut cunoscute inculpatului, prin comunicare scrisă, dispoziţiile legale a căror nerespectare atrage revocarea suspendării sub supraveghere.
În fapt, s-a reţinut în sarcina inculpatului că, în seara zilei de 20 februarie 2002, a avut loc o înţelegere între inculpat şi numitul B.F.N., cu privire la transferarea minorei A.C.M. Aceasta a fost transportată de B.F.N. până la frontiera ungaro-austriacă, de unde a fost preluată de M.T.D. şi adusă la bordelul Z.V., situat în localitatea Graz, unde a practicat prostituţia în perioada 21 februarie – 8 martie 2002.
În noaptea de 7 martie 2002, minora a fost adusă în Oradea de inculpatul M.T.D.
De asemenea, inculpatul a dus mai multe persoane de sex feminin la bordelul arătat, ocupându-se de întreţinerea raporturilor sexuale cu diferiţi clienţi. Proprietara bordelului, numita S.I. a recunoscut că numitele K.B.T. şi M.G. au fost aduse la bordelul său de către inculpat.
Prin cerere de comisie rogatorie internaţională, Tribunalul de primă instanţă Anvers din Belgia a solicitat autorităţilor judiciare române că procedeze la efectuarea actelor procedurale necesare pentru finalizarea dosarului nr. 02/053, privind pe B.B. şi U.G., arestaţi în închisoarea din Anvers pentru comiterea infracţiunii de exploatare prin prostituţie a unor minori, trafic de persoane şi violarea unei minore cu vârstă între 16 şi 18 ani, cu privire la victima A.C.
În acest sens, s-au solicitat toate datele necesare pentru identificarea minorei, a rudelor sale şi în special, a tatălui său A.D. S-a solicitat, de asemenea, identificarea şi interogarea amănunţită a numiţilor B., T.I.G., persoană de origine din Salonta, cu firmă în această localitate şi care recrutează fete din Oradea, pe care le transportă în Austria şi B.C., proxenetul victimei în Oradea.
La această cerere s-au anexat declaraţiile date de victima A.C. în faţa autorităţilor judiciare din Anvers, din care rezultă că aceasta s-a aflat în Belgia cel puţin de două ori, fiind transportată de numitul T., cu autoturismul VW Passat, în oraşul Graz, la bordelul Z.V., pe o perioadă de 14 zile şi unde a fost obligată să se prostitueze, fiind transferată înapoi în România de către acelaşi bărbat T., în urma unui control al poliţiei, în noaptea de 7 martie 2002.
Potrivit aceloraşi declaraţii, minora s-a întors în Belgia la începutul lunii aprilie 200, părăsind România cu un microbuz, ajungând la Anvers, în seara zilei de 3 aprilie 2002, iar în perioada următoare a fost obligată să se prostitueze.
În urma probelor administrate în cauză, respectiv, ale declaraţiilor martorilor audiaţi în cauză, a comisiei rogatorii efectuată de Tribunalul de primă instanţă Anvers, listingul convorbirilor telefonice şi situaţia I.P.J.F. Bihor şi din declaraţiile inculpatului, chiar dacă contradictorii, rezultă că în data de 20 februarie 2002, ora 19,27, A.C.M. a intrat în Ungaria cu autoturismul aparţinând lui B.N. În aceeaşi dată a ieşit din Ungaria spre Austria, cu autoturismul aparţinând lui M.T.D.
La 9 martie 2002, ora 1,06, M.T.D. a intrat în România cu autoturismul, iar la ora 1,08, A.C.M. a intrat în România pe jos.
Din declaraţia martorei S.I., rezultă că inculpatul intermedia femei care să practice prostituţia la bordelul Z.V.
În noaptea de 7 martie 2002, Poliţia Graz a efectuat un control la bordelul ilegal Z.V., întocmindu-se un raport, motiv pentru care, în ziua de 8 martie 2002, inculpatul M.T.D. a adus-o pe minora A.C.M. în ţară, fiind evident că acest control al poliţiei este singurul motiv pentru care inculpatul a transportat-o imediat pe minoră în România.
Cum din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză a rezultat că minora practica prostituţia în Oradea înainte de a pleca în Austria şi că inculpatul nu a ameninţat-o şi nu a bătut-o, instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice, astfel cum s-a arătat.
În sarcina inculpatului s-a reţinut şi infracţiunea de proxenetism cu privire la numitele K.T.B. şi M.G., fiind dovedit faptul că acestea au fost transportate de către inculpat în Austria, la acelaşi bordel. Din informaţiile furnizate de I.P.J.F. Bihor rezultă că, în data de 29 ianuarie 2002, inculpatul M.T.D. a ieşit din România, prin punctul de frontieră Borş, cu autoturismul împreună cu numitele K.B.T. şi M.G. Din fotografiile prezentate de autorităţile belgiene numitei S.I., aceasta le-a recunoscut pe cele două persoane de sex feminin, duse la bordelul Z.V., tot de către inculpat, ocazie cu care cele două au şi furat portofelul proprietarei bordelului.
Apelul declarat de inculpatul M.T.D. împotriva acestei sentinţe a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 107/ P din 24 mai 2005.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul M.T.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În recursul său, inculpatul a invocat art. 3859 pct. 171 şi 18 C. proc. pen., şi a susţinut că n-ar exista probe care să demonstreze săvârşirea de către el, a infracţiunilor săvârşite de art. 329 alin. (1) C. pen., şi de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001.
În principal, recurentul inculpat a solicitat achitarea pentru inexistenţa faptelor, iar în subsidiar, restituirea cauzei la procuror pentru inexistenţa, incoerenţa şi inconsistenţa probatoriului administrat.
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, se constată că instanţa de fond a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 329 alin. (1) C. pen., şi art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi în mod corect s-a dispus schimbarea încadrării juridice a acestei din urmă infracţiuni, din cea prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, inculpatul necomiţând fapta prin ameninţare, violenţă sau alte forme de constrângere.
Astfel, se constată că starea de fapt reţinută se bazează pe probe suficiente, concludente şi just interpretate, administrate atât în faza de urmărire penală, precum şi în cursul cercetării judecătoreşti. Contrar susţinerilor inculpatului recurent, nu este vorba de inexistenţă ori, măcar de insuficienţa probelor de vinovăţie şi nici de o incoerenţă sau inconsistenţă a acestora, încât, Decizia Curţii de Apel Oradea, este temeinică şi legală.
Din declaraţia martorei S.I., audiată de autorităţile olandeze, rezultă cu certitudine că inculpatul mijlocea şi intermedia practicarea prostituţiei de către unele femei la bordelul Z.V. Pe de altă parte, în cazul concret al minorei, după ce inculpatul a preluat-o la vama dintre Ungaria şi Austria, a dus-o la domiciliul său, unde minora a locuit trei zile, după care a condus-o la gară în Viena şi este evident că motivul pentru care inculpatul a adus-o în România a fost controlul efectuat de Poliţia Graz, în noaptea de 7 martie 2002, la bordelul Z.V.
Din listingul convorbirilor telefonice rezultă că, în data de 20 februarie 2002, B.F.N. l-a sunat în Austria pe inculpatul M.T.D., iar din datele comunicate de către I.P.J.F. Bihor rezultă că minora a intrat în Ungaria, în data de 20 februarie 2002, cu autoturismul lui B.N. la aceeaşi dată, ieşind din Ungaria spre Austria cu autoturismul inculpatului.
Aceste probe demonstrează că inculpatul a transportat-o, a transferat-o şi i-a asigurat găzduirea minorei A.C.M. în Austria, în scopul exploatării acesteia.
Cât priveşte infracţiunea de proxenetism, din informaţiile furnizate de I.J.P.F. Bihor, rezultă că inculpatul M.T.D. a ieşit din România prin punctul de frontieră Borş, cu autoturismul împreună cu numitele K.B.T. şi M.G., iar din fotografiile prezentate de autorităţile belgiene numitei S.I., aceasta le-a recunoscut pe cele două persoane de sex feminin duse la bordelul Z.V., tot de către inculpatul recurent.
În aceste condiţii, Curtea va trebui să privească recursul declarat de recurent, ca nefondat, şi să-l respingă, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând astfel, Decizia recurată, ca fiind temeinică şi legală.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.T.D. împotriva deciziei penale nr. 107/ A din 24 mai 2005 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat să plătească suma de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6946/2005. Penal. Legea 678/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6952/2005. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
