ICCJ. Decizia nr. 7019/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 7019/2005
Dosar nr. 6122/2005
Şedinţa publică din 13 decembrie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 491 din 18 decembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. 8756/2003, în temeiul art. 174 – art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.G., pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav la pedeapsa de 18 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 211 alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prin schimbarea încadrării juridice din art. 211 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 9 ani închisoare.
S-a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă de 475 zile închisoare, rămas de executat din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2457/2000 a Judecătoriei Bacău, definitivă la 3 octombrie 2000 şi au fost contopite fiecare din pedepsele aplicate în cauză cu restul arătat în pedepsele rezultante care, în urma contopirii în pedeapsa cea mai grea au condus la pedeapsa de executat de 18 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 174 – art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), prin schimbarea încadrării juridice, a fost condamnat inculpatul D.N.V. la pedeapsa de 18 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 211 alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), prin schimbarea încadrării juridice, a fost condamnat acelaşi inculpat, la pedeapsa de 9 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
Au fost contopite cele două pedepse în pedeapsa cea mai grea, conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpaţilor şi dedusă perioada arestării preventive.
A fost interzis inculpaţilor exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
S-a luat act că partea vătămată F.E. nu se constituie parte civilă în cauză. În temeiul art. 109 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus păstrarea la Camera de corpuri delicte de pe lângă Tribunalul Bacău, până la soluţionarea definitivă a cauzei, a unui tricou cu mâneci lungi, culoarea „oului de raţă", inscripţionat DIESEL, aparţinând inculpatului D.N.V. şi a unui ciocan din lemn, folosit la săvârşirea infracţiunii.
S-a dispus păstrarea la camera de corpuri delicte de pe lângă I.P.J. Bacău, până la rămânerea definitivă a cauzei, a unui televizor marca STYLE, diagonala 30 cm, cu carcasă de culoare neagră, s-a dispus şi asupra cheltuielilor judiciare, conform art. 189 şi art. 191 alin. (2) C. proc. pen.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, că în ziua de 24 octombrie 2002, cei doi inculpaţi au aplicat multiple lovituri cu pumnii, picioarele şi apoi cu un ciocan de lemn, care în final au condus la decesul R.F. în vârstă de 74 ani.
Prin Decizia penală nr. 91 din 9 martie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. 551/2004, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de repunere în termenul de apel, formulată de inculpaţii A.G. şi D.N.V., iar în temeiul art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., au fost respinse, ca tardive, apelurile declarate de cei doi inculpaţi, reţinându-se că în cauză nu a fost dovedită existenţa cauzei temeinice de împiedicare, prevăzută de art. 364 C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 2669 din 18 mai 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 1683/2004, au fost admise recursurile declarate de inculpaţii A.G. şi D.N.V., împotriva deciziei penale nr. 91 din 9 martie 2004 a Curţii de Apel Bacău, a fost casată Decizia atacată şi trimisă cauza spre rejudecarea apelurilor inculpaţilor la Curtea de Apel Bacău. A fost menţinută starea de arest a inculpaţilor.
Instanţa supremă a stabilit că apelurile celor doi inculpaţi au fost declarate peste termen, fiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 364 C. proc. pen., astfel că a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecare în apel.
Curtea de Apel Bacău, constatând insuficienţa sistemului probator, dar şi contradicţii între unele mijloace de probă, în special acte medico-legale, prin Decizia penală nr. 286 din 21 septembrie 2004, a admis apelurile inculpaţilor împotriva sentinţei penale nr. 491/ D din 18 decembrie 2004 a Tribunalului Bacău, a desfiinţat această hotărâre şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.
După completarea probatoriilor, Tribunalul Bacău, prin sentinţa penală nr. 130/ D din 3 martie 2005 a condamnat:
- inculpatul A.G., în temeiul art. 211 alin. (21) lit. a) şi c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 7 ani închisoare, iar în temeiul art. 174 – art. 176 lit. d), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 15 ani închisoare.
În temeiul art. 61 C. pen., a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă de 475 zile rămas de executat din pedeapsa anterioară de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2457 din 22 august 2000 a Judecătoriei Bacău.
S-a contopit acest rest cu fiecare din cele două pedepsei şi în temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor în pedeapsa cea mai mare de 15 ani închisoare, dispunând să execute pedeapsa de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică din art. 211 alin. (1) lit. a) C. pen., cu 37 lit. a) C. pen., şi din art. 174 – art. 176 lit. d) C. pen, cu art. 37 lit. a) C. pen., în art. 211 alin. (21) lit. a) şi c) cu art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), şi art. 174 – art. 176 lit. d) cu art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pentru inculpatul D.N.V.
În baza art. 211 alin. (1) şi (21) lit. a) şi c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), inculpatul D.N.V. a fost condamnat la 7 ani închisoare.
În baza art. 174 – art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), acelaşi inculpat a fost condamnat la 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Au fost contopite pedepsele în pedeapsa cea mai grea dispunându-se să execute pedeapsa de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a computat detenţia de la 26 octombrie 2002 la zi pentru ambii inculpaţi şi s-a menţinut starea de arest a acestora.
Au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în condiţiile art. 71 C. pen.
S-a luat act că partea vătămată F.E. nu s-a constituit parte civilă.
Onorarii avocat oficiu în cuantum de câte 400.000 lei au fost suportate din fondul Ministerului Justiţiei.
Inculpaţii au fost obligaţi la câte 4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, după rejudecare a reţinut, în fapt, următoarele:
Începând cu data de 18 octombrie 2002, inculpatul D.N.V. împreună cu concubina sa, S.C. au locuit cu chirie la F.R., viitoarea victimă, în com. Hemeiuşi, jud. Bacău. În acelaşi imobil mai locuiau fiul acesteia, F.E. şi concubina sa, H.R.
Întrucât inculpatul D.N.V. a văruit camera s-au înţeles ca suma de 600.000 lei ce reprezintă contravaloarea lucrării să rămână în contul chiriei.
În ziua de 24 octombrie 2002, F.R. şi fiul ei, i-au cerut inculpatului D.N.V. să plece din locuinţă, bănuindu-l că le fură lemne. Reproşul, degenerat în conflict s-a produs şi ca urmare a consumului de băuturi alcoolice.
Deşi i-au restituit suma de 600.000 lei, inculpatul D.N.V. a refuzat să părăsească locuinţa.
Fiind în dificultate, F.E. a mers şi i-a solicitat ajutorul inculpatului A.G.
Iniţial acesta a susţinut cererea proprietarilor, dar luând în considerare argumentele inculpatului D.N.V. şi-a schimbat poziţia sprijinindu-l pe acesta.
Discuţia a degenerat în ceartă, inculpatul D.N.V. solicitând o sumă de bani în plus. Întrucât cererea sa nu a fost îndeplinită, acesta împreună cu inculpatul A.G. au luat hotărârea să sustragă televizorul gazdei. De menţionat că iniţierea şi amplificarea conflictului s-au făcut în timp ce continuau să consume băuturi alcoolice.
F.R. şi fiul ei, E. au fost izgoniţi, prima pe veranda casei, iar F.E. în camera unde se afla televizorul.
Sesizând intenţia inculpaţilor de a-i sustrage televizorul, victima F.R. s-a opus, dar ambii inculpaţi au îmbrâncit-o violent, aceasta dezechilibrându-se a căzut.
Inculpaţii au pătruns în camera unde se aflau F.E. şi concubina sa, pe care i-au lovit, întrucât se opuneau să i-a televizorul.
În continuare, inculpaţii au revenit în verandă şi au lovit-o cu pumnii şi picioarele pe F.R., iar inculpatul A.G. şi cu un ciocan de lemn cu care i-a ameninţat cu moartea pe toţi cei prezenţi în casă.
Acest inculpat a lovit victima cu ciocanul în cap, după care împreună cu inculpatul D.N.V. au furat televizorul din cameră, părăsind locuinţa.
Inculpatul D.N.V. a dus acest obiect la locuinţa martorului M.V. unde a şi fost găsit.
Urmare leziunilor suferite F.R. în vârstă de 74 ani a decedat.
Din raportul de necropsie rezultă că moartea sa a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei cerebro-meningee, consecinţa unui traumatism cranio-cerebral închis pe fondul de A.T.S. cerebrală.
Situaţia de fapt reţinută a fost probată prin: acte medico-legale, proces-verbal de cercetarea locului faptei, declaraţii martori şi inculpaţi, buletine de analiză ale grupelor sanguine, dovada de predare-primire a televizorului.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii, care au solicitat achitarea, motivând că nu se fac vinovaţi de comiterea faptelor pentru care au fost condamnaţi.
Instanţa de apel, Curtea de Apel Bacău a constatat că sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate celor doi inculpaţi şi cu privire la tehnica de contopire a restului de pedeapsă pentru care s-a revocat liberarea condiţionată de care a beneficiat inculpatul A.G.
După suplimentarea probelor, constatând că situaţia de fapt a fost corect reţinută, ca şi încadrarea juridică dată acesteia, Curtea de Apel Bacău, prin Decizia penală nr. 309 din 20 septembrie 2005, a admis apelurile inculpaţilor împotriva sentinţei penale 130 din 3 martie 2005 a Tribunalului Bacău pe care a desfiinţat-o în parte.
A descontopit pedepsele aplicate inculpatului A.G. şi în consecinţă:
În baza art. 174 – art. 176 lit. d) C. pen., cu art. 37 lit. a) C. pen., şi cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat inculpatul A.G. la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 5 ani pedeapsă complimentară, art. 64 lit. a) şi b).
În baza art. 211 alin. (21) lit. a) şi c) cu art. 37 lit. a) şi cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 33 şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare în pedeapsa de 10 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., a contopit restul de pedeapsă de 475 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni din sentinţa penală nr. 2457/2000 a Judecătoriei Bacău în pedeapsa de 10 ani închisoare, urmând să execute în total pedeapsa de 10 ani închisoare şi 5 ani pedeapsă complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A descontopit pedepsele aplicate inculpatului D.N.V. şi în consecinţă:
În baza art. 174 şi art. 176 lit. d) C. pen., cu art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), şi cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat inculpatul D.N.V. la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 211 alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu 37 lit. b) C. pen., şi cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut arestarea preventivă a inculpaţilor A.G. şi D.N.V.
Conform art. 381 C. proc. pen., a computat arestarea preventivă în continuare începând cu 3 martie 2005 la zi pentru ambii inculpaţi.
Împotriva deciziei au declarat recurs ambii inculpaţi.
Prin cererea scrisă, inculpatul D.N.V. solicită achitarea sa.
Inculpatul A.G. declară în ultimul cuvânt:
- recursul nefiind motivat, că nu a lovit victima, ci numai pe fiul acesteia şi nici nu şi-a însuşit vreun bun.
În subsidiar, ambii inculpaţi solicită redozarea pedepselor în sensul reducerii cuantumului acestora.
Temeiul juridic al recursurilor pentru ambii inculpaţi îl reprezintă prevederile art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen.
Recursurile declarate sunt neîntemeiate şi urmează a fi respinse ca atare.
După rejudecare, instanţa de fond, a stabilit în mod corect starea de fapt pe care a încadrat-o în mod legal.
Probele administrate relevă fără nici un dubiu că în zona respectivă conflictul a avut loc între inculpaţi pe de o parte şi familia victimei pe de altă parte.
Din raportul de constatare medico-legală rezultă că victima a suportat mai multe lovituri în zona facială şi un impact cranian pe o suprafaţă dură.
Coroborând acest act cu depoziţia martorei H.R., rezultă că victima a fost lovită de ambii inculpaţi. Ea a fost mai întâi îmbrâncită violent, iar într-o altă fază a conflictului a fost lovită de inculpaţi cu pumnii şi picioarele, ultima lovitură în cap fiindu-i aplicată cu ciocanul de lemn de către inculpatul A.G.
Depoziţiile martorilor F.E. şi H.R., constante de altfel, prezintă acţiunile concordante ale celor doi inculpaţi în lovirea victimei cu scopul de a înfrânge opunerea acesteia faţă de acţiunea lor de sustragere a televizorului din camera alăturată în care se aflau cei doi martori.
Inculpaţii au acţionat simultan sau succesiv pentru a anula rezistenţa victimei şi a celor doi martori.
Cunoscând vârsta victimei (74 ani) şi starea în care acesta se afla, inculpaţii puteau lesne să prevadă că violenţele excesive pe care le-au folosit pentru a înfrânge minima rezistenţă a acesteia pot conduce la producerea rezultatului letal.
Situaţia de fapt susţinută de martorii oculari şi, mai ales de actele medico-legale a fost cert stabilită de instanţa de fond, după rejudecare.
În aceste condiţii, primul motiv de recurs, cel referitor la achitarea inculpaţilor va fi respins ca nefondat.
Tot ca nefondat urmează a fi respinse recursurile inculpaţilor pentru cel de-al doilea motiv, cel referitor la individualizarea pedepselor aplicate.
În apel, după rejudecare, reţinând circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (2) C. pen., pedepsele aplicate au fost de câte 10 ani închisoare pentru fiecare inculpat.
Reducerea lor nu se mai justifică. Ţinând cont de efectele circumstanţelor atenuante, dar şi de modalitatea concretă de comitere a faptei ca şi de statutul de recidivist al fiecărui inculpat, instanţa a redus pedepsele sub minimul special care corespund scopului coercitiv prevăzut de art. 52 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii A.G. şi D.N.V. împotriva deciziei penale nr. 309 din 20 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Bacău.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 26 octombrie 2002, la 13 decembrie 2005.
Obligă pe fiecare recurent la plata sumei de câte 220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7017/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 7020/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod... → |
|---|
