ICCJ. Decizia nr. 7016/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 48/ PI din 25 mai 2005 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. 10254/2004, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea petiționarei C.E. împotriva rezoluției de neînceperea urmăririi penale dată, la 24 decembrie 2003, de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. 106/P/2003.
A fost obligată petiționara la plata sumei de 500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în mod corect, procurorul a apreciat prin rezoluția dată că faptele pentru care numiții L.C., B.M., comisari și S.M.M., inspector principal, toți în cadrul Poliției municipiului Timișoara au fost cercetați sub aspectul infracțiunilor de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. (1) și (3) C. pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) și fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen., nu există.
împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs petiționara C.E. care a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859alin. (1) pct. 171, pct. 10 și pct. 18 C. proc. pen., solicitând, în principal, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar reținerea cauzei pentru rejudecare de către înalta Curte, admiterea plângerii formulate, desființarea rezoluției parchetului și trimiterea cauzei procurorului pentru începerea urmăririi penale față de numiții L.C., B.M. și S.M.M. sub aspectul infracțiunilor reclamate.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit art. 3856alin. (1) și (3) C. proc. pen., constată următoarele:
Prin plângerea adresată, la data de 24 iunie 2003, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara petiționara C.E., în calitate de asociat la SC G.G. SRL a solicitat efectuarea de cercetări față de L.C., B.M., comisari și S.M.M., inspector principal, toți în cadrul Poliției municipiului Timișoara, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 242 alin. (1) și (3) C. pen., art. 246 și art. 288 alin. (2) C. pen.
Petiționara a susținut că, în urma unui control efectuat la firma sa de către cei trei ofițeri de poliție, aceștia au încheiat procesul-verbal de contravenție seria AS cu nr. 2056517 din 25 februarie 2003, prin care, cu încălcarea legii i-a fost confiscată cantitatea de 8218,6 gr. bijuterii din aur de 14 și 18 K și i-a fost aplicată amenda de 20.000 lei. împotriva procesului-verbal de contravenție petiționara a arătat că a formulat contestație, la instanța de judecată la care a atașat și copia acestuia, copie ce a fost sustrasă de cei trei lucrători de poliție și înlocuită cu un alt exemplar al procesului-verbal, în care era înscris un alt cuantum al amenzii, în sumă de 20 milioane lei.
De asemenea, petiționara a mai reclamat faptul că, din actele depuse la instanța de judecată de către organele de poliție lipsește declarația olografă a contabilei societății, dată în fața comisarului L.C., în schimb au fost depuse declarații noi, datate ulterior încheierii procesului verbal de contravenție. Totodată, petiționara a considerat ca fiind un abuz, luarea de către organele de poliție a măsurii de a-i interzice părăsirea țării, măsură care însă la data sesizării era ridicată.
Prin rezoluția nr. 106/ P din 24 decembrie 2003 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei trei lucrători de poliție, pentru infracțiunile prevăzute de art. 242 alin. (1) și (3), art. 246 și art. 288 alin. (2) C. pen., apreciind că faptele nu există, soluție ce a fost menținută prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara cu nr. 343/II/2 din 2 martie 2004, urmare respingerii ca neîntemeiată a plângerii formulată de petiționară, în temeiul art. 278 C. proc. pen.
Nemulțumită, petiționara s-a adresat instanței de judecată, respectiv Curții de Apel Timișoara care, prin sentința penală nr. 66 din 10 iunie 2004, pronunțată în dosarul nr. 3286/2004, în baza art. 2781alin. (8) lit. b) C. proc. pen., a admis plângerea formulată de persoana vătămată C.E., a desființat cele două rezoluții ale parchetului, menționate mai sus și a trimis cauza Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. La baza acestei soluții a stat aprecierea că cercetarea penală nu a fost completă, în sensul că nu s-a verificat de procuror dacă s-au sustras înscrisuri sau dacă s-a falsificat conținutul procesului-verbal de contravenție, de natură a produce consecințe juridice ori dacă s-au comis alte fapte de natură infracțională.
împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs, atât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, cât și intimații făptuitori L.C., B.M. și S.M.M., recursuri ce au fost admise prin decizia penală nr. 5337 din 19 octombrie 2004 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 4087/2004. Sentința penală nr. 66 din 10 iunie 2004 a Curții de Apel Timișoara a fost casată, pentru greșita aplicare a legii, în sensul omisiunii aplicării dispozițiilor art. 333 alin. (2) C. proc. pen., iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceeași instanță, pentru respectarea dispozițiilor art. 2781alin. (8) lit. b) C. proc. pen.
Din conținutul deciziei instanței de recurs se desprinde, fără echivoc, rațiunea pentru care cauza a fost trimisă spre rejudecare la Curtea de Apel Timișoara, aceasta din urmă fiind limitată în a rejudeca plângerea petiționarei C.E., doar sub aspectul respectării dispozițiilor art. 2781alin. (8) lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 333 alin. (2) C. proc. pen.
în concret, Curtea de Apel Timișoara, cu ocazia rejudecării cauzei, potrivit dispozițiilor obligatorii date de instanța de control judiciar, trebuia doar să completeze hotărârea inițială (de admitere a plângerii), în sensul de a indica organelor de urmărire penală, conform art. 333 alin. (2) C. proc. pen., faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și prin ce anume mijloace de probă.
Cu toate acestea, cu prilejul rejudecării, Curtea de Apel Timișoara, prin sentința penală nr. 48/ PI din 25 mai 2005 (recurată în prezenta cauză), a ignorat obligațiile stabilite în sarcina sa de către instanța de control judiciar, soluționând plângerea petiționarei C.E. pe fond, prin respingerea acesteia, ca neîntemeiată, justificându-și soluția adoptată prin aceea că înalta Curte de Casație și Justiție nu a examinat cauza pe fond, ceea ce ar permite instanței de rejudecare să ajungă la o altă concluzie decât cea din sentința anterioară casată.
Potrivit dispozițiilor art. 38518 alin. (1) C. proc. pen., "instanța de rejudecare trebuie să se conformeze hotărârii instanței de recurs, în măsura în care situația de fapt rămâne cea avută în vedere la soluționarea recursului".
Examinând actele dosarului, înalta Curte constată că în cursul rejudecării cauzei, Curtea de Apel Timișoara nu a administrat eventuale noi probe, de natură să lămurească cauza sub toate aspectele și să-i permită să adopte o soluție contrară, diametral opusă celei inițiale, situația de fapt rămânând practic neschimbată, respectiv cea avută în vedere la soluționarea recursului inițial.
încălcând astfel dispozițiile procedurale imperative cuprinse în art. 38518 alin. (1) C. proc. pen., Curtea de Apel Timișoara a pronunțat o hotărâre contrară legii, situație ce se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 171 teza I C. proc. pen.
Față de cele menționate mai sus, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul declarat de petiționara C.E., va casa sentința penală nr. 48/ PI din 25 mai 2005 a Curții de Apel Timișoara și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
în rejudecare, doar în măsura în care instanța a administrat noi probe, în baza cărora situația de fapt a suferit modificări față de cea avută în vedere la soluționarea recursului inițial, a putut adopta oricare dintre soluțiile prevăzute în art. 2781alin. (8) C. proc. pen., a respectat astfel prevederile imperative ale art. 38518 alin. (1) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7013/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 7012/2005. Penal → |
|---|
