ICCJ. Decizia nr. 7012/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea de ședință din 23 noiembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, în dosarul nr. 2827/M/2005, s-a dispus, printre altele, menținerea stării de arest a inculpaților B.V., D.S., C.Șt., S.S., B.I., M.P., S.M., P.G., P.A., U.C., C.I.E., S.A. și S.C., în temeiul art. 3022C. proc. pen., combinat cu art. 160b alin. (1) și (3) din același cod.
De asemenea, au fost respinse, ca nefondate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara/localitatea formulate de inculpații S.S., M.P., S.M. și S.C.
Pentru a pronunța astfel, Curtea de Apel București a reținut că, verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților, s-a constatat că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a acestora.
împotriva încheierii de ședință sus-arătate au declarat recurs, în termen legal inculpații B.V., D.S., S.S., B.I., M.P., S.M., P.G., P.A. și U.C., solicitând punerea lor în libertate întrucât nu există probe din care să rezulte că prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Totodată, au solicitat a se avea în vedere îndelungata perioadă de timp pe care au petrecut-o în stare de arest preventiv, care a depășit cu mult ideea de rezonabilitate care trebuia avută în vedere și care este prevăzută atât în normele interne cât și în cele europene.
De asemenea, inculpații, prin apărători, au învederat instanței că nu există riscul ca ei să influențeze martorii, să distrugă sau să altereze mijloacele materiale de probă sau să săvârșească alte asemenea fapte, întrucât probele au fost deja administrate în cauză.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856_i art. 3857alin. (1) C. proc. pen., constată că recursurile declarate de inculpați sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.
Prin sentința penală nr. 966 din 18 iulie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 5726/2004, inculpatul B.V. a fost condamnat, la o pedeapsă rezultantă de 15 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP); art. 26 raportat la art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP); art. 189 alin. (1), (2) și (5), cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 33 lit. b) C. pen.; art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 33 lit. a) C. pen.; art. 189 alin. (1), (2) și (5), cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 33 lit. a) C. pen.; art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; art. 189 alin. (1) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Inculpatul D.S. a fost condamnat, la o pedeapsă rezultantă de 13 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2) lit. a) și c) C. pen.; art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen. și art. 33 lit. b) C. pen., art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.; art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.; art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen.
De asemenea, inculpatul S.S. a fost condamnat, în baza art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., și art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., precum și a art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., la o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare.
Inculpatul B.I. a fost condamnat, la o pedeapsă rezultantă de 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.; art. 264 C. pen.; art. 25 C. pen., raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.; art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.; art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP); art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
în baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., și în baza art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), și a art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul M.P. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare.
Inculpatul S.M. a fost condamnat, la o pedeapsă rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001;art. 329 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen.
în baza art. 329 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpata P.G., a fost condamnată la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare.
Totodată, inculpatul P.A. a fost condamnat, la o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 75 alin. ultim și art. 80 C. pen.; art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 75 alin. ultim și art. 80 C. pen.; art. 26 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 75 alin. ultim și art. 80 C. pen., precum și a art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.
Prin aceeași sentință inculpatul U.C. a fost condamnat, la o pedeapsă rezultantă de 11 ani închisoare, în baza art. 13 alin. (1) - (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), și art. 37 lit. a) C. pen.; art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.; art. 25 raportat la art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 33 lit. b) C. pen.;
Prin încheierea de ședință din 23 noiembrie 2005, verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive, instanța de apel a menținut starea de arest a inculpaților.
Privitor la această dispoziție a instanței, înalta Curte constată următoarele:
Este adevărat că potrivit art. 5 din C.A.D.O.L.F. și art. 23 alin. (1) din Constituția României, nimeni nu poate fi privat de libertate.
în aceleași texte însă, sunt înscrise, totodată, și excepții de la regula generală sus-menționată.
Astfel, în art. 5, paragraful 1 lit. e) din Convenție, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994 se prevede că "se exceptează de la dreptul de a nu putea fi lipsit de libertate și cel care a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente sau când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune, ori când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia".
Pe de altă parte, art. 20 din Constituția României prevede că "dispozițiile constituționale vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu D.U.D.O., cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte", iar, dacă există neconcordanțe între ele pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale.
Rezultă, așadar, că reglementările cuprinse în art. 5, paragraful 3 din Convenție sunt obligatorii, făcând parte din ordinea de drept internă.
în raport de reglementările internaționale menționate, cu referire expresă la excepția prezentată de arestarea preventivă, s-au stipulat, printre altele, că privarea de libertate trebuie să se realizeze numai în formele legale și după procedura prevăzută în legislația fiecărui stat, conform convenției, respectiv cu respectarea dispozițiilor generale înscrise în legea procesual penală prin raportare și la dispozițiile constituționale.
Reiese așadar, că dispunerea măsurii arestării preventive și menținerea acesteia trebuie să se facă cu respectarea dispozițiilor generale înscrise în legea procesual penală, fiind subordonate dovedirii interesului superior pe care îl deservesc.
Potrivit art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiile de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Conform alin. (3) al aceluiași articol, "când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
în cauză, așa cum rezultă din încheierea de ședință atacată, instanța de apel a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală și a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpaților B.V., D.S., S.S., B.I., M.P., S.M., P.G., P.A. și U.C.
înalta Curte apreciază că în raport de modul de concepere a activității infracționale, de împrejurările comiterii faptelor și de importanța relațiilor sociale încălcate de inculpați prin săvârșirea unor infracțiuni deosebit de grave (tâlhărie, lipsire de libertate, trafic de persoane, proxenetism, șantaj, înșelăciune) lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție.
Pe de altă parte, asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societății ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Faptul că a fost pronunțată o hotărâre de condamnare în cauză nu alterează prezumția de nevinovăție, limitarea libertății persoanelor încadrându-se în dispozițiile legii.
în speță nu poate fi vorba nici de o încălcare a unui termen rezonabil al arestării preventive, la care face referire art. 6 din C.E.D.O., atâta vreme cât legiuitorul român a prevăzut o rezonabilitate expresă, în art. 140 alin. (2) C. proc. pen., dispoziții care nu sunt aplicabile la acest moment în cauză.
Având în vedere cele arătate mai sus este justificată dispoziția instanței de apel de a menține arestarea preventivă a inculpaților.
Așa fiind, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați.
Au fost văzute și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7016/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 7015/2005. Penal → |
|---|
