ICCJ. Decizia nr. 7013/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 254 din 20 noiembrie 2002, Tribunalul Suceava a condamnat pe inculpatul M.H.A., pentru săvârșirea infracțiunilor de:
a) evaziune fiscală, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la pedeapsa de 3 ani închisoare;
b) înșelăciune în convenție în dauna avutului privat, prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la pedeapsa de 5 ani închisoare;
c) înșelăciune în convenție, prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la pedeapsa de 3 ani închisoare.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 C. pen., privind interzicerea drepturilor civile prevăzută de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A încetat procesul penal pornit împotriva aceluiași inculpat:
- în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de gestiune frauduloasă, prevăzută de art. 195 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), ca urmare a lipsire plângerii prealabile;
- în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., sub aspectul săvârșirii instigării la infracțiunea de înșelăciune în convenție contra patrimoniului privat, prevăzută de art. 25, raportat la art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), ca urmare a prescripției.
2) A condamnat pe inculpata L.G.D., pentru săvârșirea infracțiunilor de:
a) evaziune fiscală, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare;
b) evaziune fiscală, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare;
c) înșelăciune în convenție contra patrimoniului privat, prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la pedeapsa de 4 ani închisoare.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpata va executa pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 C. pen., privind interzicerea drepturilor civile prevăzută de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva aceleiași inculpate sub aspectul săvârșirii in infracțiunilor de:
- gestiune frauduloasă, prevăzută de art. 195 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), privind societățile comerciale [(art. 266 alin. (1) pct. 2 din aceiași lege, republicată)], ca urmare a lipsei plângerii prealabile a SC A.L.L. gestiune frauduloasă, prevăzută de art. 266 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată ](fost art. 195 alin. (1) pct. 2 din aceiași lege)], cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ca urmare a lipsei plângerii prealabile a SC D.J.I. SRL.
3) în baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal ca urmare a prescripției răspunderii penale față de inculpații:
H.V.D., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune în convenție contra patrimoniului privat prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
P.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune în convenție contra patrimoniului privat, prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
în baza art. 346 alin. (4) C. proc. pen., a lăsat nesoluționată latura civilă privind pe inculpații:
- M.H.A. pentru infracțiunea de gestiune frauduloasă, prevăzută de art. 195 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
- L.G.D., pentru cele două infracțiuni de gestiune frauduloasă, prevăzută de art. 195 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
A obligat pe:
- M.H.A., în solidar cu SC D.J.I. SRL Suceava, să plătească SC L.D. SRL Suceava, reprezentată de S.W.F., suma de 153.392.000 lei reprezentând contravaloarea a două facturi plus TVA;
- M.H.A., în solidar cu L.G.D. și SC D.J.I. SRL Suceava, să plătească SC G.C. SRL Suceava, suma de 33.296.562 lei reprezentând contravaloare marfă;
- L.G.D., în solidar cu SC D.J.I. SRL Suceava, să plătească la SC E.P. SRL Sibiu, suma de 29.000.000 lei reprezentând contravaloare marfă, iar la SC Q.A.D. SRL Filiala Suceava, reprezentată de Ț.T., suma de 35.439.889 lei reprezentând contravaloare marfă și TVA;
- M.H.A., în solidar cu SC A.H.I. SRL Suceava, să plătească SC S. SRL Botoșani, reprezentată de A.C.C., suma de 180.000.000 lei;
- H.V.D., în solidar cu M.H.A. și P.C., să plătească SC M.I., suma de 12.616.531 lei, reprezentând contravaloarea facturii nr. 239063 din 1 martie 1995.
A obligat pe inculpatul M.H.A. și inculpata L.G.D., în solidar cu SC A.H.I. SRL Suceava să plătească D.G.F.P. Suceava suma de 224.081.108 lei reprezentând TVA aferent anilor 1995 - 1999 și 14.393.740 lei, reprezentând impozit pe profit aferent anilor 1998 și 1999, ambele cu majorări de întârziere până la achitarea integrală a debutului.
A obligat pe inculpatul L.G.D., în solidar cu SC D.J.I. SRL Suceava, să plătească D.G.F.P. Suceava sumele de:
- 320.575.179 lei reprezentând TVA aferent anilor 1998 - 1999,și
- 97.908.538 lei reprezentând impozit pe profit aferent anilor 1997 - 1999, ambele cu majorări de întârziere până la achitarea integrală a debitului.
A anulat dispoziția de plată din 2 martie 1995, emisă de SC L. SRL Botoșani în valoare de 12.616.531 lei pentru SC M.I. SRL.
A obligat pe inculpații : M.H.A., L.G.D., P.C. și H.V.D. să plătească fiecare statului suma de 4.000.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Prima instanță a reținut următoarele:
1. - Inculpații M.H.A. și L.G.D., în calitate de administratori la SC H.I. SRL Suceava, care în perioada 1995 - ianuarie 1998:
a. - cu rea credință, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții delictuoase, și-au însușit în folosul lor propriu prin mijloace ilegale efectuarea de plăți prin casă, fără documente justificate, neînregistrarea în contabilitate a unor facturi, neînregistrarea în registrul de casă și nici în contabilitatea societății a chitanțelor de încasare a prețurilor pentru mărfurile vândute) din patrimoniul societății, în total suma de 307.830.955 lei, faptă caracterizată ca infracțiune de gestiune frauduloasă;
b. - în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții delictuoase s-au sustras de la plata obligației fiscale în sumă totală de 57.674.685 lei, faptă ce constituie infracțiunea de evaziune fiscală.
2) Inculpata L.G.D. în perioada 1997 - aprilie 1998:
a. - cu rea credință, în mod repetat și în baza aceleași rezoluții delictuoase și folosind mijloace ilegale, și-a însușit din patrimoniul societății suma totală de 1.058.701.788 lei faptă caracterizată ca infracțiune de gestiune frauduloasă;
b. - prin neînregistrarea în registrul de casă și nici în contabilitatea societății a chitanțelor pentru mărfurile vândute s-a sustras de la plata obligației fiscale a TVA în valoare totală de 68.506.827 lei, faptă ce constituie infracțiunea de evaziune fiscală.
3) Inculpata L.G.D., administrator la SC D.J.I. SRL și inculpatul M.H.A., administrator la SC A.H.I. SRL în perioada februarie 1998 - decembrie 1998. în baza aceleași rezoluții delictuoase a indus în eroare mai multe societăți comerciale cu ocazia încheierii contractelor economice sau pe parcursul derulării lor, inculpata provocând un prejudiciu total de 315.140.451 lei, iar inculpatul un prejudiciu total de 186.668.562 lei, fapta constituind infracțiunea de înșelăciune.
4). - Tot astfel inculpatul M.H.A. a indus în eroare pe administratorul de la SC S. SRL Botoșani, cu ocazia întocmirii unui act de vânzare - cumpărare imobil, prezentându-i un act de proprietate fals, producând un prejudiciu de 180.800.000 lei, faptă ce constituie infracțiunea de înșelăciune în convenție.
5). - Inculpata H.D. a fost determinată și ajutată de inculpații M.H.A. și P.C. conform unui plan conceput de ea, la data de 1 martie 1995, prezentându-se sub o identitate falsă și reprezentanta al unei firme inexistente folosind totodată o dispoziție de plată falsă, reușind să obțină livrarea unor mărfuri fără să le plătească, producând SC M.I. un prejudiciu de 12.616.531 lei.
împotriva sentinței au declarat apel partea civilă D.S.T.P. Suceava, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava și inculpații M.H.A. și L.G.D.
Apelul părții civile a fost declarat tardiv.
Parchetul a invocat greșita încetare a procesului penal pentru infracțiunea prevăzută de art. 195 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 în lipsa unei prevederi exprese privitoare la condiționarea punerii în mișcare a acțiunii penale de existența plângerii prealabile, iar inculpații au susținut că sunt nevinovați, astfel că se impune achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., și oricum pedepsele aplicate sunt mult prea severe atât ca durată cât și ca modalitate de executare.
Prin decizia penală nr. 256 din 13 septembrie 2004, Curtea de Apel Suceava a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava și a desființat în parte sentința în sensul că trimite cauza la Tribunalul Suceava pentru rejudecare și cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 185 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
A respins, ca tardiv, apelul declarat de D.S.F.P.S. Suceava și, ca nefondate, apelurile declarate de cei doi inculpați.
Pentru a admite apelul declarat de parchet instanța de apel motivează că prima instanță a dispus greșit încetarea procesului penal în baza art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 185 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 31/1990 [(devenită art. 266 alin. (1) pct. 2)], căci pentru această infracțiune nu se prevede că acțiunea penală se pune mișcare la plângerea prealabilă.
Ca urmare, s-a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecare la prima instanță cu privire la această infracțiune.
Cu privire la apelurile declarate de inculpați s-a constatat că acestea sunt nefondate, întrucât instanța de fond a reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpaților în concordanță cu probele administrate și a aplicat pedepse just individualizate.
împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs inculpații M.H.A. și L.G.D.
Cu privire la recursul declarat de inculpatul M.H.A.
Se susține că instanțele de judecată au încălcat dispozițiile art. 127 pct. 2 din Constituția României care prevede că persoanele care nu înțeleg sau nu vorbesc limba română au dreptul de a lua cunoștință de toate actele dosarului și a vorbi în instanță limba maternă și de a pune concluzii prin interpret.
De asemenea, s-au încălcat dispozițiile art. 7 pct. 2 și art. 8 C. proc. pen., cu privire la dreptul persoanelor care nu vorbesc sau nu înțeleg limba română ori nu se pot exprima, li se asigură folosirea limbii oficiale prin interpret.
Ori, la Tribunalul Suceava inculpatul nu a fost asistat de interpret de limba arabă susține inculpatul, solicitându-se admiterea recursului pentru acest motiv, casarea ambelor hotărâri pronunțate în cauză și trimiterea cauzei pentru rejudecare la prima instanță.
Critica este nefondată.
Din dosarul de urmărire penală rezultă că la interogare inculpatul M.H.A. a declarat procurorului în prezența apărătorului că nu are nevoie de translator căci are cunoștințe de limba română.
După ce inculpatul a depus o declarație autografă în limba arabă s-a numit un interpret autorizat care a asigurat traducerea declarației și măsura preventivă privind obligarea inculpatului de a nu părăsi localitatea și alte acte.
La instanța de fond Tribunalul Suceava, inculpatul M.H.A. a lipsit nejustificat la termenele de judecată, când s-au administrat probe și la dezbateri, astfel că nu a mai fost necesar din această cauză examinarea desemnării unui interpret de limba arabă.
La instanța de apel Curtea de Apel Suceava, la termenul din 16 noiembrie 2003, întrucât inculpatul a arătat că nu înțelege sensul tuturor cuvintelor, instanța a dispus desemnarea unui interpret, fiind numit ca interpret de limba arabă A.M.A.
Deci, hotărârile pronunțate nu sunt criticabile sub aspectul invocat.
Totodată, se constată că inculpatul a fost citat corect, la adresa pe care a indicat-o.
De asemenea, se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului în concordanță cu probele administrate, astfel că simpla susținere a inculpatului că este nevinovat, nesprijinită pe nici un caz de casare, nu poate fi luată în considerare.
Cu privire la recursul declarat de inculpata L.G.D.
Aceasta a criticat decizia instanței de apel pentru judecarea apelului fără citarea ei, greșita restituire a cauzei numai pentru infracțiunea prevăzută de art. 195 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990 în loc să se dispună rejudecarea pentru toate infracțiunile concurente, greșita reținere în sarcina sa a infracțiunii concurente de evaziune fiscală și a infracțiunii de înșelăciune, neefectuarea unei noi expertize contabile în ceea ce privește prejudiciul cauzat SC C. SA Zărnești și în subsidiar greșita individualizare a pedepselor, solicitând aplicarea art. 74 și art.76 C. pen., și a art. 81 din același cod.
Recursul este fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Inculpata L.G.D. a fost condamnată între altele pentru două infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la câte 2 ani și 6 luni închisoare.
Nici prima instanță și nici instanța de apel nu a observat însă că pentru infracțiunea fiscală săvârșită în perioada 1995 - ianuarie 1998 (prima faptă) a intervenit conform art. 122 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 154 NCP), prescripția răspunderii penale.
Recursul este fondat și sub aspectul individualizării pedepsei aplicată inculpatei pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), și a modalității de executare a pedepsei rezultante în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.
Pedeapsa stabilită pentru infracțiunea de înșelăciune este mare în raport de situația personală a inculpatei, fără antecedente penale, are un copil minor, astfel că se impune reducerea pedepsei la 3 ani închisoare, încât că pedeapsa rezultantă va fi de 3 ani închisoare.
Totodată, se constată că sunt îndeplinite toate condițiile de aplicare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere prevăzute de art. 861C. proc. pen.
Celelalte critici formulate de inculpată sunt neîntemeiate.
Astfel, procedura de citare a inculpatei la instanța de fond și la cea de apel a fost îndeplinită, deoarece a fost prevăzută la termenul din 16 iulie 2002 la instanța de fond și la termenul din 14 aprilie 2003 la instanța de apel și a luat cunoștință de termenele de judecată fixate potrivit art. 291 alin. (3) C. proc. pen., partea prezentă la un termen nu mai este citată la termenele ulterioare.
Restituirea cauzei pentru rejudecare pentru că instanța nu s-a pronunțat asupra unei infracțiuni, nu atrage și rejudecarea pentru celelalte infracțiuni concurente, căci rejudecarea se face numai în limitele casării conform art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen.
Aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. proc. pen., este corectă întrucât din materialul probator al dosarului infracțiunile au fost săvârșite în executarea aceleiași rezoluții delictuoase.
Situația de fapt și vinovăția inculpatei au fost bine stabilite pe baza probelor administrate, respectiv raportul de expertiză financiar-contabile și actele avute în vedere, coroborate cu depozițiile martorilor S.W.F., S.G., A.R., P.C., R.L., B.M.M., T.T. și plângerile părților vătămate.
Cauza a fost lămurită sub toate aspectele pe bază de probe și nu se impune administrarea de noi probatorii.
Nu se impune nici o nouă expertiză contabil - financiară deoarece nu rezultă că expertiza efectuată este criticabilă.
Răspunderea penală a inculpaților a fost corect stabilită, ținându-se seama de funcțiile deținute de inculpați și de modul în care au acționat, de manoperele dolosive folosite care învederează intenția delictuoasă.
Considerând că aspectele greșite ale hotărârilor care au fost subliniate în prima parte a analizei recursului inculpatei, constituie cazurile de recurs prevăzute de art. 3859pct. 14 și 171 C. proc. pen., urmează a se admite recursul declarat de inculpată și a se casa ambele hotărâri pronunțate în cauză numai cu privire la condamnarea inculpatei pentru infracțiunea de evaziune fiscală, la cuantumul pedepsei aplicate acesteia pentru infracțiunea de înșelăciune și la modalitatea de executare a pedepsei.
Se va înlătura aplicarea art. 34 lit. b) și a se descontopi pedepsele aplicate inculpatei, în pedepsele componente [(două pedepse de câte 2 ani și 6 luni închisoare aplicate în baza art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP))]
în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., se va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatei pentru infracțiunea de evaziune fiscală, fapta din 1995 - ianuarie 1998.
Se va modifica pedeapsa aplicată inculpatei pentru infracțiunea de înșelăciune, în sensul că se va reduce de la 4 ani la 3 ani închisoare.
Apoi, se vor contopi pedepsele rămase, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Se va face aplicarea art. 861C. pen., dispunându-se suspendarea executării pedepsei, sub supraveghere, pe un termen de încercare de 5 ani.
în baza art. 863C. proc. pen., se va dispune ca pe durata termenului de încercare inculpata să se supună măsurilor de executare prevăzute în dispozitivul prezentei decizii.
Se va face și aplicarea art. 359 C. proc. pen.
Recursul declarat de inculpatul M.H.A. a fost nefondat, s-a respins, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7022/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 7016/2005. Penal → |
|---|
