ICCJ. Decizia nr. 706/2005. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 706/2005
Dosar nr. 6803/2004
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 609 din 20 septembrie 2004, Tribunalul Dolj, secţia penală, a condamnat pe inculpata R.G. la 8 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. a) C. pen.
A aplicat art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A luat act că martora P.F. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea specială a două ciomege ce au aparţinut inculpatei.
S-a reţinut că inculpata şi victima erau soţ şi soţie, locuind împreună.
Ambii obişnuiau să consume băuturi alcoolice, pe fondul căruia deveneau agresivi şi se loveau reciproc.
În data de 9 aprilie 2004, după servirea mesei de prânz împreună cu inculpata şi după ce a consumat băuturi alcoolice, victima a mers la un consătean, M.G.I., căruia i-a cerut ca, în după-amiaza aceleaşi zile, să-i discuiască terenul agricol deţinut în proprietate.
În jurul orei 15,00, victima a mers la discuit cu tractoristul B.N.
După aproximativ 1/2 oră, la locul respectiv a sosit şi M.G.I.
Acesta din urmă, văzând că victima R.Şt. este băută, a condus-o acasă cu autoturismul propriu şi a ajutat-o să intre în curte, după care a plecat.
Văzând că victima este în stare avansată de ebrietate, inculpata care la rându-i era sub influenţa băuturilor alcoolice, a luat un ciomag şi a început să o lovească peste mâini, trunchi şi cap.
După ruperea ciomagului, inculpata a luat un alt ciomag şi a continuat să lovească victima, în timp ce aceasta se afla la pământ şi striga după ajutor.
În aceste împrejurări a sosit martora Z.L., care a încercat să aplaneze conflictul.
Fiind insultată de către inculpată, martora a plecat acasă, unde a relatat mamei sale cele văzute în curtea familiei R.
După încetarea agresiunii victima a fost transportată la Spitalul Clinic nr. 1 Craiova, însă pe drum a decedat.
Din raportul de constatare medico-legal a rezultat că moartea victimei P.Şt., în vârstă de 73 ani, a fost violentă şi s-a datorat şocului traumatic, consecinţa unui politraumatism cu multiple echimoze, escoriaţii şi plăgi, fractură de mandibulă şi fracturi costale, între leziuni şi deces existând un raport direct şi necondiţionat de cauzalitate.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanţa de fond a avut în vedere pericolul social al faptei, limitele de pedeapsă prevăzute de norma incriminatoare, împrejurările comiterii faptei, dar şi persoana inculpatei, care nu are antecedente penale, a recunoscut şi regretat fapta comisă, vârsta înaintată a acesteia, precum şi relaţiile existente dintre părţi anterior săvârşirii faptei.
Curtea de Apel Craiova, secţia penală, prin Decizia penală nr. 471 din 28 octombrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva hotărârii primei instanţe.
În motivarea acestei decizii, instanţa de control judiciar a reţinut că pedeapsa aplicată inculpatei este legală şi stabilită prin evaluarea tuturor criteriilor legale de individualizare, inclusiv prin valorificarea împrejurărilor care atenuează răspunderea penală, corect reţinute de prima instanţă în favoarea inculpatei.
Cu privire la cheltuielile judiciare, s-a apreciat că acestea, cu referire la onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, au fost corect reţinute în sentinţa atacată.
Împotriva hotărârilor pronunţate în cauză Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 pct. 14 şi 171 C. proc. pen.
S-a susţinut că hotărârea primei instanţe este nelegală, ca urmare a neobservării dispoziţiilor art. 191 C. proc. pen., cu referire la cheltuielile avansate de stat.
S-a mai susţinut că hotărârea primei instanţe, menţinută de instanţa de control judiciar, este şi netemeinică, ca urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante judiciare în favoarea inculpatei.
În concluzie, procurorul a solicitat admiterea recursului şi majorarea pedepsei aplicate inculpatei, precum şi a cheltuielilor judiciare, reprezentând onorariu cuvenit apărătorului desemnat din oficiu.
Examinând hotărârile atacate prin prisma criticilor formulate se constată următoarele:
Înfăptuirea justiţiei penale impune stabilirea de pedepse care, concomitent, sunt rezultatul proporţionalizării în raport de aplicarea, cumulat, a criteriilor generale de individualizare prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), şi asigură realizarea scopului prevăzut de art. 52 din acelaşi cod.
În raport de dispoziţiile art. 74 C. pen., circumstanţele atenuante judiciare sunt acele împrejurări, stări ori calităţi ce ţin de infracţiune sau inculpat, care preced, însoţesc ori succed activitatea infracţională şi care micşorează gradul de pericol social al infracţiunii sau periculozităţii inculpatului.
Se constată că, în cauză instanţele au acordat semnificaţia cuvenită împrejurărilor menţionate cărora le-au constatat caracterul de circumstanţe atenuante judiciare în favoarea inculpatei, actele şi lucrările dosarului relevând un pericol social concret sub limita minimă a celui generic prevăzut de norma incriminatoare.
Totodată, pedeapsa aplicată inculpatei apare ca fiind judicios proporţionalizată sub aspectul cuantumului şi, prin modalitatea de executare stabilită, aptă a asigura realizarea scopului în îndeplinirea funcţiilor stabilite prin art. 52 C. pen.
Drept urmare, recursul se constată a fi nefondat sub aspectul acestei critici, hotărârile pronunţate în cauză nefiind supuse cazului de casare, prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., invocat de procuror.
Din examinarea actelor dosarului rezultă că onorariul de avocat cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru asistarea inculpatei la menţinerea măsurii preventive şi judecării în fond a cauzei însumează 1.000.000 lei.
Aceste cheltuieli au fost avansate de stat, conform art. 189 C. proc. pen.
Inculpata, fiind condamnată în primă instanţă, aceste cheltuieli urmau a fi recuperate prin obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare, conform art. 191 C. proc. pen.
Obligând inculpata numai la plata sumei de 400.000 lei, cu titlu de onorariu de avocat cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii, apelul declarat de procuror, fondat sub aspectul criticii privitoare la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 191 C. proc. pen., fiind greşit respins.
Prin urmare, hotărârea atacată este supusă cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., recursul declarat de procuror, fiind fondat sub aspectul acestei critici.
Alte motive de casare susceptibile a fi puse în discuţie din oficiu nu se constată.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Curtea va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, va casa hotărârea atacată numai sub aspectul cheltuielilor judiciare către stat şi, în vederea recuperării diferenţei de 600.000 lei avansate de stat, va majora cuantumul acestora de la 400.000 lei la 1.000.000 lei.
Celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate vor fi menţinute.
Din pedeapsa aplicată se va deduce timpul reţinerii şi arestării preventive.
Onorariul de avocat, conform dispozitivului, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru asistarea inculpatei la judecarea recursului se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 471 din 28 octombrie 2004 a Curţii de Apel Craiova, privind pe inculpata R.G.
Casează Decizia penală atacată numai sub aspectul obligării intimatei inculpate la plata cheltuielilor judiciare către stat, al căror cuantum îl majorează la 1.000.000 lei.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată, perioada reţinerii şi a arestării preventive de la 10 aprilie 2004, la 31 ianuarie 2005.
Onorariul de avocat, în sumă de 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 703/2005. Penal. Conflict de competenta.... | ICCJ. Decizia nr. 707/2005. Penal. Art. 174 c. pen. Recurs → |
|---|
