ICCJ. Decizia nr. 707/2005. Penal. Art. 174 c. pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 707/2005
Dosar nr. 6975/2004
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 344 din 7 septembrie 2004, Tribunalul Botoşani, secţia penală, a dispus condamnarea inculpatului C.P., pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen. la pedeapsa de 15 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 20 aprilie 2004 la zi şi s-a menţinut starea de arest.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat corpurile delicte (două bucăţi de lemn şi o sapă).
Inculpatul a fost obligat să plătească părţilor civile Spitalul clinic de urgenţă S.T. Iaşi, suma de 621.291 lei cheltuieli de spitalizare şi C.E. suma de 10.000.000 lei daune materiale, reprezentând cheltuieli de înmormântare şi 20.000.000 lei daune morale.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, începând din anul 2000, inculpatul întreţinea relaţii de concubinaj cu victima C.M., în vârstă de 27 ani, ambii fiind consumatori de băuturi alcoolice, sub influenţa cărora aveau numeroase scandaluri şi bătăi.
La data de 11 aprilie 2004, inculpatul s-a deplasat singur la cimitir pentru a-şi pomeni mama decedată, victima refuzând să-l însoţească.
Ulterior, inculpatul a luat cu sine mai multe alimente şi o sticlă cu 2 litri de vin şi a plecat la o soră de a lui ce era bolnavă, dar a fost urmat de concubina lui care, a luat băutura şi a ascuns-o acasă.
La scurt timp, revenind la domiciliu, inculpatul i-a cerut victimei să-i dea sticla pentru a consuma şi el vin, dat întrucât a fost refuzat, enervat, i-a aplicat mai multe lovituri cu un băţ, care s-a rupt şi apoi cu o sapă.
Victima lovită, a reuşit să iasă din casă şi s-a târât în stradă unde a căzut şi fiind văzută de unul din vecini, acesta a anunţat poliţia şi salvarea. Ambulanţa a sosit după trei ore, transportând victima mai întâi la Spitalul judeţean Botoşani şi apoi la Spitalul Iaşi, unde aceasta a decedat în jurul orei unu.
În urma necropsiei cadavrului s-a stabilit că decesul victimei s-a datorat şocului traumatico-hemoragic consecutiv unui politraumatism cu multiple plăgi, tumefacţii echimotice, escoriaţii, fracturi costale bilaterale cu hemotorax bilateral, leziuni produse prin loviri repetate cu obiecte contondente, înţepător-tăietor şi tăietor-despicător. S-a stabilit că sângele victimei conţinea 2,35%o alcool etilic, ceea ce corespunde unei stări de necoordonare şi confuzie.
Împotriva sentinţei, în termen legal, inculpatul a acţionat cu apel pentru nelegalitate şi netemeinicie, motivând că, întrucât a reacţionat la atitudinea provocatoare a victimei care l-a lovit cu o bucată de lemn, era cazul să se fi reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. şi că, oricum, faţă de elementele circumstanţiale personale, fiind infractor primar, cu o comportare procesuală sinceră, se impune aplicarea art. 74 – 76 C. pen., cu consecinţa stabilirii pedepsei sub limita minimului special.
Prin Decizia nr. 335/ A din 1 noiembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs inculpatul care a criticat-o pentru netemeinicie, sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei, ca urmare a nereţinerii circumstanţei atenuante, prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. (susţinând că a fost provocat de partea vătămată care l-a lovit cu o bucată de lemn), precum şi a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen.
Examinând recursul inculpatului prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Curtea apreciază că acesta nu este întemeiat.
Apărarea inculpatului în sensul că ar fi săvârşit fapta fiind provocat de partea vătămată nu poate fi primită, neavând la bază probe care să ateste o astfel de situaţie.
Astfel, în afara declaraţiei inculpatului, nu există nici o altă probă din care să reiasă că victima i-a aplicat vreo lovitură cu o bucată de lemn, iar în raport de starea avansată de ebrietate în care se afla aceasta în momentele anterioare decesului (2,35 gr.%0 alcoolemie), ce avea ca efect o stare de necoordonare şi confuzie, este puţin probabil ca victima să fi putut exercita, în mod obiectiv, acte de violenţă asupra inculpatului.
În aceste împrejurări, este evident că cererea privind reţinerea circumstanţei atenuante a scuzei provocării nu subzistă.
Discuţiilor contradictorii ce au avut loc anterior între inculpat şi partea vătămată nu le poate fi acordată semnificaţia unui act de provocare, în sensul prevăzut de art. 73 lit. b) C. pen., care să determine o stare de tulburare puternică sau o emoţie sub stăpânirea căreia inculpatul să fi acţionat, nejustificând nici nenumăratele lovituri aplicate victimei, ce au produs: echimoze, excoriaţii, plăgi contuze - înţepate şi despicate; fracturi costale bilaterale; infiltrate hemoragice epicraniene; stază şi edem cerebral; hemotorax bilateral în cantitate redusă; edem pulmonar; autoaliză splenică şi pancreatică; infiltrat ţesut perirenal drept; interesarea corticalei crestei iliace stângi şi a crestei tibiale drepte.
Aşadar, solicitarea inculpatului, de a i se reduce pedeapsa, este nefondată atât sub aspectul reţinerii circumstanţei atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cât şi a oricăror alte împrejurări ce ar putea constitui circumstanţe atenuante, conform art. 74 C. pen., întrucât pedeapsa aplicată a fost corect dozată în raport de gravitatea faptei, de atitudinea inculpatului pe parcursul procesului penal şi lipsa antecedentelor penale, fiind de natură să asigure atingerea scopului cerut de art. 52 C. pen.
Ca atare, neexistând alte motive de casare care să fie luate în discuţie din oficiu, Înalta Curte, văzând şi prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Conform art. 38516 alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării preventive a inculpatului, iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod acesta va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.P., împotriva deciziei penale nr. 335 din 1 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Suceava.
Deduce din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de la 20 aprilie 2004, la 31 ianuarie 2005.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 706/2005. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 709/2005. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen.... → |
|---|
