ICCJ. Decizia nr. 711/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 711/2005
Dosar nr. 7334/2004
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1212 din 30 septembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 4100/2003 s-au hotărât următoarele:
În baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.M.M. la 7 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia inculpatului de la data de 23 iulie 2003 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi art. 21 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., a condamnat pe inculpatul R.M.A. la 3 ani şi 6 luni.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului de la 22 iulie 2003 la zi.
În baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., a obligat pe inculpaţi la plata contravalorii în lei, a sumei de 400 dolari S.U.A., către partea civilă J.C. Bucureşti.
În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat la câte 1.800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 400.000 lei onorariu avocat oficiu, ce s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut în sarcina inculpaţilor că aceştia împreună cu încă o persoană rămasă neidentificată, în noaptea de 9 iulie 2003, i-au sustras părţii vătămate telefonul şi portofelul prin violenţă, în timp ce acesta se deplasa pe str. George Enescu din Bucureşti.
Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel inculpaţii B.M.M. şi R.M.A., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate, considerând că acestea sunt prea mari în raport de circumstanţele lor personale.
Prin Decizia nr. 896/ A din 25 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţi împotriva sentinţei penale sus menţionate, reţinându-se că motivul invocat, ce viza reducerea pedepsei, este neîntemeiat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor aplicate, solicitând reducerea acestora ca efect al reţinerii circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. În concret, au arătat că nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, au avut o poziţie procesuală sinceră pe parcursul întregului proces penal iar inculpatul B.M.M. are un copil minor în întreţinere.
Examinând Decizia recurată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat.
Instanţa de apel a apreciat în mod corect că instanţa de fond a aplicat corespunzător criteriile de individualizare judiciară a pedepsei, prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), având în vedere atât circumstanţele reale ale faptei, legate de împrejurările săvârşirii acesteia - noaptea, în loc public, de către mai multe persoane, conivenţa dintre inculpaţi în derularea episodului infracţional, prejudiciul nerecuperat, cât şi circumstanţele personale ale inculpaţilor – infractori primari, vârsta fragedă a acestora şi atitudinea sinceră pe parcursul întregului proces penal.
În raport de aceste elemente, luând în considerare şi dispoziţiile art. 52 C. pen., privind scopul pedepsei, instanţa de apel a apreciat în mod corect că nu se impune reducerea pedepselor, stabilite, de altfel, în cuantumul minim prevăzut de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor.
Pentru aceleaşi considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile formulate de inculpaţi, ca nefondate, constatând că circumstanţele personale invocate de inculpaţi au fost avute deja în vedere la dozarea pedepselor în cuantumul minim prevăzut de lege, neputându-se reţine, din nou, ca circumstanţe atenuante dintre cele prevăzute de art. 74 C. pen.
Conform dispoziţiilor art. 38516 alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod recurenţii – inculpaţi vor fi obligaţi la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.M.M. şi R.M.A., împotriva deciziei penale nr. 896/ A din 25 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.M.M., perioada reţinerii şi a arestării preventive de la 23 iulie 2003, la 31 ianuarie 2005 şi a inculpatului R.M.A. de la 22 iulie 2003 la 31 ianuarie 2005.
Obligă pe recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 710/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 714/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
