ICCJ. Decizia nr. 714/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 714/2005
Dosar nr. 6257/2004
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1002 din 12 august 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpata R.C. la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen. şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000 inculpata a fost condamnată la 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpata va executa pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b), conform art. 65 C. pen.
S-a dedus arestarea preventivă de la 21 ianuarie 2004 la zi.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut că la data de 19 ianuarie 2004, două persoane, consumatoare de droguri, identificate ca fiind G. şi T.M. au făcut autodenunţuri, în sensul că drogurile pe care le consumă sunt furnizate de la mai multe persoane, printre care şi C. din cartierul Ferentari, aceasta fiind de fapt inculpata R.C.
În consecinţă, în noaptea de 19 ianuarie 2004 s-a organizat un flagrant de către procuror şi poliţia B.C.C.O.A., denunţătorilor fiindu-le înmânate bancnotele tratate chimic cu substanţă fluorescentă, în vederea cumpărării drogurilor de la inculpată.
Cei doi au predat banii în locuinţa inculpatei, cumpărând de la aceasta 4 doze de heroină pentru care au plătit 1.000.000 lei, doze pe care ulterior le-au predat procurorului şi poliţiştilor.
Imediat, aceştia s-au deplasat la locuinţa inculpatei care a recunoscut că trafica stupefiante, predând suma de 1.000.000 lei şi o doză de heroină organelor de urmărire penală, ulterior susţinând că este numai consumatoare.
Analiza chimică a evidenţiat că cele 5 punguţe vândute conţin heroină, substanţă aflată pe tabelul 1 din Legea nr. 143/2000, fiind un drog de mare risc.
Împotriva sentinţei, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpata, ambele fiind admise de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 741/ A din 15 octombrie 2004.
În consecinţă, s-au descontopit pedepsele de 8 ani şi 2 ani închisoare.
Rejudecând, Curtea de Apel a reţinut circumstanţe atenuante judiciare şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, aplicând o pedeapsă de un an şi 6 luni închisoare.
A contopit apoi pedeapsa de 8 ani şi cea de un an şi 6 luni închisoare, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei tribunalului.
Împotriva deciziei, inculpata R.C. a declarat recurs, solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. b), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar reducerea pedepsei.
Recursul nu este fondat.
Din probele administrate în cauză rezultă fără dubiu împrejurarea că inculpata a traficat ilicit droguri de mare risc şi de asemenea, a deţinut în vederea consumului propriu.
Procesul verbal de prindere în flagrant relevă că pe mâinile inculpatei şi în buzunarul pantalonilor acesteia s-au identificat urme de praf galben fluorescent, provenind de la banii marcaţi ce i-au fost daţi de cumpărătorul-denunţător în schimbul a 4 doze de heroină.
Denunţătorii au precizat că în mod repetat au cumpărat de la inculpată droguri, indicându-i în mod corect adresa la care aceasta locuieşte.
Martorul R.V. a relatat că a participat la percheziţia corporală, efectuată inculpatei, ocazie cu care s-au găsit bancnotele marcate şi o doză de heroină.
În fine, inculpata a recunoscut iniţial săvârşirea faptei, pentru ca apoi să revină asupra declaraţiei.
În raport de aceste elemente, vinovăţia inculpatei şi încadrarea juridică dată faptelor comise au fost corect stabilite de instanţe.
Cu privire la individualizarea pedepsei, Înalta Curte constată că pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, prin reţinerea circumstanţelor atenuante, corespunde criteriilor stabilite de art. 52 C. pen.
Faptele comise prezintă un grad ridicat de pericol social, dedus şi din limitele generale ale pedepselor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) şi respectiv, art. 4 din Legea nr. 143/2000, de la 10 la 20 ani.
Circumstanţele personale invocate de recurentă au fost avute în vedere de instanţă, prin reducerea pedepsei sub minimul de 10 ani, urmare reţinerii dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen.
În consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul inculpatei R.C., conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., neexistând elemente care, examinate din oficiu, să conducă la casarea hotărârilor.
Se va deduce arestul preventiv de la 21 ianuarie 2004 la 31 ianuarie 2005.
Recurenta inculpată va fi obligată la cheltuieli judiciare conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata R.C. împotriva deciziei penale nr. 741 din 15 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată, perioada reţinerii şi a arestării preventive de la 21 ianuarie 2004, la 31 ianuarie 2005.
Obligă pe recurenta inculpată la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 711/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 715/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
