ICCJ. Decizia nr. 7207/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea din 14 decembrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 1267/P/2005, Curtea de Apel Craiova, secția penală, a dispus, printre altele, menținerea arestării preventive a inculpatului apelant C.P. în temeiul art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen.
Totodată, a fost fixat termen, la data de 18 ianuarie 2006, pentru soluționarea apelurilor declarate de inculpat, denunțător și părțile civile.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că se mențin temeiurile care au determinat arestarea inculpatului și nu au intervenit elemente noi care să impună punerea în libertate a inculpatului.
împotriva acestei încheieri inculpatul a declarat recurs solicitând, și prin apărătorul său, revocarea măsurii arestării preventive și punerea sa în libertate.
Recursul nu este fondat.
Instanța sesizată cu judecarea apelurilor s-a conformat dispozițiilor art. 3002C. proc. pen., și a verificat în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b din același cod, constatând că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
în speță, măsura arestării a fost menținută pe baza condamnării pronunțate de un tribunal competent (în sensul art. 5 pct. 1 lit. a) din C.A.D.O.L.F.) respectiv de Tribunalul Dolj, care prin sentința penală nr. 363 din 8 iulie 2005, l-a condamnat pe inculpat, la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Chiar dacă sentința menționată nu este definitivă, menținerea arestării preventive a inculpatului este justificată, acesta fiind trimis în judecată pentru o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
în consecință, fiind întrunite atât cerințele art. 3002și art. 160b alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte constată că recursul nu este fondat, și în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., îl va respinge.
Conform art. 192 alin. (2) din același cod, inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7212/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 7203/2005. Penal → |
|---|
