ICCJ. Decizia nr. 7202/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea din 28 noiembrie 2005 pronunțată în dosarul nr. 2041/2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a menținut arestarea preventivă a inculpaților A.P.E., B.G.Z., C.L., C.M.L., D.A., I.D.P., I.F., L.N., M.M., M.M., S.A.F. și S.N., în baza art. 3002și a art. 160b alin. (3) C. proc. pen.
împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații: A.P.E., B.G.Z., M.M. și S.N., solicitând revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate.
Recursurile declarate sunt nefondate, pentru următoarele motive:
Potrivit art. 3002C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b din același cod.
Conform art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Prin încheierea atacată instanța de apel constatând că aceste dispoziții procedurale sunt aplicabile în cauză pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpații au comis faptele prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, a dispus menținerea măsurii arestării preventive.
înalta Curte reține că încheierea instanței de apel este legală și temeinică.
Astfel, potrivit art. 5 pct. 1 din C.A.D.O.L.F., referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpații au fost inițial arestați în vederea aducerii lor în fața autorităților judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că au săvârșit o infracțiune [(lit. c)].
Ulterior, măsura arestării a fost menținută în baza condamnării pronunțate de un tribunal competent, în speță (prin sentința penală nr. 573 din 18 aprilie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 4492/2003).
Chiar dacă sentința nu a rămas încă definitivă, menținerea arestării preventive a inculpaților este justificată, aceștia fiind trimiși în judecată pentru o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și existând probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Constatând că sunt întrunite atât cerințele art. 3002și ale art. 160b alin. (3) C. proc. pen., cât și prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) din C.A.D.O.L.F., Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7206/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 7196/2005. Penal → |
|---|
