ICCJ. Decizia nr. 748/2005. Penal
| Comentarii |
|
Tribunalul Bacău, prin sentința penală nr. 344 din 26 august 2004, a respins, ca nefondată, cererea formulată de petiționarul P.A., prin care a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 71/ D din 20 februarie 2003 a Tribunalului Bacău, prin care i-a fost aplicată pedeapsa de 10 ani închisoare, motivând că la săvârșirea infracțiunii de viol "a fost partener" cu A.C., acesta fiind autorul principal.
Hotărând astfel, prima instanță a reținut că, prin sentința penală nr. 71/ D din 20 februarie 2003 a Tribunalului Bacău, definitivă prin nerecurare la 24 septembrie 2003, s-a dispus condamnarea revizuientului P.A., la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 197 alin. (3) C. pen., reținându-se în fapt, în sarcina acestuia că, în seara zilei de 13 octombrie 2002, în jurul orei 22,00, prin folosirea violenței, a întreținut raport sexual cu minora B.M., în vârstă de 14 ani și 8 luni.
S-a mai reținut că, prin referatul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și înaintat instanței odată cu întregul material probator administrat în cauză, se concluzionează că motivele invocate în cerere nu se încadrează în cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Analizând actele și lucrările de la dosar, prima instanță a constatat că împrejurarea invocată de petiționar ca fiind nouă și pe care acesta tinde să o dovedească prin alte probatorii, a fost cunoscută de instanță la soluționarea cauzei și deci, neconstituind o împrejurare nouă, în sensul dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., a respins cererea de revizuire, ca nefondată.
împotriva acestei sentințe, condamnatul revizuient a declarat apel, susținând că principalul martor al acuzării este și el vinovat, iar în ce îl privește pe revizuient, deși se consideră vinovat, apreciază că pedeapsa ce i-a fost aplicată este exagerată și solicită să se țină seama de faptul că s-a aflat sub influența băuturilor alcoolice, având o comportare procesuală sinceră.
Curtea de Apel Bacău, prin decizia penală nr. 293 din 28 septembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuient, cu următoarea motivare:
"Așa cum corect a apreciat instanța de fond, motivul invocat de revizuient nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute în mod expres și limitativ în art. 394 C. proc. pen.
Cu atât mai mult cu cât a pretinde că autor al faptei este încă o persoană, nu poate duce la modificarea hotărârii de condamnare, întrucât potrivit art. 394 alin. (2) C. proc. pen. [(cazul de la lit. a)] constituie motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor și împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare, ipoteze pe care nici revizuientul nu le pretinde".
Nemulțumit și de această din urmă hotărâre, în termenul legal, condamnatul revizuient P.A. a declarat recurs, reiterând criticile analizate și de instanța de apel și anume, a susținut că nu este el singurul vinovat pentru comiterea infracțiunii de viol, principalul autor al acestei infracțiuni fiind numitul A.C., sens în care solicită audierea a doi martori, iar în ceea ce îl privește pe revizuient a solicitat să se dispună reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată.
Recursul nu este fondat.
în art. 394 C. proc. pen., sunt arătate în mod strict și limitativ, motivele pentru care se poate cere revizuirea unei hotărâri judecătorești.
Din verificarea lucrărilor cauzei, se reține că cele invocate de recurent nu sunt fondate, acestuia i s-au luat declarații, i s-a prezentat materialul de urmărire penală în prezența unui avocat desemnat din oficiu, au fost audiați toți martorii. Ca atare, situația de fapt și vinovăția sa au fost stabilite pe baza întregului probatoriu amintit, coroborat cu actul medico-legal, procesele-verbale și recunoașterile inculpatului, acesta manifestând regret pentru fapta săvârșită.
în atare condiții, se constată că în mod justificat instanțele, de fond și de apel, au reținut că solicitarea acestuia de revizuire a hotărârii judecătorești prin care a fost condamnat, nu se înscrie între cazurile arătate de art. 394 C. proc. pen., deoarece motivul invocat și anume, că, autor al infracțiunii ar fi numitul A.C. nu poate fi asimilat unor împrejurări necunoscute de instanțe la soluționarea cauzei [(așa cum o cer dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen.)].
Cum nici al 2-lea motiv invocat de condamnat, respectiv, individualizarea pedepsei nu se regăsește între motive de revizuire, este evident că cererea de revizuire este nefondată și prin urmare, corect a fost respinsă de instanța de fond, soluția fiind menținută și de instanța de apel.
Prin urmare, nu a existat nici un motiv pentru care hotărârile pronunțate în cauză au fost criticate, s-a constat că recursul declarat de condamnatul P.A. este nefondat și a fost respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispus potrivit dispozitivului prezentei decizii.
| ← ICCJ. Decizia nr. 775/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 773/2005. Penal → |
|---|
