ICCJ. Decizia nr. 773/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 57/2004, Tribunalul Călărași l-a condamnat pe inculpatul V.I. la o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) - b) C. pen., pentru săvârșirea unei tentative la infracțiunea de omor calificat, faptă prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen.
Inculpatul a mai fost condamnat la 6 luni închisoare în baza art. 11pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus detenția preventivă de la 23 februarie 2004 la zi.
A fost confiscat cuțitul, corp delict.
S-a luat act că partea vătămată S.F. nu are pretenții civile, iar prejudiciul cauzat Spitalului Clinic de Urgență București, a fost acoperit.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în seara de 8 iunie 2003, în incinta unei discoteci din orașul Oltenița, pe fondul unui conflict spontan cu partea vătămată S.F., inculpatul i-a aplicat două lovituri cu un cuțit, provocându-i o plagă penetrantă în zona stângă a toracelui și mai multe plăgi la obraz și la mâna dreaptă, leziunile punându-i viața în primejdie.
Victima a fost supusă unei intervenții chirurgicale, a fost spitalizat, în perioada 9-20 iunie 2003, practicându-i-se pleurostomie stângă.
împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei, în infracțiunea de vătămare corporală gravă, reținerea stării de provocare și reducerea pedepsei.
Prin decizia penală nr. 882/2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins apelul ca nefondat.
Reiterând aceleași solicitări, inculpatul a formulat, în termen recurs, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 17 și 14, solicitând totodată, în subsidiar restituirea cauzei la prima instanță, în vederea efectuării unei noi expertize medico-legale care să lămurească contradicțiile dintre cele două expertize efectuate în cursul urmăririi penale.
Recursul este nefondat.
Așa cum rezultă din toate probele dosarului, inculpatul a aplicat părții vătămate o lovitură cu cuțitul în zona hemitoracelui stâng, provocându-i o plagă adâncă, lezându-i plămânul stâng, organ vital, punându-i astfel viața în primejdie.
în raport de obiectul vulnerant, de intensitatea loviturii și de zona afectată, corect cele două instanțe au reținut că, sub aspectul poziției sale subiective, inculpatul a acționat cu intenția de a ucide, prevăzând rezultatul faptei sale și acceptând posibilitatea producerii acestuia, chiar dacă nu l-a urmărit în mod direct.
Așa fiind, cererea inculpatului privind schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 182 C. pen., este nefondată.
Tot astfel, este nejustificată solicitarea reținerii stării de provocare, întrucât din probe nu rezultă că victima ar fi avut un asemenea comportament, încât să determine reacția deosebit de violentă a inculpatului.
Inițial, victima a avut un conflict cu martorul M.C., care l-a împins într-un bazin de înot. După revenirea în sala discotecii, victima a încercat să ceară socoteală martorului, dar inculpatul a intervenit nejustificat, aplicându-i mai multe lovituri cu cuțitul în zona feței, mâinilor și toracelui stâng.
Nu se impune nici efectuarea unei noi expertize medico-legale efectuate în cursul urmăririi penale, atâta timp cât Comisia de avizare și control de pe lângă I.M.L. Mina Minovici a aprobat concluziile raportului medico-legal nr. A 5/7576/2004, potrivit căruia s-a stabilit că "leziunile traumatice suferite de victimă, produse prin lovire cu corp înțepător-tăietor, prin caracterul lor i-au pus viața în pericol".
Totodată, Curtea reține că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ținând seama de pericolul social a faptei și făptuitorului, urmărirea produsă și persoana inculpatului, care nu avea ocupație și a adoptat o poziție oscilantă, de nesinceritate în fața primei instanțe.
Pentru considerentele ce preced, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul urmează a fi respins.
Se va computa detenția preventivă de la 23 februarie 2004 la zi.
S-au văzut și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 748/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 690/2005. Penal → |
|---|
