ICCJ. Decizia nr. 775/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 402 din 12 mai 2004, Tribunalul Dolj a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. și a condamnat pe inculpatul M.J.S., zis J. al lui P. la pedeapsa de 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 174, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a dedus prevenția de la 9 septembrie 2003 la zi și s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
S-a luat act că partea vătămată Ș.M. nu s-a constituit parte civilă și a fost obligat inculpatul la 11.236.622 lei cheltuieli de spitalizare și a dobânzilor legale către partea civilă Spitalul nr. 1 Craiova, precum și la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 7.000.000 lei.
S-a reținut că, inculpatul M.J.S. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, fiind acuzat de comiterea infracțiunii prevăzută de art. 174 C. pen., deoarece, în noaptea de 7 septembrie 2003, pe fondul consumului de alcool, a lovit cu pumnii și cu picioarele, în mod repetat, în timpul nopții, pe un teren agricol, pe victima Ț.I., care a decedat datorită leziunilor căpătate în zona craniană și toracică, în ziua de 13 septembrie 2003, cauza decesului fiind șocul traumatic și hemoragic, consecința unui politraumatism.
împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen, inculpatul, solicitând schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. și reținerea prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., cu reducerea corespunzătoare a pedepsei și a cheltuielilor de spitalizare.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 487 din 10 octombrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, a dedus prevenția inculpatului de la 12 mai 2004, la zi, a menținut arestarea preventivă a inculpatului și l-a obligat la 1.000.000 lei, cheltuieli judiciare statului.
împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.J.S., care prin apărătorul său a solicitat restituirea cauzei la instanța de fond, pentru completarea probelor sau schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 183, cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 76 C. pen.
Verificând actele dosarului în raport de motivele de recurs invocate, se constată că nu sunt fondate.
Astfel, cu privire la încadrarea juridică a faptei, în mod corect, instanțele au reținut că fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, în acest sens concluziile raportului de constatare medico-legală, fiind elocvente în sensul că moartea victimei Ț.I. a fost violentă și s-a datorat șocului traumatic și hemoragic, consecință a unui politraumatism, produs prin lovire de corpuri dure și un corp tăietor și că între leziuni și deces există legătură de cauzalitate directă.
Față de constatările medico-legale, rezultă, fără îndoială că inculpatul, prin multitudinea leziunilor provocate victimei, dar mai ales prin gravitatea acestora și-a putut da seama că aceasta ar putea deceda, așa încât critica prin care solicită schimbarea încadrării juridice a faptei, nu poate fi primită.
Cel de al doilea motiv de recurs al inculpatului, respectiv reținerea în favoarea sa, a circumstanței atenuante a provocării nu poate fi, de asemenea, luat în considerare.
Esențială pentru caracterizarea scuzei provocării este împrejurarea că, în momentul săvârșirii faptei, inculpatul se afla sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea victimei, ceea ce nu rezultă din probele administrate în cauză.
Faptul că inculpatul a fost examinat medical la 2 zile de la introducerea lui în arest, fără să se constate urme de agresiune fizică, recente, contrar celor susținute de inculpat, care a afirmat că ar fi fost lovit de victimă, cu un par peste picioare, urmele loviturii existând mai multe zile după producere, duce la concluzia lipsei provocării.
Totodată, din probe nu rezultă că victima ar fi pătruns, ilegal în domiciliul inculpatului.
în raport de cele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul să fie respins ca nefondat.
Se va deduce, din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 9 septembrie 2003 la zi.
S-au văzut și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 779/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 748/2005. Penal → |
|---|
