ICCJ. Decizia nr. 746/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată sub nr. 2244/2004, la Tribunalul Prahova, condamnatul I.C. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 326 din 23 noiembrie 1999 a Tribunalului Prahova prin care a fost condamnat la 18 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
în motivarea cererii de revizuire condamnatul a arătat că nu se face vinovat de comiterea faptei reținută în sarcina sa întrucât martorii audiați în cauză au declarat mincinos referitor la situația de fapt și că, în realitate, cel care a bătut pe victimă, tatăl său, este I.M., fratele său, care trebuie să răspundă de moartea victimei.
S-a mai arătat de către condamnat că, deși a susținut acest lucru și cu ocazia judecății, în care sens a solicitat audierea unor persoane în calitate de martori, instanțele nu au ținut seama de solicitările sale.
în cauză au fost efectuate cercetări de către parchet, conform art. 399 C. proc. pen., care, în concluziile înaintate instanței de judecată, a opinat pentru respingerea cererii, întrucât motivele invocate nu se circumscriu celor arătate în art. 394 C. proc. pen.
Tribunalul Prahova, prin sentința penală nr. 209 din 20 aprilie 2004, a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul I.C. cu motivarea că aspectele invocate de acesta nu se regăsesc printre cazurile limitativ, prevăzute de art. 394 C. proc. pen., iar susținerile din cererea de revizuire au fost avute în vedere atât la judecată la instanța de fond, cât și la cele de apel și recurs.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul I.C. pe care a criticat-o ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât în mod greșit i-a fost respinsă cererea de revizuire, solicitând a se constata realitatea celor învederate, respectiv că nu el este autorul uciderii tatălui său, ci fratele său I.M.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 221 din 19 mai 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat cu motivarea că în mod corect prima instanță a reținut că motivele invocate, prin care se solicită revizuirea hotărârii de condamnare, nu fac parte dintre cele arătate în art. 394 C. proc. pen., deoarece ele au fost cunoscute de către instanțe, la data judecării cauzei, care de altfel au și dispus, la cererea sa, audierea martorilor P.L. și B.R., care nu s-au prezentat pentru a fi analizate, vinovăția sa fiind dovedită cu declarațiile celorlalți martori care și-au menținut declarațiile.
Decizia Curții de apel a fost atacată cu recurs de către condamnatul I.C. pe care a criticat-o pentru aceleași motive invocate și la judecata în apel și anume greșita respingere a cererii de recuzare, întrucât nu se face vinovat de fapta pentru care a fost condamnat, cel care a ucis pe tatăl său fiind I.M., fratele său, iar vinovăția sa a fost reținută pe baza unor declarații date de persoane care nu au spus adevărul, el fiind în măsură să dovedească acest lucru.
Recursul este nefondat.
în art. 394 C. proc. pen., sunt arătate în mod expres și limitativ, cazurile pentru care poate fi cerută revizuirea unei hotărâri judecătorești între care și cele de la lit. a) și b) care constau, în primul caz, în descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, iar în cel de al doilea, în săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă de către un martor, un expert sau un interpret.
întrucât aceste aspecte au fost invocate de către condamnat atât la judecata în fond cât și cu ocazia exercitării căilor de atac legale și au fost constatate nefondate, iar ulterior cu privire la martori nu s-a constatat că declarațiile acestora nu corespund adevărului, deci sunt mincinoase, în mod corect instanțele de fond și apel au respins cererea de revizuire formulată de condamnat pentru considerentul că motivele invocate nu se circumscriu cazurilor prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
în consecință, recursul declarat de condamnatul I.C. a fost nefondat, a fost respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispus potrivit dispozitivului prezentei decizii.
| ← ICCJ. Decizia nr. 690/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 487/2005. Penal → |
|---|
