ICCJ. Decizia nr. 627/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 32 din 25 martie 2004, Tribunalul Călărași a condamnat pe inculpații:
Șt.N. la 18 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și d) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și
I.P.I. la 4 ani închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen.
S-a luat act că inculpații sunt arestați în altă cauză.
Cei doi inculpați au fost obligați, în solidar, la plata sumei de 20.000.000 lei, despăgubiri civile către partea civilă A.G., cât și la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.800.000 lei pentru fiecare.
în baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unui topor corp delict aparținând inculpatului Șt.N.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că în noaptea de 11 iulie 2001, inculpații Șt.N., O.C. (în prezent decedat) și I.P.I. s-au deplasat cu căruța spre pădurea aparținând Bazei Experimentale B. pentru a sustrage lemne. în timp de inculpatul I.P.I. aștepta lângă căruță, ceilalți doi inculpați au intrat în pădure și constatând că în apropiere se afla o remorcă amenajată cu stupină, aparținând lui A.G., în vârstă de 76 ani, i-au sustras acestuia, prin amenințări repetate, mai întâi 4 bidoane din aluminiu goale și apoi 4 bidoane conținând 25 l de miere fiecare și un stup gol.
După ce au urcat bunurile respective în căruță, spunându-I coinculpatului I.P.I. că le-au sustras de la o stupină nesupravegheată, cei trei s-au deplasat în localitatea de domiciliu, unde le-au împărțit, ulterior valorificând la piață o parte din acestea.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 366 din 18 mai 2004, a respins, ca nefondat, apelul prin care inculpatul Șt.N. solicita în principal achitarea în baza art. 11 pct. 1 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., susținând că fapta nu a fost comisă de acesta, iar în subsidiar reducerea pedepsei, pe care o consideră prea severă în raport de faptele comise.
împotriva menționatelor hotărâri, același inculpat a declarat recurs reiterând motivele de casare prevăzute de art. 3859pct. 18 și 14 C. proc. pen., invocate în apel.
Examinând hotărârile atacate, în raport de motivele de casare invocate în recurs, cât și din oficiu, se constată că deși situația de fapt și vinovăția inculpatului, reținute de cele două instanțe este corectă, încadrarea juridică în infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și d) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), nu se justifică, în cauză fiind vorba de o unitate de infracțiune și nu de o infracțiune continuată.
Din probele administrate (declarațiile constante ale părții vătămate, procesul verbal și planșele foto întocmite cu ocazia cercetării locului faptei, procesul verbal de prezentare a inculpaților pentru recunoaștere, și declarațiile martorilor H.A. și Șt.E., coroborate cu recunoașterile inculpaților în cursul urmăririi penale), care au fost analizate în considerentele hotărârilor atacate, rezultă, fără dubiu că la data de 11 iulie 2001, pe timp de noapte, împreună cu o altă persoană (în prezent decedată) inculpatul Șt.N. a sustras, prin amenințări repetate, executate asupra părții vătămate A.G., 4 bidoane din aluminiu goale, 4 bidoane conținând 25 l de miere fiecare și un stup gol.
Cum fapta reținută în sarcina inculpatului recurent a fost comisă la aceeași dată și în același loc, vizând o singură parte vătămată, aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), nu se justifică, în cauză fiind vorba de o unitate de infracțiune.
împrejurarea că într-un interval scurt de timp inculpatul a fost nevoit să facă mai multe deplasări de la locul unde se aflau bunurile sustrase până la locul de staționare a căruței în care au fost încărcate, nu are relevanță, prevederile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), fiind aplicabile numai în cazul în care o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.
Pentru motivele expuse, recursul declarat de inculpatul Șt.N. fiind întemeiat, urmează a fi admis, și a se casa hotărârile atacate numai cu privire la încadrarea juridică dată faptei care potrivit art. 334 C. proc. pen., urmează a fi schimbată din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și d), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și d) C. pen., texte de lege în baza cărora inculpatul urmează a fi condamnat la o pedeapsă de 9 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
Celelalte dispoziții ale hotărârii atacate urmează a fi menținute.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
| ← ICCJ. Decizia nr. 603/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 622/2005. Penal → |
|---|
