ICCJ. Decizia nr. 781/2005. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 781/2005
Dosar nr. 5919/2004
Şedinţa publică din 2 februarie 2005
Deliberând asupra recursurilor de faţă, constată.
Prin sentinţa penală nr. 83 din 9 iunie 2004, pronunţată de Tribunalul Sălaj inculpaţii:
1. B.A.I. şi
2. O.M. au fost condamnaţi la câte 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a constatat că partea vătămată G.V. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat.
Fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În fapt, s-a reţinut că, în seara de 24 decembrie 2002, inculpaţii au fost cu colinda la locuinţa părţii vătămate G.V. Aceasta le-a permis accesul în locuinţă şi după ce inculpaţii au cântat colindele a luat o carte de muncă în care păstra banii cu intenţia de a da fiecărui inculpat 10.000 lei.
Inculpaţii s-au înţeles să sustragă banii părţii vătămate şi i-au smuls din mână cartea de muncă, după care au fugit.
Ajunşi în Gara Sărmăşag cei doi au numărat banii, constatând că sustrăseseră suma de 11.000.000 lei pe care apoi au împărţit-o în mod egal.
Pe parcursul cercetărilor banii au fost restituiţi părţii vătămate.
Inculpaţii au declarat recurs criticând sentinţa pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepselor.
Prin Decizia penală nr. 288 din 4 octombrie 2004 a Curţii de Apel Cluj au fost admise apelurile declarate de inculpaţi şi a fost desfiinţată în parte sentinţa.
Rejudecând cauza instanţa de apel i-a condamnat pe inculpaţi în baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3), art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen., la câte o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Instanţa de apel a apreciat că în cauză se justifică reţinerea circumstanţelor atenuante în favoarea inculpaţilor, având în vedere conduita bună a inculpaţilor anterior comiterii faptei.
Inculpaţii au declarat recurs, susţinând că fapta prezintă un pericol social redus, astfel încât aplicarea unei pedepse nu se justifică şi au solicitat aplicarea unei măsuri educative.
Recursurile nu sunt fondate.
Curtea apreciază că în raport de pericolul social concret al faptei determinat de împrejurarea că a fost comisă de două persoane împreună, în locuinţa părţii vătămate şi în timpul nopţii, precum şi de faptul că prejudiciul cauzat a fost de 11.000.000 lei, aplicarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea inculpaţilor.
Întrucât din examinarea cauzei nu rezultă existenţa vreunui motiv de casare care să poată fi luat în considerare conform art. 3851 alin. (3) C. proc. pen., Curtea va respinge recursurile conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpaţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.A.I. şi O.M. împotriva deciziei penale nr. 288 din 4 octombrie 2004 a Curţii de Apel Cluj.
Obligă pe recurenţii inculpaţi să plătească statului câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 778/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 782/2005. Penal → |
|---|
