ICCJ. Decizia nr. 829/2005. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 829/2005
Dosar nr. 7072/2004
Şedinţa publică din 4 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 273 din 13 iulie 2004, Tribunalul Gorj a condamnat pe inculpata R.E. la pedeapsa de 18 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 174, raportat la art. 175 lit. a) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen. şi s-a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive de la 23 mai 2002 la zi.
Starea de arest a inculpatei a fost menţinută.
S-a luat act că partea civilă M.T. nu a cerut despăgubiri.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut starea de fapt ce se va expune în continuare.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, nr. 909/P/2000 din 17 iunie 2002, inculpata a fost trimisă în judecată penală pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. a) C. pen., săvârşită împotriva victimei C.S. la data de 31 august 2000.
S-a reţinut că victima a întreţinut relaţii de concubinaj cu inculpata începând din anul 1987 şi până la data decesului, relaţii din care au rezultat minorii C.I.V. de 11 ani şi C.A.E. de 5 ani.
Pe parcursul desfăşurării relaţiilor de concubinaj, victima a avut un comportament necorespunzător faţă de concubina sa manifestat prin aceea că sub influenţa băuturilor alcoolice o agresa atât la domiciliu, cât şi pe stradă, folosea cuţitul, o alunga din locuinţa comună.
De asemenea, victima obişnuia să întreţină relaţii intime şi cu alte femei printre care s-a numărat şi numita R.V., sora inculpatei, cu aceasta relaţiile victimei desfăşurându-se pe o perioadă de aproximativ un an. În acest timp inculpata a fost alungată din domiciliu şi a fost nevoită să locuiască la părinţii săi în comuna Căpreni.
R.E. îşi desfăşura activitatea în calitate de vânzătoare de produse agroalimentare în Piaţa 9 Mai din Tg. Jiu, în timp ce victima se ocupa cu acordarea de împrumuturi cu dobândă şi acţiona şi ca recuperator de creanţe, deoarece era un bărbat robust şi aşa cum s-a arătat cu manifestări deosebit de violente.
În seara de 31 august 2000, victima şi inculpata au sosit la domiciliul comun, în jurul orelor 21,30, însoţiţi fiind de martorii B.G. şi B.C., cărora C.S. le-a împrumutat o sumă de bani.
După ce martorii au plecat, fratele inculpatei pe nume R.V. care locuia împreună cu cei doi concubini, a asigurat porţile de la intrarea în curte, a hrănit cei doi câini şi toţi cei prezenţi în locuinţă au urmărit pentru un timp scurt programul TV.
După aceea cei doi minori împreună cu R.V. au revenit în camera lor şi s-au culcat.
Inculpata la rândul său s-a culcat şi ea pe dormeză în partea de la perete, iar concubinul s-a aşezat la margine, urmărind în continuare programul TV.
În cele din urmă a adormit cu faţa în sus şi bustul gol, poziţie de care a profitat inculpata care hotărâse anterior să-i suprime viaţa cu o sabie ascunsă de mai mult timp.
Pentru realizarea acestui scop, inculpata a luat sabia şi din poziţia „în genunchi" aşezată pe partea de la perete a dormezei, a aplicat părţii vătămate o lovitură în regiunea parasternală stângă. Plaga înjunghiată creată a atins coastele 4 şi 5 pleure, pericardul şi ventricolul, determinând imediat decesul, fără ca cel agresat să se poată apăra.
Moartea s-a instalat, în jurul orelor 0,30, la data de 1 septembrie 2000.
După aplicarea loviturii, inculpata s-a retras spre capătul dormezei opus celei la care se aflau pernele, aşteptând în poziţie de apărare, cu sabia în mână, reacţia victimei. Dându-şi seama în cele din urmă că victima a decedat, inculpata a coborât din pat prin spaţiul existent şi dulapul ce se afla pe peretele din partea de răsărit al încăperii, a şters urmele de sânge de pe mâini, a ascuns sabia, apoi a alertat pe fratele său, strigând „săriţi că-i tăiară capul lui S.".
A cerut apoi fratelui său să iasă în curte pentru a vedea dacă se află acolo vreo persoană, în scopul de a-i crea convingerea că o altă persoană ar fi înfăptuit omorul.
În continuare, tot în scopul derutării cercetărilor, inculpata a mers la familia B., urmând un traseu pe terenuri virane şi neiluminate, unde a abandonat sabia, ajungând la locuinţa martorei B.G., în jurul orei 2,00.
După ce a relatat acestei martore situaţia, s-a reîntors la domiciliu înainte de sosirea vecinilor sau organelor de poliţie.
Cu ocazia cercetării locului faptei la reconstituire, s-a constatat că unica posibilitate de acces a unei persoane în camera unde s-a comis fapta era prin curtea imobilului, holul de la intrare, camera în care dormea martorul R.V. şi numai în cele din urmă, dormitorul folosit de cei doi concubini.
De aceea, parcurgerea acestui traseu în condiţii de noapte, lipsind iluminatul străzii şi cel din locuinţă, era deosebit de dificilă pentru o persoană străină, mai ales că datorită unor lucrări de construcţie, traversarea holului de la intrare se putea face numai pe nişte podele de scândură improvizate.
În situaţia în care o altă persoană ar fi fost făptuitorul, în momentul în care a pătruns în curte, ar fi putut observa prin fereastră că televizorul era în funcţiune, ceea ce l-ar fi oprit să continue pătrunderea în locuinţă având convingerea că cei prezenţi acolo nu dormeau.
Tot cu ocazia cercetării locului faptei, s-au constatat urme de sânge atât pe victimă cât şi pe aşternutul patului, precum şi pe spaţiul de pat pe care inculpata a susţinut că îl ocupa în timp ce dormea şi în timp ce a avut loc agresiunea.
Obiectele aflate în încăpere s-au găsit în aceeaşi poziţie şi, de asemenea, s-au găsit şi importante sume de bani.
Din conţinutul raportului de constatare medico-legală nr. 1622 din 8 septembrie 2001, întocmit de S.M.L. Gorj şi avizat de Comisia de specialitate din cadrul I.M.L. Craiova rezultă că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei interne şi externe, urmare unei plăgi înjunghiate toracice cu secţiune de cord.
Rezultă, de asemenea, că leziunea s-a produs prin lovire cu un corp tăietor înţepător, având lăţimea de 4-5 cm şi lungimea minimă de 10-12 cm, lăţimea la vârf fiind apropiată de lăţimea maximă a lamei.
Plaga înjunghiată având direcţia perpendiculară pe planul corpului victimei, precum şi aspectul general al plăgii au determinat concluzia organelor medico-legale că lama armei cu care s-a produs plaga a fost orientată spre lateral stânga, corespunzând poziţiei în care ar fi trebuit să se afle inculpata, adică în partea stângă a victimei.
La urmărirea penală inculpata nu a recunoscut săvârşirea faptei, susţinând iniţial că în momentul comiterii acesteia dormea dezbrăcată pe aceeaşi dormeză şi că nu au fost create urme de sânge pe corpul său, dar nu a văzut vreo persoană în faţa casei în momentul în care a ieşit din locuinţă pentru a cere ajutor.
Ulterior, pentru a orienta cercetarea pe o pistă falsă a declarat că în cadrul porţii mici de la intrarea în curte, a observat un bărbat pe care l-a asemuit iniţial cu T.T., tatăl victimei, iar ulterior cu unchiul acestuia.
Cele două versiuni au fost verificate şi înlăturate prin actele de cercetare penală, inculpata fiind astfel nevoită să schimbe declaraţiile, susţinând că nu a indicat o persoană anume ca fiind prezentă în faţa casei sale la data faptei.
La aproximativ o lună de la data comiterii faptei, inculpata a prezentat două caiete tip dictando nefolosite, dar pe care se aflau urme de sânge şi a susţinut că aceste caiete au fost găsite de fiica sa în dulapul de la capul patului.
Această susţinere s-a înlăturat cu procesul verbal de cercetare al locului faptei şi planşele fotografice care nu au demonstrat existenţa caietelor la data întocmirii acestor probe.
Sabia care a constituit arma crimei potrivit susţinerilor inculpatei, a fost împrumutată de victimă în urmă cu 6 luni, ceea ce s-a dovedit ca fiind nereal prin probele administrate, de asemenea, la urmărirea penală.
La doar câteva zile de la săvârşirea faptei inculpata a primit în locuinţa sa pe numitul M.A. cu care a întreţinut raporturi sexuale, iar în primăvara anului 2001 a intrat în relaţii de concubinaj cu martorul G.N. care şi-a stabilit reşedinţa în fostul domiciliu comun al concubinilor.
Relaţiile respective au determinat ca inculpata să rămână însărcinată.
Rezultă de aici că de la comiterea faptei şi până la arestare inculpata a manifestat un total dezinteres în legătură cu moartea concubinului său.
La urmărirea penală s-au făcut înregistrări audio în perioada 3 septembrie – 2 octombrie 2000 şi 13 – 18 mai 2001 la locuinţa victimei, din care rezultă că în discuţiile cu diferite persoane inculpata a urmărit să lanseze diferite versiuni cu privire la autorul faptei, sugerând iniţial că acesta ar fi M.T. iar ulterior, indicându-l drept autor pe D.N., unchiul său.
Arestarea la data de 13 mai 2002 a numitului R.V., a determinat apariţia unor remuşcări din partea inculpatei care, într-o discuţie cu martorul G.N. a recunoscut că ea este autoarea faptei şi că are uneori dorinţa de a se autodenunţa.
Prin rechizitoriul prin care inculpata a fost trimisă în judecată, s-a dispus încetarea urmăririi penale faţă de R.V., pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă, întrucât acesta a revenit asupra celor declarate mincinos.
În instanţă, cu ocazia cercetării judecătoreşti, fiind audiată în Şedinţa publică din 3 septembrie 2002, inculpata s-a menţinut pe aceeaşi poziţie de nerecunoaştere, declarând că avea relaţii bune cu concubinul său şi împreună se îngrijeau de cei doi copii, dar că nu poate preciza cine ar fi avut interes să-i ucidă concubinul.
În continuarea declaraţiei, inculpata a arătat că în noaptea respectivă a dormit în acelaşi pat cu victima şi că, trezindu-se la un moment dat a auzit că victima scotea un zgomot nefiresc observând că prezintă în zona gâtului mult sânge.
Inculpata a mers apoi după ce s-a îmbrăcat la familia B., s-a mai întâlnit în drum cu alte persoane cărora le-a povestit despre omor însă nu a dat nici o explicaţie plauzibilă asupra faptului că nu a apelat la serviciul de salvare, deşi credea că victima se afla încă în viaţă şi nici motivul pentru care nu a alertat organul de poliţie.
În cursul cercetării judecătoreşti, instanţa a audiat nemijlocit martorii B.G., B.C., V.C., M.C., D.N., F.M., Ş.V., A.M., P.A. şi C.A.
A precizat că martorii M.D., M.C., C.A., P.A. şi C.G. au fost audiaţi la cererea inculpatei, însă declaraţiile lor nu au fost de natură să schimbe starea de fapt stabilită prin rechizitoriul parchetului.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanţa de fond a constatat că inculpata se face vinovată de săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. a) C. pen., comisă pe fondul unor neînţelegeri ce durau de mai mulţi ani între cei doi concubini şi al comportamentului deosebit de violent din partea victimei.
S-a stabilit, de asemenea, că acţiunea inculpatei a avut un caracter premeditat, aceasta pregătindu-şi din timp arma crimei, şi studiind poziţia din care să aplice lovitura, în aşa fel încât victima să nu mai poată reacţiona.
În acelaşi timp, instanţa de fond a stabilit că locul în care s-a comis crima nu putea fi accesat de o altă persoană în afara inculpatei, unica posibilitate de acces în camera respectivă fiind prin curtea imobilului, holul neamenajat de la intrate, camera în care dormea R.V. şi fiicele victimei, aspecte conforme celor stabilite la urmărirea penală.
Contrar susţinerii inculpatei, pe îmbrăcămintea sa au fost descoperite urme de sânge, aceleaşi urme fiind depistate şi în locul unde se afla culcată inculpata.
La individualizarea pedepsei instanţa a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 52 şi art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), punând accent pe pericolul deosebit al faptei săvârşite şi pe atitudinea nesinceră a inculpatei pe întreg parcursul procesului penal.
Împotriva sentinţei penale pronunţată în condiţiile de mai sus de Tribunalul Gorj, inculpata a declarat apel, precizând în declaraţia de apel că este nemulţumită de condamnarea „exagerată" precizând că motivele le va depune şi dezvolta în instanţă şi cu ajutorul apărătorului ales.
Inculpata, însă, nu şi-a angajat apărător şi nici nu şi-a prezentat motivele de apel printr-un memoriu separat, aşa încât apărătorul desemnat din oficiu a întocmit motive scrise numai referitor la netemeinicia sentinţei pronunţate.
În aceste motive scrise, s-a solicitat să i se recunoască inculpatei circumstanţe atenuante în sensul dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen., având în vedere că este infractor primar şi anterior săvârşirii faptei a avut o conduită impecabilă.
Cu ocazia acordării ultimului cuvânt, inculpata a susţinut că este nevinovată fără să argumenteze această susţinere.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 440 din 11 octombrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata R.E. împotriva sentinţei penale nr. 273 din 13 iulie 2004 pronunţată de Tribunalul Gorj.
S-a menţinut starea de arest şi s-a dedus din pedeapsă detenţia inculpatei de la 13 iulie 2004 la zi.
Nemulţumită şi de această hotărâre, în termenul legal, inculpata a declarat recurs, solicitând reducerea pedepsei, fiind mama a 3 copii minori.
Recursul este nefondat.
Verificându-se actele dosarului în raport de critica adusă, precum şi din oficiu, se constată că situaţia de fapt, concordă cu acestea, dar şi cu activităţile infracţionale efectiv duse de inculpata recurentă, iar încadrarea juridică este cea legală.
Pedeapsa de 18 ani închisoare, situată cu doar 3 ani peste limita minimă, a textului de lege ce pedepseşte omorul calificat comis prin premeditare [(art. 174 raportat la art. 175 lit. a) C. pen.)] nu poate a fi socotită ca excesivă, nu numai pentru împrejurările concrete în care a săvârşit fapta, gravitatea deosebită a acesteia, dar şi în raport de comportamentul nesincer al inculpatei, în toate fazele procesului, ceea ce dovedeşte pericol social deosebit al acesteia, în special prin adoptarea unei apărări împotriva evidenţei faptelor sale.
Desigur, această atitudine a inculpatei mai demonstrează că reeducarea sa, nu a început şi va fi mai anevoioasă.
Pentru toate aceste aprecieri, recursul declarat va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi menţinută hotărârea atacată ca temeinică şi legală.
Se vor aplica şi prevederile art. 381 şi art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata R.E. împotriva deciziei penale nr. 440 din 11 octombrie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul arestării preventive de la 23 mai 2002 la 4 februarie 2005.
Obligă pe recurentă să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 828/2005. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 830/2005. Penal. Art.174 c.pen. Recurs → |
|---|
