ICCJ. Decizia nr. 833/2005. Penal. Art 174 c. pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 833/2005
Dosar nr. 7415/2004
Şedinţa publică din 4 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 173 din 30 septembrie 2004 a Tribunalului Caraş-Severin, în baza art. 20, raportat la art. 174 C. pen. şi cu aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.A.I. la 4 ani închisoare.
A aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza dispoziţiilor art. 65 alin. (2), raportat la art. 174 C. pen., art. 66 C. pen., a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 118 lit. b) a dispus confiscarea corpului delict, cuţit.
A luat act de faptul că inculpatul a fost de acord să plătească părţii civile F.N. suma solicitată, 200.000.000 lei, cu titlu de daune morale şi materiale.
În baza dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestului preventiv, începând cu 4 mai 2004.
În baza dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen., raportat la art. 160b C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului pe o perioadă de 60 zile, începând cu data de 30 septembrie 2004.
A obligat inculpatul la plata sumei de 35.452.000 lei cheltuieli de spitalizare, către partea civilă Spitalul Clinic municipal Timişoara. A obligat inculpatul la plata sumei de 3.000.000 lei cheltuieli judiciare faţă de stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că, în ziua de 24 martie 2004, inculpatul a lovit victima, partea civilă F.N., în zona toracă-abdominală (pectorală) cu un cuţit, luat de inculpat de pe masa din bucătărie, victima aflându-se în apartamentul inculpatului.
Victima necesitând pentru vindecare un nr. de 30 de zile îngrijiri medicale. În şedinţa de la termenul din 19 martie 2004, partea vătămată F.N. s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000.000 lei daune materiale şi 180.000.000 lei daune morale, sumă cu care inculpatul a fost de acord că o plătească părţii civile.
Tribunalul, analizând probele dosarului, a apreciat că în speţă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. şi că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen.
Având în vedere însă atitudinea inculpatului după săvârşirea infracţiunii, sinceritatea de care a dat dovadă, instanţa a reţinut în favoarea sa dispoziţiile art. 74 lit. c) C. pen. şi l-a condamnat pe inculpat, ţinând cont de pericolul social al faptei, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege şi de persoana inculpatului, apreciind că pedeapsa aplicată este de natură să contribuie la atingerea scopului prevăzut de lege (art. 52 şi art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)).
Împotriva sentinţei nr. 173 din 30 septembrie 2004 a declarat apel inculpatul.
În motivare arată că a fost provocat de numitul F.N. care l-a acuzat pe nedrept după care l-a atacat, iar el s-a aflat în legitimă apărare.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr. 424/ A din 8 decembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul R.A.I. împotriva sentinţei penale nr. 173 din 30 septembrie 2004 a Tribunalului Caraş-Severin.
Deduce arestul preventiv şi menţine starea de arest.
Nemulţumit şi de această hotărâre, în termenul legal, a declarat recurs inculpatul, reluând motivele invocate în apel, respectiv a cerut a se reţine scuza provocării, ca circumstanţă atenuantă şi astfel să i se reducă pedeapsa cu mult mai mult decât s-a făcut.
Recursul este nefondat.
Examinându-se probatoriul cauzei, în raport de critica adusă, precum şi din oficiu, Curtea reţine că acesta a fost evaluat corect, situaţia de fapt, fiind corespunzătoare activităţii infracţionale efectiv desfăşurată de inculpat, iar încadrarea juridică este cea legală.
Împrejurările concrete în care inculpatul a lovit cu cuţitul în zona toraco-abdominală victima şi a cărei viaţă, în acest mod i-a fost pusă în primejdie, nu numai că nu justifică recunoaşterea circumstanţei atenuante, a scuzei provocării, dar nici probele nu o confirmă.
Faptul că anterior agresării victimei, aceasta i-a reproşat inculpatului că-l suspicionează de a-i fi luat suma de 30.000 lei, ţigările, bricheta şi buletinul de identitate, nu poate justifica aplicarea prevederilor art. 73 lit. b) C. pen.
Folosirea cuţitului de către inculpat, prin înjunghierea unei zone vitale pentru viaţa unei persoane, doar după discuţiile de mai sus, nu evidenţiază existenţa pretinsei scuze a provocării ca determinantă, a comiterii faptei, după cum o cer dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen.
Deci, pe deplin justificat ambele instanţe, au înlăturat această apărare, după ce a fost în detaliu verificată şi coroborată cu menţiunile raportului medico-legal. Astfel, nu s-a putut stabili că, inculpatul a săvârşit infracţiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări psihice.
Pe baza întregului comportament avut însă ulterior, comiterii faptei, de regret şi sinceritate, corect s-au recunoscut în favoarea inculpatului, circumstanţe atenuante personale. Astfel, prin aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. b) C. pen., temeinic şi legal ambele instanţe, au stabilit o pedeapsă sub limita minimă, a textului de incriminare a infracţiunii deosebit de periculoase pe care a săvârşit-o.
În consecinţă Decizia recurată va fi menţinută.
Drept urmare recursul declarat de inculpat va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica şi prevederile art. 381 şi art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.A.I. împotriva deciziei penale nr. 424/ A din 8 decembrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 4 mai 2004 la 4 februarie 2005.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 830/2005. Penal. Art.174 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 834/2005. Penal. Art.211 c.pen. Recurs → |
|---|
