ICCJ. Decizia nr. 813/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1325/ F din 20 octombrie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 25 ani închisoare, formulată de condamnatul R.M. motivând că în cauză nu sunt întrunite condițiile cerute de art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Apelul declarat în cauză de condamnat a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 857/ A din 17 noiembrie 2004.
Curtea examinând potrivit dispozițiilor art. 371 și art. 378 C. proc. pen., apelul declarat de condamnat prin prisma lucrărilor dosarului, a motivului invocat, cum și din oficiu, a constatat că acesta nu este întemeiat.
Din lucrările dosarului a reținut că, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., constatând că în ce-l privește pe condamnat lipsesc acele împrejurări speciale, care ar genera consecințe grave asupra condamnatului ori a familiei acestuia, prin continuarea executării pedepsei. Ancheta socială întocmită în cauză relevă că mama condamnatului are o stare de sănătate precară, fiind necesară internarea periodică în spital, aceasta este pensionară cu o pensie de 1.100.000 lei.
De asemenea, fratele condamnatului, în vârstă de 35 de ani nu este angajat în muncă și are în îngrijire doi copii minori pentru care primește un ajutor social de 2.411.000 lei.
Instanța a reținut că această situație familială nu poate fi calificată drept împrejurare specială în sensul legii și cu urmările cerute, dar nici nu poate fi ameliorată substanțial prin prezența condamnatului pe timp de 3 luni în familie. Dealtfel acesta, nu a făcut dovada nici a consecințelor grave produse prin continuarea executării pedepsei, și nici a modalităților în care ar putea contribui la îmbunătățirea situației familiale, în condițiile în care, chiar fratele său apt de muncă, nu are ocupație și nici nu se ocupă de situația familiei deși poate face acest lucru.
împotriva deciziei a declarat recurs condamnatul.
Recursul este nefondat.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma dispozițiilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., se constată că aceasta este legală și temeinică, fiind în concordanță cu probele administrate în cauză, la care instanțele de fond și apel, au făcut referire.
în consecință, recursul este nefondat și urmează a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 807/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 814/2005. Penal → |
|---|
