ICCJ. Decizia nr. 831/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 520 din 29 octombrie 2004, Tribunalul Galați a condamnat pe inculpatul C.M. la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen.
A condamnat pe același inculpat la o pedeapsă principală de 16 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a),b C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale, pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 176 lit. c) raportat la art. 175 lit. i) și 174 din Codul penal.
în baza art. 33 - 34 lit. b) și 35 C. pen. a contopit pedepsele aplicate și a dispus ca inculpatul C.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare sporită la 16 ani și 4 luni închisoare, plus pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale,
în baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa principală, durata executată de inculpat de la 18 octombrie 2003 la zi respectiv 29 octombrie 2004.
A constatat că partea civilă S.D. domiciliată în comuna Gohor, județul Galați nu a solicitat despăgubiri inculpatului.
Conform art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei despăgubiri civile către partea civilă D.P.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că în seara zilei de 14 octombrie 2003, inculpatul C.M., după ce în prealabil consumase băuturi alcoolice, a mers împreună cu victima S.V. la proprietatea părții vătămate D.P. (SC A. Gohor, județul Galați) de unde au sustras, prin escaladare 11 geamuri de la o hală.
La întoarcerea spre casă, cei doi s-au oprit la un bar, unde în timp ce consumau băuturi alcoolice a avut loc un conflict între inculpat și martorul S.G., iar după aplanarea acestuia prin intervenția victimei S.V., inculpatul împreună cu victima au plecat la casa părinților inculpatului unde, după descărcarea geamurilor furate, cei doi au continuat să consume băuturi alcoolice.
La plecarea victimei inculpatul s-a oferit să o conducă spre casă, luând cu el și o secure cu coadă (tarpan), sub pretextul de a se apăra în eventualitatea întâlnirii cu martorul S.G., persoana cu care avusese conflictul la bar.
Pe drum, inculpatul și-a amintit că în timpul conflictului din bar victima a intervenit și l-a împiedicat să-i aplice o corecție martorului, astfel încât, după unele certuri și reproșuri adresate victimei, i-a aplicat acesteia o lovitură cu tarpanul în zona capului, iar după căderea ei la pământ, inculpatul a început să o lovească cu picioarele, urcându-se pe ea și continuând până ce a observat că a decedat, după care a aruncat-o în grădina martorei V.M., unde știa că temporar nu locuiește nimeni.
Tarpanul folosit la uciderea victimei a fost aruncat într-o curte aflată în apropiere, iar corpul victimei a fost găsit după câteva zile.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal de reconstituire, planșa foto, declarațiile martorilor M.M.D., P.P., S.G., P.I.C., actul medico-legal constatator al morții, raportul de constatare tehnico-științifică, precum și declarațiile inculpatului.
în faza de urmărire penală, inculpatul C.M. a recunoscut faptele comise, dar în fața instanței de judecată a avut o atitudine relativ nesinceră.
Apelul declarat de inculpat împotriva sentinței nr. 520/2004 a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Galați care, prin decizia penală nr. 642 din 7 decembrie 2004, a reținut că instanța de fond a stabilit corect, pe baza probelor administrate, atât situația de fapt, cât și vinovăția inculpatului și a individualizat corespunzător pedepsele aplicate pentru fiecare infracțiune săvârșită de acesta, pedeapsa rezultantă fiind just stabilită.
împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul pentru cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 și 14 C. proc. pen., solicitând în principal, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., susținând că nu este autorul faptei, într-un prim subsidiar, în temeiul art. 333 C. proc. pen., restituirea dosarului la urmărirea penală pentru refacerea acesteia, iar într-un ultim subsidiar, redozarea pedepsei aplicate.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârile pronunțate, în raport de probele dosarului, Curtea constată că situația de fapt a fost corect reținută și vinovăția inculpatului pe deplin dovedită, fiind susținută de ansamblul probator administrat în cauză.
Astfel, apărarea inculpatului, în sensul că nu el este autorul faptei este contrazisă de declarația acestuia la urmărirea penală, unde recunoaște săvârșirea infracțiunii de omor. Susținerea ulterioară că a fost obligat de organele de poliție să declare în acest sens, este contrazisă de procesul verbal de reconstituire unde inculpatul a descris cu lux de amănunte modul în care a săvârșit fapta, indicând cu precizie locul și modul în care a aruncat corpul victimei, precum și de declarațiile martorilor M.M.D. și P.P., martori asistenți la reconstituire, care arată că inculpatul a indicat cu precizie locul în care a lovit victima, locul în care a aruncat cadavrul, locul în care a aruncat tarpanul și unde a ascuns cuțitul folosit la tăierea cauciucurilor și a recunoscut că el a omorât victima S.V.
Totodată, din raportul de constatare medico-legală nr. 1205/ E întocmit pe data de 05 noiembrie 2004, după audierea inculpatului, rezultă că acesta a prezentat leziuni traumatice care datează din data de 14 octombrie 2004, deci cu mult înainte de începerea audierilor, inculpatul fiind audiat de organele de urmărire penală și de procuror în datele de 17, 18 și 21 octombrie 2004.
Toate acestea se coroborează cu declarațiile martorilor P.V., S.G., P.I. și O.G.R. din care rezultă cu certitudine că, în seara de 14 octombrie 2004, inculpatul împreună cu victima S.V. au fost împreună la barul V. unde au consumat băuturi alcoolice și unde victima a intervenit aplanând conflictul apărut între inculpat și martorul S.G.
Apărarea inculpatului, în sensul că el ar fi rămas acasă și nu ar fi condus victima, este contrazisă de declarația martorei C.N., sora inculpatului din care rezultă că inculpatul a intrat în casă, în jurul orei 1,00.
O altă dovadă certă a vinovăției inculpatului o constituie faptul că, așa cum rezultă din raportul de constatare tehnico-științific biologic nr. 34062 din 21 octombrie 2003, pe puloverul pe care inculpatul l-a purtat în noaptea respectivă, atât pe manșeta mânecii drepte, cât și pe partea din față au fost puse în evidență urme de sânge uman.
în mod corect, atât instanța de fond, cât și cea de control judiciar, au înlăturat declarațiile martorilor C.M.G. și C.M.P., părinții inculpatului, care de altfel sunt contradictorii, nesincronizându-se asupra orei la care a plecat victima de la ei de acasă, declarații ca fiind nesincere, făcute " pro causa".
Față de cele arătate, Curtea constată că urmărirea penală este completă, astfel încât nu se impune refacerea sau completarea acesteia, iar pe baza tuturor probelor judicios administrate au fost corect stabilite, atât situația de fapt, cât și vinovăția inculpatului.
în ceea ce privește redozarea pedepsei, se constată că hotărârea instanței de control judiciar este legală și temeinică, la stabilirea pedepsei avându-se în vedere gradul de pericol social deosebit al acestui gen de fapte, împrejurările în care acestea au fost comise, modalitatea de săvârșire, atitudinea procesuală a inculpatului, aspecte față de care se apreciază că pedeapsa aplicată a fost just individualizată, potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), corespunzând scopului educativ-preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că nu se impune redozarea acesteia.
Ca atare, după verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 3859alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
S-au văzut și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 814/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 899/2005. Penal → |
|---|
