ICCJ. Decizia nr. 877/2005. Penal. întrerupere executare pedeapsă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 877/2005
Dosar nr. 6485/2004
Şedinţa publică din 7 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1215 din 30 septembrie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul M.A.
A obligat petiţionarul la plata sumei de 400.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că motivul invocat de condamnat în sprijinul cererii sale, condiţiile în care locuieşte familia sa, nu justifică întreruperea executării pedepsei de 16 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 49/1999 a Tribunalului Buzău.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 798 din 3 noiembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de către condamnat, apreciind că, în mod corect, instanţa de fond a stabilit că în speţă nu sunt întrunite cerinţele art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Reiterând motivele cererii pentru întreruperea executării pedepsei închisorii, condamnatul M.A. a declarat recurs împotriva acestei din urmă hotărâri.
Recursul nu este fondat.
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate, se constată că instanţele au stabilit o situaţie de fapt corectă, în concordanţă cu probele administrate şi că hotărârile atacate sunt temeinice şi legale.
Este de reţinut că pentru asigurarea concomitent, a scopului procesului penal şi a scopului pedepsei aplicate, punerea deîndată în executare a hotărârilor definitive de condamnare şi executarea pedepsei, apar ca fiind condiţii obligatorii.
Ca atare, întreruperea executării pedepsei poate fi acordată, exclusiv, în acele situaţii în care, instanţa investită cu cererea, constată incidenţa unuia dintre cazurile limitativ prevăzute de legea procesual penală şi îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru cazul invocat.
În motivarea cererii sale condamnatul a invederat instanţei că soţia lui locuieşte în condiţii grele împreună cu doi dintre copii, unul minor, altul major, ultimul fiind căsătorit şi având doi copii minori şi că se impune prezenţa lui, pentru 3 luni în mijlocul familiei, întrucât intenţionează să aducă acasă ceilalţi doi copii minori pe care soţia i-a încredinţat unei instituţii specializate.
Referatul de anchetă socială întocmit în cauză a concluzionat că nici unul dintre membrii familiei condamnatului nu au probleme de sănătate, soţia primeşte ajutor social conform Legii nr. 416/2001 şi-şi completează veniturile, prestând o serie de activităţi ocazionale.
Locuinţa este compusă din două camere, este iluminată electric, încălzită cu lemne şi acoperită cu plăci din azbociment.
În cauză condamnatul nu a făcut dovada îndeplinirii cerinţelor art. 453 lit. c), raportat la art. 455 C. proc. pen., care să impună întreruperea executării pedepsei pentru o perioadă de 3 luni.
Aşa fiind, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge recursul declarat de condamnatul M.A.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.A. împotriva deciziei penale nr. 798 din 3 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 876/2005. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 878/2005. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
