ICCJ. Decizia nr. 898/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 898/2005
Dosar nr. 7074/2004
Şedinţa publică din 8 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1260 din 11 octombrie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 522/2004, a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpat din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen.
În baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., a condamnat pe inculpatul M.M. la pedeapsa de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatului în vederea executării pedepsei.
S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art. 346 şi art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 – art. 999 C. civ. şi art. 1000 alin. (2) C. civ., a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente M.N. la 800.000 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă I.M.L.
În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
Inculpatul a fost trimis în judecată, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., reţinându-se în sarcina acestuia că, în noaptea de 20 august 2003, în jurul orelor 2.30, după ce a întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată I.M.L., în scara unui bloc, la plecare, a deposedat-o prin acte de violenţă de geanta pe care aceasta o purta pe umăr, însuşindu-şi suma de 800.000 lei, aruncând apoi geanta şi bunurile care se mai găseau în aceasta.
Instanţa de fond a apreciat că inculpatul se face vinovat de infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen.
În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei, instanţa a reţinut că la data săvârşirii infracţiunii, inculpatul era minor, urmând a se dispune în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice şi reţinerea prevederilor art. 99 şi următoarele C. proc. pen.
Având în vedere faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut şi regretat fapta comisă, având o atitudine sinceră atât pe parcursul urmăririi penale, cât şi în faza de judecată, gradul de pericol social concret al faptei săvârşite şi urmările acesteia, comportamentul necorespunzător al inculpatului în societate, cercetat în stare de arest preventiv pentru fapte similare, instanţa a apreciat că scopul educativ şi preventiv al pedepsei ce s-a aplicat inculpatului poate fi atins numai prin aplicarea unei pedepse cu închisoare, orientată spre minim dar cu executare în regim de detenţie.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel inculpatul M.M. care a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate, motivând că aceasta este prea mare în raport de circumstanţele sale personale, este tânăr, nu are antecedente penale, a recunoscut şi regretat fapta comisă.
Prin Decizia penală nr. 864/ A din 16 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, apelul inculpatului a fost respins ca nefondat.
Nemulţumit de decizie, inculpatul M.M. a formulat recurs pe care, în termen legal, l-a înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
El solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate şi, pe fond, reducerea pedepsei aplicate.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul declarat este neîntemeiat şi urmează a fi respins ca atare.
Instanţa de fond a stabilit, iar cea de apel a menţinut o pedeapsă just proporţionalizată, făcând o judicioasă evaluare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), având în vedere, pe de o parte modalitatea de săvârşire a faptei şi conduita generală a inculpatului care determină un pericol social concret, iar pe de altă parte, vârsta şi atitudinea procesuală a acestuia.
În acest fel pedeapsa aplicată corespunde prevederilor art. 52 C. pen., în concordanţă cu scopul coercitiv-educativ al acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.M. împotriva deciziei penale nr. 864/ A din 16 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Constată că recurentul inculpat este arestat în altă cauză.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 879/2005. Penal. întrerupere executare... | ICCJ. Decizia nr. 900/2005. Penal. într.exec.ped. Recurs → |
|---|
