ICCJ. Decizia nr. 872/2005. Penal. Art.257 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 872/2005
Dosar nr. 24/2005
Şedinţa publică din 7 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Tribunalul Arad, prin sentinţa penală nr. 306 din 1 noiembrie 2004, pronunţată în dosarul nr. 5670/2004, în baza art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 5 din Legea nr. 78/2000, modificată prin Legea nr. 161/2003, în urma completării încadrării juridice a faptei, a condamnat pe inculpatul:
Ş.A., porecla P. la 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de trafic de influenţă.
Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii din data de 30 august 2004 şi a arestării preventive de la 31 august 2004 şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului la 1 noiembrie 2004.
Inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 7.000.000 lei cheltuieli judiciare, dispunându-se anticipat plata din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Arad, a sumei de 800.000 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
La data de 30 august 2004, inculpatul a fost prins în flagrant în momentul în care lua de la martorul V.A. suma de 250 Euro, pe care a pretins-o acestuia, asigurându-l că-i va facilita obţinerea unei locuinţe din fondul de stat, afirmând că are relaţii la SC R. SA Arad şi la Primăria municipiului Arad.
Martorul V.A. fusese evacuat împreună cu soţia V.V., prin hotărâre judecătorească definitivă, fiind înscris pe lista de priorităţi a primăriei pe poziţia a treia de aproape 6 ani şi locuia fără forme legale în Arad.
Martorul a intrat în legătură cu inculpatul prin intermediul unor cunoştinţe care l-au „recomandat" pentru rezolvarea problemei locative, avertizându-l şi asupra faptului că a avut probleme cu anumite persoane de la care a luat bani şi nu le-a rezolvat nimic.
Inculpatul a făcut mai multe vizite familiei V. la locuinţa din str. G. Coşbuc, unde le-a cunoscut pe martorele R.M. şi M.V. Cu ocazia fiecărei vizite, martorul V.A. îi dădea inculpatului anumite sume de bani ce îi păreau rezonabile între 100-200 mii lei, motiv pentru care când i-a fost pretinsă suma de 400 Euro pentru rezolvarea problemei, s-a adresat poliţiei, ajungând apoi la realizarea flagrantului.
Inculpatul „şi-a luat anumite măsuri" pentru a justifica primirea banilor de la V.A., respectiv a scris „o declaraţie" de împrumut, iar pe martor l-a îndemnat să scrie o cerere către primărie prin care solicita atribuirea locuinţei ocupate fără forme legale.
Activitatea inculpatului nu s-a oprit la familia V., el exprimându-şi intenţia de a ajuta în probleme locative şi alte persoane pe care le-a cunoscut în casa acestora, cărora le-a spus că în calitate de secretar la Asociaţia de luptă împotriva abuzurilor Arad o cunoaşte pe P.I. de la R. S.A. Arad şi alte persoane de la primărie ce au atribuţii în repartizarea locuinţelor din fondul de stat.
Inculpatul nu a recunoscut faptele, arătând că martorul V.A. i-a dat bani împrumut, susţinere ce este infirmată de probele aduse în acuzare, anterior analizate.
Faţă de cele arătate, considerând că fapta inculpatului, de a induce în eroare pe V.A. cu scopul de a-l determina să-i dea suma de 400 Euro, pretinzând că o va înmâna unor persoane din cadrul SC R. SA Arad şi din cadrul Primăriei Arad, ce au atribuţii în repartizarea locuinţelor din fondul locativ de stat, lăsând să se înţeleagă că le poate influenţa să repartizeze acestuia locuinţa ocupată fără forme legale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 C. pen.
Inculpatul a profitat de situaţia în care se afla martorul, i-a câştigat încrederea prin vizitele făcute la domiciliu şi prin prezentarea unei legitimaţii eliberată de A.L.A., susţinând că cei 400 Euro au fost pretinşi de funcţionarii indicaţi de el, cu scopul de a rezolva problema contractului pentru locuinţă.
În sensul art. 5 din Legea nr. 78/2000, modificat prin Legea nr. 161/2003, infracţiunea de trafic de influenţă intră în categoria infracţiunilor de corupţie propriu zise, motiv pentru care au fost aplicate dispoziţiile procedurale cu caracter special privind compunerea completului de judecată, iar raportat la dispoziţiile art. 334 C. proc. pen., încadrarea juridică dată faptei urmează să fie completată cu acest text.
Pentru infracţiunea comisă, în aplicarea dispoziţiilor art. 52 şi art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), având în vedere modul în care a acţionat inculpatul, atitudinea acestuia în timpul anchetei şi în faza de judecată, precum şi faptul că este cunoscut cu antecedente penale, ce nu atrag starea de recidivă, fiind condamnat pentru infracţiuni de înşelăciune cu acelaşi mod de operare, instanţa l-a condamnat la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), privind pedeapsa accesorie.
Dispoziţiile speciale ale art. 257 alin. (2) C. pen., raportat la art. 256 alin. (2) C. pen., privind confiscarea bunurilor primite de către inculpat, nu sunt incidente, suma de 250 Euro fiind pusă la dispoziţia martorului V.A., de către organele de cercetare penală, inculpatul fiind obligat la plata către stat a sumei de 7.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, invocând nevinovăţia lui în principal, iar în subsidiar a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor; a atacat separat şi menţinerea stării de arest prin aceeaşi hotărâre judecătorească.
Prin Decizia penală nr. 428 din 9 decembrie 2004, Curtea de Apel Timişoara a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul Ş.A.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul criticând-o sub aspectul netemeiniciei şi nelegalităţii.
Verificând actele dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat din următoarele considerente:
Instanţa de fond, în mod corect a stabilit situaţia de fapt, în baza probatoriului administrat în cauză, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei de care se face vinovat inculpatul şi pe cale de consecinţă, la condamnarea acestuia.
În ceea ce priveşte primul motiv de recurs, respectiv achitarea inculpatului, din probatoriul administrat în cauză reiese cu certitudine că acesta a săvârşit fapta reţinută în sarcina sa.
Astfel, din declaraţia martorului V.A., transcrierea înregistrării dintre inculpat şi V.A., procesul-verbal de constatare a infracţiunii, cererea martorului V.A. către Primăria municipiului Arad, declaraţie martor M.V. şi declaraţia martorei R.M. reiese faptul că inculpatul a pretins şi primit suma de 250 Euro pentru a interveni pe lângă autorităţile competente să soluţioneze cererea martorului V.A.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs formulat de inculpat şi care vizează o nouă individualizare a pedepsei, în sensul reducerii acesteia, Curtea apreciază, că în raport de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al infracţiunii săvârşite, modul şi împrejurările în care a fost comisă fapta, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cât şi circumstanţele personale ale inculpatului (cunoscut cu antecedente penale, atitudinea de nerecunoaştere a faptei), pedeapsa aplicată inculpatului, atât prin cuantum, cât şi ca modalitate de executare, este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.
Ca urmare în cauză nu sunt temeiuri care să justifice reducerea pedepsei.
Faţă de aceste considerente, urmează, ca în baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat.
În baza dispoziţiilor art. 192 alin. (2), raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ş.A. împotriva deciziei penale nr. 428 din 9 decembrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 30 august 2004 la 7 februarie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 871/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 873/2005. Penal. Art.211 alin.2 c. pen. Recurs → |
|---|
