ICCJ. Decizia nr. 879/2005. Penal. întrerupere executare pedeapsă. Recurs

Decizii penale ICCJ 2005

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 879/2005

Dosar nr. 7132/2004

Şedinţa publică din 7 februarie 2005

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 1290 din 11 octombrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a dispus respingerea cererii de întrerupere a executării pedepsei, formulată de condamnatul I.S., deţinut în Penitenciarul Rahova în executarea unei pedepse de 18 ani închisoare.

Instanţa de fond a reţinut că motivele invocate de condamnat nu constituie „motive speciale" în sensul cerut de art. 453 lit. c) C. proc. pen., raportat la art. 455 C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul, solicitând admiterea cererii.

Prin Decizia nr. 870 din 22 noiembrie 2004, pronunţată în dosarul penal nr. 3778/2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul condamnatului I.S.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal condamnatul, solicitând casarea acesteia şi în cadrul rejudecării, admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei.

Examinând Decizia atacată în raport de motivele de recurs invocate, Curtea constată, în baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 453 lit. c) C. proc. pen., raportat la art. 455 C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează.

Având în vedere raţiunea instituţiei întreruperii executării pedepsei, legea a prevăzut expres cazurile şi condiţiile când aceasta poate fi dispusă.

În cauza analizată, din ancheta socială rezultă că tatăl condamnatului a decedat, iar unchiul condamnatului beneficiază de o pensie lunară în cuantum de 1.400.000 lei. Garsoniera a fost înstrăinată unei alte persoane, iar din verificările efectuate a rezultat că aceasta a fost achitată integral.

Cum drepturile condamnatului în calitatea sa de moştenitor pot fi exercitate printr-un mandat special acordat unei alte persoane, în mod temeinic instanţele au apreciat că cererea de întrerupere a executării pedepsei nu este întemeiată.

Aşa fiind, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul condamnatului I.S., ca nefondat, menţinându-se Decizia atacată ca fiind legală şi temeinică.

Faţă de respingerea recursului, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul I.S. împotriva deciziei penale nr. 870 din 22 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 februarie 2005.

← ICCJ. Decizia nr. 878/2005. Penal. întrerupere executare...  ICCJ. Decizia nr. 898/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 879/2005. Penal. întrerupere executare pedeapsă. Recurs