ICCJ. Decizia nr. 873/2005. Penal. Art.211 alin.2 c. pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 873/2005
Dosar nr. 7136/2004
Şedinţa publică din 7 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 304 din 29 septembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Harghita, s-a dispus, în baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c), precum şi a art. 99 alin. (3) şi art. 109 alin. (1) C. pen., condamnarea inculpatului minor l.l. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art. 110 şi art. 1101, raportat la art. 861 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 4 ani.
A obligat inculpatul să se prezinte o dată la două luni la S.R.S.S. de pe lângă Tribunalul Harghita şi să se supună măsurilor de supraveghere, prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. a) – d) C. pen.
A atras atenţia inculpatului minor asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 1101 alin. (3) şi ale art. 864, art. 865 C. pen.
A constatat că inculpatul a fost pus în libertate în baza încheierii penale nr. 3 din 31 august 2004, în aceeaşi zi.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului minor, începând cu data de 29 iunie 2004 până la 31 august 2004, inclusiv.
Prin aceeaşi sentinţă, în temeiul art. 26, raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul B.M. la o pedeapsă de 7 ani închisoare.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestului preventiv, între 1 iulie şi 5 iulie 2004, inclusiv.
A fost admisă acţiunea civilă a părţii civile S.B. şi au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, la plata despăgubirilor către aceasta.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul B.M. care a criticat modul de individualizare a pedepsei, solicitând reducerea acesteia.
Prin Decizia penală nr. 179/ A din 5 noiembrie 2004, Curtea de Apel Tg. Mureş a admis apelul declarat de inculpat, a desfiinţat în parte hotărârea primei instanţe şi în rejudecare a redus pedeapsa de la 7 ani închisoare la 4 ani închisoare.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Nemulţumit de soluţia instanţei de apel, inculpatul B.M., în termen legal, a declarat recurs, susţinând, de această dată, că nu se face vinovat de săvârşirea faptei pentru care a fost condamnat şi a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Verificând hotărârile atacate în raport de criticile invocate, cât şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.
Atât prima instanţă, cât şi cea de apel, au reţinut o situaţie de fapt bazată pe probele administrate în cauză şi au stabilit o corectă încadrare juridică.
Declaraţiile părţii civile S.B., declaraţiile inculpatului minor L.L. date pe parcursul urmăririi penale în prezenţa avocatului şi a mamei sale, procesul-verbal de confruntare dintre cei doi inculpaţi, precum şi procesul-verbal de reconstituire scot în evidenţă fără echivoc, contribuţia inculpatului B.M. la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie de către inculpatul minor L.L.
Faptul că au hotărât împreună să comită tâlhăria, că şi-au pus planul în aplicare, atrăgând victima într-un loc ferit şi întunecos, precum şi prezenţa inculpatului B.M. la distanţă foarte mică (1-2 m) de locul în care inculpatul minor a săvârşit agresarea şi deposedarea părţii vătămate de telefon, conferă inculpatului major calitatea de complice la infracţiunea de tâlhărie.
Mai mult decât atât, inculpatul B.M. s-a folosit de telefonul mobil sustras, prin violenţă de inculpatul minor şi urma să valorifice împreună radiocasetofonul obţinut în schimbul telefonului mobil.
Revenirea, în faţa instanţei, asupra declaraţiilor făcute la urmărirea penală de către inculpatul minor, este nejustificată, neputând fi acceptată, întrucât noua sa poziţie vine în contradicţie cu întreg probatoriul administrat în cauză.
Aşa fiind, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 179 din 5 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Tg. Mureş.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 872/2005. Penal. Art.257 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 875/2005. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
