ICCJ. Decizia nr. 878/2005. Penal. întrerupere executare pedeapsă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 878/2005
Dosar nr. 7131/2004
Şedinţa publică din 7 februarie 2005
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1222 din 30 septembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnata I.D.
A fost obligată condamnata la plata sumei de 700.000 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru a se dispune întreruperea executării pedepsei.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel condamnata I.D. care a susţinut că, în mod greşit i-a fost respinsă cererea, deoarece familia sa se află într-o situaţie dificilă, ce reclamă prezenţa sa la domiciliu.
Prin Decizia penală nr. 830 din 10 noiembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 3806/2004, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnată.
A fost obligată apelanta condamnată la plata sumei de 550.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei reprezentând onorariul pentru avocatul din oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva ambelor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs condamnata I.D. care a reiterat motivele invocate în cererea iniţială.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856 alin. (1) C. proc. pen., constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 4223/2004 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, condamnata I.D. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 8 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 212 din 27 februarie 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000.
În motivarea cererii condamnata a arătat că are o situaţie familială grea (soţul decedat, iar de creşterea, educarea şi îngrijirea celor 7 copii ai săi, din care 3 minori, se ocupă mai multe rude), astfel că prezenţa sa la domiciliu este necesară pentru acordarea unui sprijin material.
Înalta Curte reţine că, legiuitorul a înţeles ca, în situaţii deosebite, de natură a afecta grav şi irevocabil starea familiei condamnaţilor ori a bunurilor acestora, să acorde un plus de clemenţă şi să permită revenirea temporară a condamnaţilor în sânul societăţii.
Astfel, potrivit art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., raportat la art. 455 C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când, din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat sau familia acestuia, caz în care întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă o singură dată şi numai pentru cel mult 3 luni.
Legea nu stabileşte care sunt „împrejurările speciale" datorită cărora executarea imediată a pedepsei ar putea produce consecinţe grave. Revine instanţei de judecată sarcina de a face aprecieri asupra temeiniciei cererii.
Rezultă aşadar că, în cauză trebuie dovedite atât împrejurările speciale în care se găsesc condamnatul sau familia acestuia, cât şi consecinţele grave pe care executarea imediată a pedepsei le-ar avea pentru aceştia, dar şi certitudinea că aceste consecinţe ar putea fi evitate pe perioada maximă de 3 luni în care, potrivit legii, întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă.
În speţă, faţă de susţinerile condamnatei s-a dispus efectuarea unei anchete sociale, din conţinutul căreia nu se desprinde iminenţa producerii consecinţelor grave la care se referă textul de lege, deoarece situaţia grea a familiei petiţionarei nu este consecutivă privării acesteia de libertate, ci este cvasiperpetuă, astfel încât prezenţa pasageră a acesteia la domiciliu pe o perioadă de maximum 3 luni, nu poate influenţa în vreun mod starea familiei sale.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că recurenta-condamnată I.D. a trăit din anul 1984 în concubinaj cu numitul C.J., din această relaţie rezultând 3 copii cu vârste cuprinse între 15-17 ani.
Din anul 1996 condamnata a părăsit domiciliul şi nu s-a mai interesat de situaţia copiilor săi, aceştia aflându-se permanent în grija tatălui, cu toţii locuind, în condiţii decente, într-un apartament compus din două camere, nivelul de viaţă al acestora nefiind diferit de nivelul general de trai din perioada de tranziţie a familiilor din pătura săracă a populaţiei.
Faţă de aceste considerente, apreciind că cererea petiţionarei nu întruneşte condiţiile prevăzute de art. 453 lit. c) C. proc. pen., raportat la art. 455 C. proc. pen., Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata I.D.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta la plata cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata I.D. împotriva deciziei penale nr. 830 din 10 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurenta condamnată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 877/2005. Penal. întrerupere executare... | ICCJ. Decizia nr. 879/2005. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
