ICCJ. Decizia nr. 924/2005. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 924/2005
Dosar nr. 546/2005
Şedinţa publică din 8 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 10 decembrie 2004, secţia a II-a penală, de la Curtea de Apel Bucureşti, investită cu soluţionarea apelului declarat de inculpatul M.M., împotriva sentinţei penale nr. 273 din 1 noiembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Teleorman, verificând potrivit art. 3002 C. proc. pen., legalitatea arestării inculpatului, a menţinut măsura şi a constatat că termenul stabilit pentru judecarea apelului este 17 decembrie 2004.
S-a reţinut că, inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest, pentru săvârşirea în luna august 2004 a infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., împotriva minorei P.N.G., în vârstă de 6 ani şi 4 luni.
Curtea a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive, art. 148 lit. h) C. proc. pen., se menţin şi în continuare, existând temerea că pus în libertate inculpatul ar putea săvârşi alte fapte de acelaşi gen.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, care a solicitat casarea încheierii şi să se dispună judecarea în stare de libertate.
Recursul nu este întemeiat.
Din actele şi lucrările dosarului cauzei rezultă că inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest, pentru săvârşirea unei infracţiuni cu un pericol social deosebit, pedepsită cu pedepse cuprinse între 10 şi 20 ani, reduse la jumătate, inculpatul fiind minor la data săvârşirii faptei.
După declararea recursului, Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia penală nr. 1004/ A din 23 decembrie 2004, a respins apelul inculpatului împotriva sentinţei nr. 273 din 1 noiembrie 2004 a Tribunalului Teleorman prin care a fost condamnat la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 201 alin. (2) şi (4) C. pen., ca urmare a schimbării încadrării juridice.
Prevederile art. 160b alin. (3) C. proc. pen., sunt aplicabile şi în speţa de faţă, temeiurile care au determinat arestarea inculpatului impun în continuare privarea sa de libertate.
Mai mult de atât, după declararea recursului împotriva încheierii din 10 decembrie 2004, a fost soluţionat apelul, printre altele, fiind menţinută starea de arest, iar împotriva deciziei curţii de apel s-a declarat recurs şi prin încheierea de şedinţă din 28 ianuarie 2005 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, verificând din oficiu legalitatea şi temeinicia arestării preventive, conform art. 3002 şi art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a menţinut măsura.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.M. împotriva încheierii din 10 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.000.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 923/2005. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 925/2005. Penal.. Recurs → |
|---|
