ICCJ. Decizia nr. 907/2005. Penal. Contopire pedepse. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 907/2005
Dosar nr. 7280/2004
Şedinţa publică din 8 februarie 2005
Deliberând asupra cauzei penale de faţă;
Din actele dosarului rezultă următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1256 din 7 octombrie 2004, pronunţată în dosarul penal nr. 3317/2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis, în temeiul art. 499 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cererea de contopire a unor pedepse cu închisoare, formulată de petentul M.A.
Conform dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., contopite pedepsele de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1133 din 28 noiembrie 2003 a tribunalului Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă prin încheierea de şedinţă nr. 1838 din 20 aprilie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin care s-a luat act de declaraţia de retragere a recursului, cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 362 din 15 martie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă prin neapelare la data de 6 aprilie 2004, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani închisoare la care a adăugat spor de un an închisoare, pedeapsa rezultantă fiind aşadar de 4 ani închisoare.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a dedus durata arestării preventive şi aceea executată, şi anume: de la data de 16 august 2002 la data de 1 august 2003 şi de la data de 23 august 2003, la zi.
Conform dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
S-a dispus anularea mandatelor de executare M.E.P.I. nr. 1385 din 19 aprilie 2004 şi M.E.P.I. nr. 415 din 6 aprilie 2004 emise de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală şi Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, urmând să se emită un nou mandat.
S-a dispus ca statul să suporte cheltuieli judiciare efectuate, iar cuantumul onorariului pentru apărătorul din oficiu, să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut în drept ca fiind întrunite condiţiile prevăzute pentru existenţa concursului de infracţiuni, cea de a doua infracţiune fiind săvârşită la o dată anterioară aceleia la care, prima hotărâre de condamnare a rămas definitivă.
Instanţa a aplicat şi sporul de concurs considerând că se impune faţă de perseverenţa infracţională demonstrată prin repetarea în aceiaşi modalitate de săvârşire a infracţiunii de tâlhărie.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 914/ A pronunţată la data de 2 decembrie 2004, în dosarul penal nr. 3908/2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii prin care s-a menţinut sentinţa şi deci implicit a acesteia, condamnatul petent, în termen legal, a declarat recurs.
El a criticat hotărârile sub aspectul temeiniciei considerând că în mod greşit i s-a aplicat sporul de concurs de un an închisoare.
Recurentul a solicitat în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., ca motiv de casare, admiterea recursului, casarea hotărârilor şi înlăturarea sau măcar reducerea sporului aplicat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând hotărârile atacate în raport de critica formulată şi probele dosarului, având în vedere dispoziţiile legale aplicabile în speţă, constată că recursul este nefondat.
Condamnatul a criticat aplicarea sporului în concurs în mod nejustificat ţinând cont de săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie, dintre cele mai grave, prin aceeaşi metodă şi în timp, ceea ce demonstrează periculozitatea socială a condamnatului care a perseverat. Aşadar se impune o pedeapsă privativă de libertate mai severă în care să se reflecte şi acest aspect, respectiv atât periculozitatea deosebită a infracţiunii de tâlhărie, cât şi comiterea a mai mult de o singură faptă.
Concluzionând că instanţele au procedat corect, hotărârile fiind legale şi temeinice, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a se respinge recursul formulat ca nefondat.
În temeiul art. 191 şi art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, ce include onorariul cuvenit avocatului din oficiu, el fiind în culpă procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.A. împotriva deciziei penale nr. 914/ A din 2 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.000.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 905/2005. Penal. întrerupere executare... | ICCJ. Decizia nr. 908/2005. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
