ICCJ. Decizia nr. 925/2005. Penal.. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 925/2005
Dosar nr. 721/2005
Şedinţa publică din 8 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă dată, în ziua de 31 ianuarie 2005, în dosarul penal nr. 1019/2005, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală, a dispus conform art. 3001 alin. (3) C. proc. pen., şi art. 160b C. proc. pen., menţinerea stării de arestare preventivă a inculpatului t.l., constatând legalitatea şi temeinicia acesteia.
Onorariul avocatului din oficiu s-a dispus să fie suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a se pronunţa astfel, verificând actele şi lucrările dosarului, instanţa a constatat că măsura luată de Tribunalul Buzău, astfel cum a fost menţinută de acesta, corespunde dispoziţiilor legale.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul, în termen legal a declarat recurs, considerând că s-a făcut o greşită aplicare a legii [(art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.)] prin menţinerea stării de arest, aceasta nemaijustificându-se la momentul menţinerii ei.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând încheierea atacată în raport de critica adusă, probele dosarului şi dispoziţiile legale ce prevăd menţinerea stării de arest, constată că recursul este nefondat, cu următoarea argumentare (suplinind şi pe aceea a încheierii):
Prin sentinţa penală nr. 1898 pronunţată la data de 19 octombrie 2004, în dosarul nr. 4681/2004, de Judecătoria Buzău, inculpatul T.L. a fost condamnat pentru comiterea infracţiunii de distrugere şi ultraj, la pedepse cu închisoare, pedeapsa rezultantă fiind de un an şi 6 luni închisoare, ocazie cu care s-a menţinut starea de arest începută la data de 21 aprilie 2004.
Tribunalul Buzău, secţia penală, prin Decizia penală nr. 9 pronunţată la data de 6 ianuarie 2005, în dosarul penal nr. 1572/2004, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, menţinându-se în continuare starea de arest.
Cum inculpatul a declarat recurs împotriva acestei hotărâri, cauza se află pe rolul Curţii de Apel Ploieşti pentru soluţionarea acestuia.
Verificând, cu respectarea termenului legal, starea de arest, instanţa de recurs, în mod corect a considerat că aceasta se impune în continuare, prin nimic, situaţia avută în vedere iniţial, nefiind schimbată, dimpotrivă, inculpatul fiind deja condamnat, nedefinitiv, la închisoare.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat, recurentul fiind obligat şi la cheltuieli judiciare statului, incluzând onorariul avocatului desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.L. împotriva încheierii din 31 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.000.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 924/2005. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 927/2005. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
