ICCJ. Decizia nr. 93/2005. Penal. Art.257; 254 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 93/2005
Dosar nr. 1639/2004
Şedinţa publică din 7 ianuarie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1087 din 10 noiembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 748/2003, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare a instanţei, după cum urmează:
- în privinţa inculpatei D.F., din infracţiunile de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi complicitate la luare de mită, prevăzută şi pedepsită de art. 26, raportat la art. 254 C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, în infracţiunea continuată de luare de mită, prevăzută şi pedepsită de art. 254 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
- privitor la inculpatul J.D., din infracţiunile de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, luare de mită, prevăzută şi pedepsită de art. 254, raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută şi pedepsită de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 248 C. pen., raportat la art. 2481 C. pen., în infracţiunile de luare de mită, prevăzută şi pedepsită de art. 254 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută şi pedepsită de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 248 C. pen., raportat la art. 2481 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
1. În baza art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe inculpata D.F. la o pedeapsă de 7 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o durată de 3 ani, ce urmează a fi executată potrivit art. 66 C. pen.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 25 octombrie 2002 la zi.
S-a menţinut starea de arest a inculpatei.
S-a dispus, în temeiul art. 20 din Legea nr. 78/2000, înlăturarea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatei până la concurenţa în lei a sumei de 190.000 dolari S.U.A., sumă care a confiscat-o în baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 şi a obligat inculpata la plata echivalentului în lei a acestei sume la cursul B.N.R. din momentul executării.
2. În baza art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 l-a condamnat pe inculpatul J.D., la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 248 C. pen., raportat la art. 2481 C. pen., a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi potrivit art. 34 lit. b) C. pen., s-a stabilit ca inculpatul să execute în final, pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., pe o durată de 2 ani, care va fi executată conform art. 66 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat arestarea preventivă din pedeapsa aplicată inculpatului de la 11 noiembrie 2002 la zi.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În temeiul art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a confiscat de la inculpat suma de 1.500.00 lei.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
S-a ridicat sechestrul asigurator dispus asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului, în cursul urmăririi penale, identificate în procesele-verbale încheiate la data de 20 noiembrie 2002 şi, respectiv 25 noiembrie 2002.
Potrivit art. 14 şi art. 346 alin. (4) C. proc. pen., a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă formulată împotriva inculpaţilor de partea civilă Societatea Agricolă T.A. Timişoara.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Inculpata D.F., fost director al Agenţiei S. avea, începând cu august 2000 şi calitatea de reprezentant al Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei în Consiliul de Administraţie al SC J. SA Jimbolia. În această calitate, s-a preocupat de realizarea privatizării acestei societăţi agricole, în sensul punerii în aplicare a deciziilor luate de conducerea ministerului şi de comitetul de coordonare al activităţii de privatizare din care făcea parte ca membru şi inculpatul J.D.
În acea perioadă, inculpata D.F. se afla în relaţii apropiate cu inculpatul J.D., fapt recunoscut şi de acesta din urmă.
Prin Ordinul nr. 151/2000, emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei s-a aprobat lista cu societăţile comerciale din agricultură ale căror terenuri urmează a fi concesionate, în condiţiile legii şi ale căror acţiuni vor fi vândute către investitorii interesaţi, prin metoda negocierii directe, printre acestea figurând şi SC J. SA Jimbolia.
În urma realizării publicaţiilor de vânzare a acţiunilor de la SC J. SA Jimbolia, la sediul societăţii s-au interesat mai multe persoane şi despre această situaţie, administratorul societăţii F.R., potrivit unei înţelegeri anterioare, a informat-o pe inculpata D.F., precizându-i totodată, că, dintre posibilii cumpărători, doar ofertele a două societăţi par a fi mai serioase, respectiv SC T.A. Timişoara şi SC A.S.G. SRL, ultima având patroni doi cetăţeni italieni (C.G. şi S.V.).
După această informare a inculpatei, martorul F.R. a mers la Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei la inculpata D.F., însoţit de cei doi reprezentanţi ai SC A.S.G. SRL şi de interpreta O.O., înainte de termenul limită de depunere a ofertelor de cumpărare a acţiunilor, care fusese stabilit pentru data de 24 octombrie 2000.
Cu prilejul acestei întâlniri, martorul F.R. a discutat separat cu inculpata D.F. în biroul acesteia, în ce condiţii ar putea cumpăra cei doi cetăţeni italieni acţiunile de la SC J.T. Jimbolia. Inculpata i-a spus martorului că italienii pot fi ajutaţi dacă plătesc cu suma de 100.000 dolari S.U.A. Această solicitare a inculpatei a fost transmisă de către martor celor doi italieni, aceştia fiind de acord cu suma pretinsă.
În aceeaşi zi, inculpata D.F. l-a prezentat pe martorul F.R. inculpatului J.D. în biroul ei, spunând despre acesta din urmă că este un om important în privatizare. Cei doi nu au discutat despre privatizarea SC J. SA, întâlnirea rezumându-se la o prezentare protocolară.
Prin conduita sa, manifestată atât faţă de martor, cât şi faţă de cei doi investitori italieni, prezentaţi de către F.R., inculpata D.F. a lăsat să se înţeleagă că va face parte din comisia de negociere a vânzării de acţiuni de la SC J. SA Jimbolia, situaţie pe care aceasta o cunoştea cu certitudine, întrucât prin Hotărârea nr. 17/2000 C.C.A.P. stabilise componenţa comisiei.
Conform înţelegerii, în ziua de 23 octombrie 2000, cetăţenii italieni C.G. şi S.V., F.R. şi interpreta O.O. au revenit în Bucureşti, pentru a-i aduce suma de 100.000 dolari S.U.A. inculpatei D.F. Aceasta i-a invitat pe cei patru la locuinţa ei din str. Frumoasă şi după ce a primit suma, i-a asigurat că ei vor fi cumpărătorii SC J. SA.
După primirea celor 100.00 dolari S.U.A., inculpata, împreună cu cei care veniseră la locuinţa sa, la care s-a adăugat şi martorul P.A. au mers în după-amiaza zilei de 23 octombrie 2000 la Restaurantul P. din Bucureşti, unde, după un timp, a venit şi inculpatul J.D. Toţi au servit masa, nota de plată fiind achitată de cei doi cetăţeni italieni.
Cu acest prilej, inculpatul J.D., după prezentarea protocolară, a discutat cu martorul P.A., consultantul tehnic al italienilor, privitor la documentaţia necesară pentru depunerea ofertei de către SC S.G. SRL, a verificat dosarul şi a precizat ce acte lipsesc şi care trebuie procurate până a doua zi, 24 octombrie 2000.
Inculpata D.F., înainte de 25 octombrie 2000, când urma să înceapă negocierile directe cu ofertanţii înscrişi pentru cumpărarea acţiunilor de la SC J. SA, a luat legătura telefonic cu martorul F.R. şi a mai pretins de la cei doi italieni, în acelaşi scop (asigurarea reuşitei în cumpărarea acţiunilor) suma de 20.000 dolari S.U.A.
Investitorii italieni au fost de acord şi cu plata acestei sume, care a fost predată inculpatei prin intermediul martorului H.A.
Comisia de negociere formată din cinci membri, având ca preşedinte pe inculpatul J.D. şi ca membră pe inculpata D.F., şi-a început activitatea prin selectarea celor două oferte depuse în plic închis de către SC T. SRL şi, respectiv, SC A.S.G. SRL.
SC T. SRL a fost eliminată cu ocazia acestei licitaţii, pe motiv că nu avea toată documentaţia prevăzută în caietul de sarcini. Măsura dispusă a fost contestată dar, prin sentinţa civilă nr. 4558 din 31 mai 2001, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, în dosarul nr. 9700/2000, rămasă definitivă, s-a stabilit că aceasta este temeinică şi legală.
Această rezolvare are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei penale, conform art. 44 alin. (3) C. proc. pen., fiind o chestiune prealabilă în procesul penal.
În consecinţă, negocierea directă a vânzării acţiunilor SC J. SA a avut loc numai cu SC A.S.G. SRL şi după şapte runde de negocieri s-a încheiat procesul-verbal final de negociere nr. 74704 din 9 noiembrie 2000 şi aceeaşi comisie a întocmit Nota de informare şi decizie privind negocierile de vânzare a pachetului de 100 % din acţiunile SC A.J. SA Jimbolia, prin care se propun Comitetului de Coordonare a Activităţii de privatizare şi aprobării conducerii ministerului, două variante:
1. Încheierea contractului de vânzare-cumpărare acţiuni în condiţiile ofertei finale, ferme şi definitive a SC A.S.G. SRL cu negocierea modului de garantare a realizării investiţiilor (preţul unei acţiuni fusese negociat la 15.100 lei).
2. În situaţia în care nu se va aproba finalizarea procesului de privatizare în condiţiile prezentate, să se aprobe continuarea negocierilor cu acelaşi ofertant.
Înainte de finalizarea negocierilor, inculpata D.F. a luat din nou legătura cu reprezentanţii SC A.S.G. SRL şi în acelaşi scop pentru care pretinsese sumele de 100.000 dolari S.U.A. şi 20.000 dolari S.U.A., a mai pretins suma de 70.000 dolari S.U.A. Ultima sumă solicitată a fost primită de inculpată pe data de 9 noiembrie 2000 prin intermediul martorului F.R., la Restaurantul M. din Cluj-Napoca.
La întâlnirea din localul sus-arătat au participat mai multe persoane, printre care şi inculpatul J.D. cu soţia.
Inculpata D.F. susţine că suma de 70.000 dolari S.U.A. a înmânat-o inculpatului J.D., la întoarcerea în Bucureşti.
În opinia instanţei de fond, spusele inculpatei nu se coroborează cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate, astfel că ele rămân nedovedite.
S-a reţinut că în toată perioada de finalizare a privatizării SC J. SA, martorul F.R., reprezentant al mituitorilor, s-a întâlnit cu inculpatul J.D. numai în trei situaţii: în biroul inculpatei D.F., unde au făcut cunoştinţă, fără a avea discuţii concrete despre privatizare; la Restaurantul P. din Bucureşti, prilej cu care inculpatul a verificat documentele din dosarul cu oferta SC A.S.G. şi l-a îndrumat pe martorul P.A. cu ce acte trebuie completat dosarul; la Restaurantul M. din Cluj-Napoca, întâlniri care nu sunt contestate nici de inculpatul J.D.
Referitor la finalizarea privatizării SC J. SA trebuie arătat că rezultatul negocierii directe consemnat în procesul-verbal de negociere din 9 noiembrie 2000 şi în Nota de informare şi decizie tot din 9 noiembrie 2000 a fost însuşit de Comitetul de Coordonare a Activităţii de Privatizare, organism colectiv, prin Hotărârea nr. 22/2000. Din acest comitet făcea parte, ca membru şi inculpatul J.D., cel care fusese şi preşedintele comisiei de negocieri.
Actul de decizie privind vânzarea acţiunilor de la SC J. SA şi de concesionare a terenurilor aferente acestei societăţi agricole a fost încheiat de către ministrul agriculturii şi alimentaţiei şi de către preşedintele A.D.S., prin contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 73 din 20 noiembrie 2000 şi, respectiv, contractul de concesiune nr. 73 din 20 noiembrie 2000 .
Tribunalul a apreciat că în cauză, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), săvârşită în dauna SC T. SRL de către inculpatul J.D., deoarece Decizia de eliminare a societăţii sus-arătate de la negocieri a fost luată de către comisie şi a fost confirmată de instanţa civilă printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă care, în conformitate cu dispoziţiile art. 44 alin. (3) C. proc. pen., au autoritate de lucru judecat în faţa instanţei penale, astfel că, a dispus achitarea inculpatului pentru această faptă.
Împotriva sentinţei penale nr. 1087 din 10 noiembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti au declarat apel inculpaţii J.D. şi D.F., partea civilă SC T. Timişoara şi P.N.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea apelului, parchetul a criticat sentinţa instanţei de fond, arătând că în mod greşit a fost soluţionată cauza cu lipsă e procedură cu partea civilă Ministerul Finanţelor, au fost aplicate greşit dispoziţiile art. 334 C. proc. pen., greşit au fost aplicate pedepsele complementare, în mod greşit a fost achitat inculpatul J.D., pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP); greşit au fost confiscate sumele de 190.00 dolari S.U.A. de la inculpata D.F. şi 1.500.000 lei de la inculpatul J.D., greşit au fost individualizate pedepsele pentru infracţiunile prevăzute de art. 2481 C. pen. şi art. 254 C. pen.
În apelul său, inculpatul J.D. a solicitat achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru infracţiunile de luare de mită şi în baza art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 2481 C. pen., deoarece nu se face vinovat pentru aceste fapte.
În motivarea apelului său, inculpata D.F. a criticat schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimisă în judecată şi a solicitat să se ţină cont de prevederile art. 19 din OG nr. 43/2001 în stabilirea pedepsei ce i se va aplica.
Apelanta a arătat că a avut o atitudine sinceră şi datorită declaraţiilor pe care le-a dat s-a putut ajunge la soluţionarea cauzei.
SC T.A. Timişoara a solicitat condamnarea inculpatului J.D., pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi obligarea acestuia la plata despăgubirilor civile.
Prin Decizia penală nr. 121 din 19 februarie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis apelurile declarate de P.N.A. şi inculpata D.F., a desfiinţat în totalitate sentinţa penală nr. 1087/2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală şi rejudecând în fond a decis următoarele:
1. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptei pentru inculpata D.F. din infracţiunea prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea continuată de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a condamnat-o pe inculpată la o pedeapsă de 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 19 din OUG nr. 43/2001.
În baza art. 26, raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a condamnat-o pe aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 6 ani închisoare, în condiţiile art. 19 din OUG nr. 43/2001.
A interzis inculpatei pe timp de 5 ani drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., inculpata va executa pedeapsa cea mai grea, adică 6 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
2. În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei pentru inculpatul J.D. din infracţiunea prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, text în baza căruia l-a condamnat la o pedeapsă de 9 ani închisoare.
În baza art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 l-a condamnat pe inculpatul J.D. la 12 ani închisoare, dispunând totodată, degradarea militară.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe timp de 5 ani.
În baza art. 248, raportat la art. 2481 C. pen., a condamnat acelaşi inculpat la 9 ani închisoare interzicându-i, totodată, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe timp de 5 ani.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul J.D., pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul J.D. va executa pedeapsa de 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. şi degradarea militară.
S-a făcut aplicarea pentru ambii inculpaţi a art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut starea de arest a inculpaţilor şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus arestarea preventivă de la 25 octombrie 2002 la zi, pentru inculpata D.F. şi de la 18 noiembrie 2002 la zi pentru inculpatul J.D.
În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 a confiscat de la inculpatul J.D. suma de 188.000 dolari S.U.A., iar de la inculpata D.F. suma de 2000 dolari S.U.A. şi a obligat inculpaţii la plata echivalentului în lei la cursul B.N.R., la data executării, către statul român.
A fost menţinut sechestrul asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului J.D. identificate în procesele verbale încheiate în cursul urmăririi penale la data de 20 noiembrie 2002 şi respectiv la 25 noiembrie 2002.
S-a luat act că Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei nu s-a constituit parte civilă.
De asemenea, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de partea civilă SC T.A. Timişoara şi de inculpatul J.D.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
În cadrul procesului de privatizare, în anul 2000, SC J. S.A. Jimbolia a fost scoasă la vânzare pentru a fi privatizată, întregul pachet de acţiuni (365.123 – valoare nominală 25.000 lei) fiind deţinut de Ministerul Agriculturii.
Societatea sus-arătată mai deţinea în proprietatea sa şi un teren de 314.763 mp.
În anul 2000 inculpata D.F. deţinea funcţia de director al unităţii S. din cadrul D.G.D.R. din cadrul Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei fiind reprezentantul ministerului în A.G.A. la SC J. S.A.
Inculpatul J.D. deţinea funcţia de director general al D.G.E.R.B. din acelaşi minister.
Ambii inculpaţi făceau parte din diferite comisii de privatizare ale unor societăţi agricole, fiind numiţi prin ordin al ministrului, inclusiv din comisia de privatizare a SC J. S.A. Jimbolia, inculpatul J.D. fiind preşedintele comisiei.
În luna august 2000, numitul F.R. care era director la SC J. S.A. Jimbolia a luat legătura cu inculpata D.F. şi i-a comunicat că reprezentanţii unei societăţi agricole, C.G. şi S.V. sunt interesaţi de achiziţionarea pachetului de acţiuni de la SC J. Jimbolia.
Inculpata D.F. i-a vorbit inculpatului J.D. despre faptul că cei doi cetăţeni italieni aveau o ofertă serioasă, în privatizarea societăţii, având experienţa în domeniul agricol şi intenţionând să investească în România.
Cu această ocazie, inculpatul J.D. i-a spus inculpatei că pentru a asigura câştigarea licitaţiei în favoarea italienilor aceştia ar trebui să ofere suma de 100.000 dolari S.U.A., fără să facă vreo precizare cu privire la persoana la care va ajunge banii, dar a lăsat să se înţeleagă că prin intermediul său banii vor ajunge la cei care decideau vânzarea acţiunilor.
Inculpata D.F. a luat legătura cu martorul F.R. şi i-a transmis că pentru a câştiga licitaţia vor trebui să dea suma de 100.000 dolari S.U.A.
La rândul său, F.R. a luat legătura cu cetăţenii italieni care, considerând că este un lucru obişnuit în România, au acceptat să plătească suma.
În luna octombrie 2000 F.R., C.G. şi S.V., împreună cu martora O.O. (interpreta italienilor) s-au deplasat la Bucureşti pentru a cumpăra caietul de sarcini. Cu această ocazie, F.R. i-a transmis inculpatei D.F. acceptul italienilor, iar aceasta i-a confirmat acest aspect inculpatului J.D.
După această primă discuţie, inculpatul J.D. i-a cerut inculpatei să transmită celor doi investitori că pe lângă suma de 100.000 dolari S.U.A., ar mai fi necesară suma de 20.000 dolari S.U.A., bani care trebuiau daţi cu acelaşi scop.
J.D. a motivat această nouă cerere, prin aceea că un anume F. insista pe lângă ministrul agriculturii pentru a influenţa vânzarea pachetului de acţiuni de la SC J. Jimbolia către firma concurentă SC T.A. Timişoara.
Inculpata D.F. s-a întâlnit cu martorul F.R. la un popas turistic între Dej şi Baia Mare unde i-a comunicat noile pretenţii ale inculpatului J.D. şi motivarea acestora.
La data de 23 octombrie 2000, cu o zi înainte de a se împlini termenul pentru depunerea ofertelor tehnice şi financiare cetăţenii italieni, însoţiţi de martorii F.R., O.O., H.A. şi P.B. s-au deplasat la Ministerul Agriculturii pentru a plăti prima sumă solicitată.
Din biroul ei, inculpata D.F. l-a sunat pe inculpatul J.D., spunându-i că poate să-i aducă banii. Acesta, vizibil iritat, i-a cerut inculpatei să meargă la locuinţa ei şi să primească acolo suma de 100.000 dolari S.U.A., urmând să se întâlnească mai târziu la un restaurant.
În aceste condiţii inculpata i-a invitat pe investitori şi persoanele care îi însoţea la locuinţa ei, unde a primit 100.000 dolari S.U.A., după care s-au deplasat la restaurantul P., indicat de inculpatul J.D.
La acest local a venit mai târziu şi inculpatul, care a discutat cu P.A. despre conţinutul dosarului pentru privatizare, indicându-i ce acte mai lipsesc din dosar.
În aceeaşi zi inculpata a luat banii de acasă şi i-a predat, la birou, inculpatului J.D., fapt dovedit şi de listing-ul convorbirilor telefonice.
Conform înţelegerii avute la restaurantul P. cu J.D., P.B.A. a depus dosarul de ofertă incomplet, pe data de 24 octombrie 2000, iar restul actelor au fost procurate şi depuse ulterior termenului limită de dispunere a ofertelor, prin intermediul inculpatei D.F. Trebuie subliniat faptul că plicurile cu oferte au fost ridicate de inculpatul J.D. de la Direcţia Privatizare, el având controlul asupra acestora.
Înainte de începerea negocierilor, inculpata D.F. a primit a doua tranşă de bani, respectiv 20.000 dolari S.U.A., pretinsă de J.D., pe care i-a predat inculpatului J.D., de faţă fiind şi martora E.M.E.
La data de 31 octombrie 2000, au început negocierile cu SC S.G. S.R.L., SC T.A. SRL pentru vânzarea pachetului de acţiuni a Societăţii J. Cu această ocazie, invocându-se lipsa unor documente în oferta de privatizare SC T.A. Timişoara a fost exclusă de la negocieri. Societatea agricolă S.G. a fost acceptată pentru negocieri, deşi, aşa cum s-a mai arătat, o serie de documente fuseseră depuse de reprezentanţii acestei societăţi după împlinirea termenului, la propunerea şi cu acceptul inculpatului J.D.
Este evident faptul că Societatea Agricolă S.G. a fost favorizată în cadrul procesului de privatizare.
După primele şedinţe de negociere directă, reprezentanţii societăţii S.G. au făcut mai întâi o ofertă de 5000 lei/acţiune şi apoi 8000 lei/acţiune. Anticipând evoluţia negocierilor, inculpatul J.D. i-a cerut inculpatei D.F. să-i pretindă lui C.G. suma de 70.000 dolari S.U.A. pentru a se fixa o valoare de 15.000 lei/acţiune, cu 10.000 lei mai puţin pe acţiune decât valoarea nominală stabilită la 25.000 lei.
Prin cumpărarea acţiunilor la valoarea de 15.000 lei, investitorii italieni făceau o economie de 140.000 dolari S.U.A., astfel că puteau să renunţe la jumătate (70.000 dolari S.U.A.), în favoarea preşedintelui comisiei, inculpatul J.D.
Iniţial cetăţenii italieni au refuzat să mai dea vreo sumă, dar în cele din urmă au acceptat.
Astfel, pe data de 7 noiembrie 2000, a fost stabilit preţul de 15.000 lei/acţiune, iar pe data de 9 noiembrie 2000 s-a încheiat procesul-verbal final de negociere.
La data de 10 noiembrie 2000 inculpaţii D.F. şi J.D. s-au deplasat împreună cu avionul de la Bucureşti la Cluj-Napoca şi s-au întâlnit la restaurantul M. cu F.R. care le-a adus banii pretinşi anterior. Banii au fost daţi inculpatei D.F. într-un separeu al localului respectiv, iar în ziua de 13 noiembrie 2000, aceasta a înmânat întreaga sumă (70.000 dolari S.U.A.) inculpatului J.D., în biroul acestuia.
Este de subliniat faptul că după încheierea negocierilor, Comisia de privatizare a întocmit un act prin care propunea Comitetului de coordonare a activităţii de privatizare două variante: fie continuarea negocierilor peste suma de 15.100/acţiune, fie încheierea contractului de vânzare la nivelul acestei sume. În final ministrul agriculturii a aprobat cea de-a doua variantă.
Situaţia de fapt reţinută de Curtea de apel are la bază declaraţia inculpatei D.F. şi declaraţiile martorilor F.R., S.V., P.B.A., H.A. şi O.O.
Împotriva deciziei penale nr. 121 din 19 februarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, au formulat recurs P.N.A., partea civilă SC T.A. S.A. şi inculpaţii D.F. şi J.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, P.N.A. a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 171 C. proc. pen., criticând faptul că la stabilirea încadrării juridice a faptei prevăzută de art. 248 C. pen., raportat la art. 2481 din acelaşi cod, reţinută în sarcina inculpatului J.D., nu s-a făcut referire şi la dispoziţiile art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 şi că în mod greşit s-a dispus achitarea aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Recursul declarat de partea civilă SC T.A. SA Timişoara nu a fost motivat.
Inculpata D.F. a criticat Decizia recurată considerând-o netemeinică şi nelegală întrucât Curtea de apel, în lipsa apelului parchetului a creat inculpatei o situaţie mai grea în propria cale de atac, arătând că deşi pedeapsa aplicată a fost mai mică decât cea a instanţei de fond, individualizarea judiciară a acesteia este greşită, neţinând seama de dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 78/2000.
A solicitat, de asemenea, redozarea pedepsei aplicate, având în vedere circumstanţele personale, precum şi atitudinea de recunoaştere a ei.
Inculpatul J.D. a criticat hotărârea instanţei de fond şi Decizia instanţei de apel, invocând motivele prevăzute de art. 3859 pct. 18, 12 şi 171 C. proc. pen. şi a solicitat casarea acestora şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond pentru a avea posibilitatea să-şi formuleze şi să administreze noi probe în apărare.
De asemenea, a solicitat, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 C. pen. şi în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 248, raportat la art. 2481 C. pen.
Examinând hotărârile atacate în raport de criticile invocate, cât şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile declarate de P.N.A. şi inculpaţii D.F. şi J.D. sunt fondate, iar recursul declarat de partea civilă SC T.A. SA Timişoara este nefondat, pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.
1. Cu privire la recursul parchetului
Atât instanţa de fond cât şi cea de apel au omis, într-adevăr să raporteze infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, reţinută în sarcina inculpatului J.D., la dispoziţiile legii speciale, respectiv, art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000.
Expunerea situaţiei de fapt relevă că inculpatul a comis această infracţiune după intrarea în vigoare a acestui act normativ, astfel că, în mod corect trebuie ca infracţiunea prevăzută în C. pen., să se raporteze la legea specială, şi anume art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000.
Primul motiv de recurs al parchetului nu poate fi primit, cel referitor la greşita achitare a inculpatului J.D., pentru infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Instanţa de fond a dispus şi ce cea de apel a menţinut achitarea pentru această infracţiune, cu motivarea că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 44 alin. (3) C. proc. pen.
Potrivit acestor dispoziţii legale „Hotărârea definitivă a instanţei civile asupra unei împrejurări ce constituie o chestiune prealabilă în procesul penal, are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei penale."
A fost invocată sentinţa civilă nr. 4558 din 31 mai 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, hotărâre rămasă definitivă şi irevocabilă, prin care a fost soluţionată acţiunea SC T.A. SRL în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, A.D.S., SC J. SA şi SC A.S.G.
Obiectul acţiunii a vizat constatarea nelegalităţii procedurii de negociere desfăşurată de Comisia de evaluare a ofertelor depuse în vederea vânzării-cumpărării de acţiuni emise de J. SA, ca urmare a încălcării prevederilor art. 17 alin. (2) din Legea nr. 219/1998 şi ale art. 16, 17 şi 19 alin. (5) din HG nr. 216/1999.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa menţionată, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantă.
În penal, instanţa fondului s-a prelevat de soluţia dispusă de instanţa civilă şi a stabilit că aceasta constituie o chestiune prealabilă, în sensul art. 44 alin. (3) C. proc. pen.
În mod legal instanţa de fond şi apoi cea de apel, soluţionând acţiunea penală au dispus şi, respectiv, menţinut achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
De altfel, SC T.A. SRL a fost exclusă din faza preselecţiei ofertelor pentru că nu îndeplinea condiţiile legale de înscriere.
2. Cu privire la recursul inculpatei D.F.
Aceasta a solicitat admiterea recursului, considerând că instanţa de apel, în lipsa apelului parchetului, i-a creat o situaţie mai grea în propria cale de atac, arătând că, deşi pedeapsa aplicată este mai mică decât la fond, individualizarea acesteia este greşită, pentru că a omis aplicarea prevederilor art. 19 din Legea nr. 78/2000.
A solicitat redozarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii acesteia.
Inculpatei i-au fost aplicate două pedepse, de câte 5 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 19 din OUG nr. 43/2002, respectiv 6 ani închisoare. pentru infracţiunea prevăzută de art. 26. raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 19 din OUG nr. 43/2002.
Pedepsele aplicate sunt nejustificat de mari în raport de împrejurările în care au fost săvârşite faptele şi ţinând cont de persoana inculpatei.
Aceasta, după o primă perioadă de negare a faptelor, încă din faza de urmărire penală, a revenit, adoptând o conduită procesuală sinceră. Ea a recunoscut faptele, a oferit detalii asupra împrejurărilor concrete în care acestea s-au comis şi a ajutat efectiv şi substanţial organele judiciare la procesul de stabilire a adevărului în cauza de faţă.
La aceasta se adaugă conduita generală bună a inculpatei, persoană cu reale capacităţi profesionale, caracterizată pozitiv în familie şi societate.
Făcând o mai judicioasă aplicare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), urmează a se reduce pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 257, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 19 din OUG nr. 43/2002, la 3 ani închisoare şi de la 6 ani închisoare. pentru infracţiunea prevăzută de art. 26. raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 19 din OUG nr. 43/2002 la 3 ani închisoare, urmând ca în temeiul art. 33 lit. a) C. pen., inculpata să execute 3 ani închisoare.
3. Cu privire la recursul inculpatului J.D.:
Invocând drept temei al recursului prevederile art. 3859 pct. 18, 12 şi 171 C. proc. pen., inculpatul pretinde că instanţele au comis grave erori în stabilirea situaţiei de fapt, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale vreunei infracţiuni, ceea ce a determinat o greşită aplicare a legii. Pentru aceasta, solicită, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. b) şi c) C. proc. pen., admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi, pe cale de consecinţă:
- în principal, rejudecarea cauzei de către instanţa de fond, pe baza administrării unui probatoriu complet sau
- achitarea inculpatului.
Recursul declarat este întemeiat şi urmează a fi admis pentru alte motive, ce se vor arăta în continuare.
În privinţa infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, Curtea constată că inculpatul în mod greşit a fost condamnat pentru această infracţiune.
Probele administrate în cauză nu creează convingerea că inculpatul a comis fapta. S-a reţinut că, în două rânduri, împreună cu coinculpata D.F. a primit de la reprezentanţii SC A.S.G. SRL sumele de 100.000 dolari S.U.A. şi, respectiv, 20.000 dolari S.U.A.
Depoziţiile date de martorii F.R., S.V., P.B.A., H.A., O.O. relevă că sumele de bani au fost înmânate personal inculpatei D.F., cea care s-a prevalat de poziţia şi influenţa sa în rândul membrilor comisiei de privatizare din cadrul Ministerului Agriculturii.
Nu rezultă cu certitudine din ansamblul probator că sumele de bani primite de această inculpată au ajuns efectiv în posesia coinculpatului J.D.
Acesta a negat permanent vreo înţelegere cu ofertanţii sau cu inculpata D.F.
Referirile la participaţia inculpatului J.D., cu excepţia depoziţiilor coinculpatei, sunt indirecte, nerelevante, astfel că, nu se poate reţine vinovăţia sa sub aspectul comiterii infracţiunii de trafic de influenţă, motiv pentru care, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., va fi achitat pentru această faptă.
Inculpatul J.D. se face vinovat însă de săvârşirea celorlalte două infracţiuni: abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 248, raportat la art. 2481 C. pen., cu reţinerea dispoziţiilor art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 şi luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1), raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Cert este că, după primirea primelor sume de bani de câte 100.000 dolari S.U.A. şi, respectiv, 20.000 dolari S.U.A. de către inculpata D.F., inculpatul J.D. a pretins şi primit prin intermediul acesteia suma de 70.000 dolari S.U.A. de la reprezentanţii firmei ofertante SC A.S.G. SRL pentru a accepta vânzarea acţiunilor SC J. la un preţ sub valoarea nominală, faptă care întruneşte elementele constitutive ale celor două infracţiuni menţionate mai sus.
Sub acest aspect, probele administrate în cauză au demonstrat următoarele:
- atât inculpatul cât şi coinculpata D.F. erau persoane cu poziţii influente în cadrul Ministerului Agriculturii;
Astfel, J.D. era membru în Comitetul de coordonare al activităţii de privatizare şi preşedintele Comisiei de negociere de vânzare a pachetului de 100 % a SC J. SA Jimbolia, iar inculpata D.F., membră în cea de-a doua comisie şi reprezentantă a M.A.A. în Consiliul de Administraţie.
- relaţiile bune dintre cei doi inculpaţi erau notorii;
- după prima întâlnire dintre D.F. şi reprezentanţii firmei italiene cât şi a SC J. Jimbolia, când s-a primit suma de 100.00 dolari S.U.A., inculpatul J.D. a acceptat să se întâlnească în această formaţie la Restaurantul P. din Bucureşti unde, împotriva tuturor regulilor de deontologie profesională, i-a sfătuit pe aceştia cum să procedeze, creindu-le din start o poziţie favorizantă;
- a acceptat în calitatea oficială pe care o avea, depunerea dosarului incomplet şi a primit acte după data limită a depunerii ofertelor;
- implicarea este evidentă şi suficient probată în privinţa pretinderii şi primirii sumei de 70.000 dolari S.U.A. pentru un scop ilicit, bine determinat: acceptarea scăderii preţului pe acţiune de la 25.000 lei la circa 15.000 lei, lucru pe care l-a transmis ofertanţilor firmei italiene;
- întâlnirea din 10 noiembrie 2000 a lui J.D. însoţit de D.F. într-un loc discret, separeul Restaurantului M. de la Cluj-Napoca cu martorul F.R., cel care le-a adus suma de 70.000 dolari S.U.A., bani primiţi mai întâi de D.F. care, apoi i-a remis lui J.D.;
- drumul în acel loc a fost făcut special de inculpatul J.D. împreună cu D.F., ei plecând şi revenind în Bucureşti cu avionul;
- suma de 70.000 dolari S.U.A. reprezintă jumătate din cei 140.000 dolari S.U.A. cât au câştigat reprezentanţii firmei italiene ca urmare a acceptării din partea inculpatului J.D. să scadă preţul per/acţiune de la 25.000 lei la 15.000 lei.
- prejudicierea M.A.A. prin acceptare a acestui preţ a fost stabilită fără echivoc prin raportul de expertiză financiar – contabilă, act care a concluzionat că preţul per acţiune a fost nejustificat propus şi acceptat.
- studiul de analiză şi evaluare a societăţii J. Jimbolia a stabilit că valoarea unei acţiuni la momentul vânzării era real cuprinsă între 66.803 şi 81.187 lei.
Toate acestea la care se adaugă declaraţiile constante ale inculpatei D.F. demonstrează că inculpatul J.D., ajutat de coinculpata D.F., a primit suma de 70.000 dolari S.U.A. pentru a scădea nejustificat preţul per acţiune la vânzarea SC J. Jimbolia, favorizând în acest fel cumpărătorul.
El nu numai că avea puterea, prin dubla sa calitate, să influenţeze mersul negocierilor şi, în final, vânzarea acţiunilor la un preţ inferior, dar a şi făcut-o.
Din declaraţiile de la dosar rezultă că inculpatul conducea efectiv şedinţa şi purta negocierile, el fiind cel mai interesat în stabilirea unui preţ de vânzare cât mai mic.
În acest fel a determinat producerea unui prejudiciu în dauna M.A.A. în sumă de 11.550.666.000 lei.
Cu privire la imposibilitatea administrării unor probe propuse în apărare este de remarcat faptul că inculpatul, a beneficiat permanent de serviciile unor apărători aleşi care aveau posibilitatea să formuleze cereri şi să propună probe în toate fazele procesului penal.
Curtea constată că probele administrate sunt relevante şi că ele demonstrează gradul de participare şi vinovăţia inculpatului J.D. sub aspectul reţinerii infracţiunii de luare de mită şi abuz în serviciu contra intereselor publice, astfel că nu se justifică casarea hotărârilor atacate şi trimiterea cauzei pentru rejudecare instanţei de fond.
Recursul său urmează a fi admis sub aspectul individualizării pedepsei.
Reţinându-se numai cele două infracţiuni, constatând că luarea de mită se referă la suma de 70.000 dolari S.U.A., având în vedere tabloul personalităţii inculpatului, persoană cu o carieră de excepţie, cu o conduită foarte bună în plan profesional, social şi de familie, pedepsele aplicate urmează a fi reduse astfel:
- pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 de la 12 ani închisoare la 4 ani închisoare, iar pentru infracţiunea de abuz în serviciu, schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 248 C. pen., raportat la art. 2481 C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 248 C. pen., raportat la art. 2481 C. pen., şi art. 17 lit. d) din OUG nr. 78/2000, text de lege în baza căruia îl va condamna la 5 ani închisoare.
Urmează să confişte de la acest inculpat suma de 70.000 dolari S.U.A. cu obligarea la plata în echivalent în lei şi să menţină sechestrul asigurător în limita acestei sume.
Recursul T.A., nemotivat şi examinat din oficiu, va fi respins pentru motivele dezbătute la recursul parchetului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de P.N.A. şi inculpaţii D.F. şi J.D. împotriva deciziei penale nr. 121/ A din 19 februarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Casează Decizia atacată sub aspectul greşitei condamnări a inculpatului J.D., pentru infracţiunea prevăzută de art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, greşitei încadrări juridice a infracţiunii prevăzută de art. 248 C. pen., raportat la art. 2481 din acelaşi cod, greşitei individualizări a pedepselor aplicate inculpaţilor J.D. şi D.F. şi confiscării sumelor.
Descontopeşte pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor şi le repune în individualitatea lor după cum urmează:
Pentru inculpatul J.D.
- 9 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 257, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000;
- 12 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu degradarea militară a inculpatului şi interzicerea exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe timp de 5 ani;
- 9 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 248, raportat la art. 2481 C. pen., şi interzicerea exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe timp de 5 ani;
Pentru inculpata D.F.
- 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 19 din OUG nr. 43/2002;
- 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26, raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 19 din OUG nr. 43/2002 şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
Modifică pedepsele aplicate inculpaţilor, după cum urmează:
Pentru inculpatul J.D.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achită pe inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 248 C. pen., raportat la art. 2481 din acelaşi cod, în infracţiunea prevăzută de art. 248, raportat la art. 2481 C. pen. şi art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000, texte în baza cărora îl condamnă pe inculpat la 5 ani închisoare.
Reduce pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, privind suma de 70.000 dolari S.U.A., de la 12 ani închisoare la 4 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., inculpatul J.D. va executa pedeapsa de 5 ani închisoare.
Înlătură pedeapsa prevăzută de art. 67 C. pen., privind degradarea militară.
Menţine achitarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Confiscă de la inculpat suma de 70.000 dolari S.U.A., prin obligarea acestuia la plata echivalentului în lei la cursul B.N.R. la data executării, către statul român şi menţine sechestrul asigurator în limita acestei sume.
Menţine dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului J.D., timpul arestării preventive de la 18 noiembrie 2002 la 7 ianuarie 2005.
Pentru inculpata D.F.
Reduce pedepsele aplicate inculpatei pentru infracţiunile prevăzute de art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 19 din OUG nr. 43/2002 de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 19 din OUG nr. 43/2002, de la 6 ani închisoare la 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., inculpata D.F. va executa pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
Confiscă de la inculpată suma de 118.000 dolari S.U.A. prin obligarea acesteia la plata echivalentului în lei la cursul B.N.R. la data executării, către statul român.
Menţine dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei D.F., timpul arestării preventive de la 25 octombrie 2002 la 7 ianuarie 2005.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale nr. 121/ A din 19 februarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă SC T.A. SA împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă pe recurenta parte civilă să plătească statului suma de 1.200.000 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 929/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 930/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
