ICCJ. Decizia nr. 937/2005. Penal. Art.208,209 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 937/2005
Dosar nr. 4978/2004
Şedinţa publică din 9 februarie 2005
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1535 din 11 decembrie 2003, Judecătoria Vânju Mare l-a condamnat pe inculpatul G.S.C.;
- în baza art. 208 – art. 209 lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 3 ani şi 4 luni închisoare;
- în baza art. 208 – art. 209 lit. g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 3 ani închisoare.
În baza art. 36 C. pen., s-a constatat că infracţiunile din prezenta hotărâre sunt concurente cu infracţiunile din sentinţele penale nr. 461/1999, nr. 634/1999 şi nr. 408/2000, toate ale Judecătoriei Vânju Mare, descontopind pedepsele stabilite şi repunându-le în individualitatea lor.
În baza art. 36, raportat la art. 34 C. pen., a contopit pedepsele din prezenta hotărâre cu pedepsele descontopite, stabilite prin sentinţele penale nr. 461/1999, nr. 634/1999 şi nr. 408/2000, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 4 luni, cu aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
Au fost deduse perioadele executate, respectiv reţinerea din 11 noiembrie 1998 şi de la 27 ianuarie 1999 la 16 ianuarie 2001.
S-a dispus anularea vechilor mandate şi emiterea unui nou mandat de executare.
Hotărârea a rămas definitivă prin neapelare.
În fapt s-a reţinut că, la data de 4 octombrie 1998, pe timpul nopţii şi prin efracţie, împreună cu altă persoană, a sustras de la partea vătămată P.V. bunuri în valoare de 4.000.000 lei, iar la data de 19 ianuarie 2001, tot pe timpul nopţii şi prin escaladare a sustras de la partea vătămată M.I. bunuri în valoare de 800.000 lei.
Împotriva acestei hotărâri, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a promovat recurs în anulare, criticând-o ca fiind contrară legii prin modul în care a soluţionat situaţia judiciară a inculpatului în raport de antecedentele sale penale.
S-a arătat, astfel, că inculpatul a mai suferit şi alte condamnări, respectiv prin sentinţele penale nr. 484 din 19 aprilie 2001 şi nr. 519 din 13 iunie 2002, ambele ale Judecătoriei Vânju Mare, pedepsele impunându-se a fi incluse în operaţiunile de contopire, fiind incidente şi dispoziţiile art. 39 C. pen.
Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul în anulare nu este fondat.
Potrivit art. 36 C. pen., dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracţiune concurentă, se aplică dispoziţiile art. 34 şi art. 35 C. pen., dispoziţii care se aplică şi în cazul în care, după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă, se constată că cel condamnat suferise şi o altă condamnare definitivă pentru o infracţiune concurentă.
Tot dispoziţiile art. 34 şi art. 35 C. pen., sunt aplicabile şi la stabilirea şi aplicarea pedepsei în cazul recidivei, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., conform art. 39 alin. (1) şi (2) C. pen.
În sfârşit, potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), timpul reţinerii şi al arestării preventive se scade din durata pedepsei închisorii pronunţate, scădere care se face şi atunci când condamnatul a fost judecat fie în acelaşi timp, fie în mod separat, pentru mai multe infracţiuni concurente.
Situaţia judiciară a inculpatului G.S.C. la data judecării sale în cauza de faţă, pentru infracţiuni de furt săvârşite la 4 octombrie 1998 şi, respectiv, la 19 ianuarie 2001, este complexă în raport de condamnările anterioare şi ulterioare datei săvârşirii celor două infracţiuni, consemnat în cazierul judiciar.
Se reţine că inculpatul a fost condamnat prin mai multe hotărâri după cum urmează:
- sentinţa penală nr. 461 din 3 iunie 1999 a Judecătoriei Vânju Mare, definitivă prin Decizia penală nr. 620 din 20 septembrie 1999 a Tribunalului Mehedinţi, la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare;
- sentinţa penală nr. 634 din 17 septembrie 1999 a Judecătoriei Vânju Mare, definitivă prin neapelare, la pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 2 luni închisoare;
- sentinţa penală nr. 408 din 5 mai 2000 a Judecătoriei Vânju Mare, definitivă prin neapelare, la 4 luni închisoare;
- sentinţa penală nr. 489 din 19 aprilie 2001 a Judecătoriei Vânju Mare, la un an închisoare;
- sentinţa penală nr. 519 din 13 iunie 2002 a Judecătoriei Vânju Mare, la pedeapsa rezultantă de un an şi 8 luni închisoare.
Infracţiunea săvârşită la data de 4 octombrie 1998 dedusă judecăţii în prezenta cauză şi pentru care inculpatul a fost condamnat la 3 ani şi 4 luni închisoare, este concurentă cu toate infracţiunile pentru care acesta a fost condamnat prin hotărârile susmenţionate.
Infracţiunea săvârşită la data de 19 ianuarie 2001 dedusă judecăţii în prezenta cauză şi pentru care inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare este comisă în condiţiile recidivei prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., în raport de condamnările rezultate din sentinţele penale nr. 461/1999, nr. 634/1999 şi nr. 408/2000 şi este concurentă cu infracţiunile pentru care acesta a fost condamnat prin sentinţele penale nr. 489/2001 şi nr. 519/2002.
Văzând însă, că prin cele două infracţiuni deduse judecăţii inculpatul dobândeşte statutul de recidivist prin constituirea celui de al doilea termen al recidivei la data de 19 ianuarie 2001, data săvârşirii uneia dintre aceste două infracţiuni, numărul concursului de infracţiuni s-a închis la această dată.
În acest raţionament instanţa a înlăturat din analiză pedepsele aplicate prin sentinţele penale nr. 489 din 19 aprilie 201 şi nr. 519 din 13 iunie 2002.
Tehnica juridică propusă prin nota de precizări la recursul în anulare, contopirea, pe de o parte, a pedepsei de 3 ani şi 4 luni, cu pedepsele din sentinţele penale nr. 461/1999, nr. 634/1999 şi nr. 408/2000 iar, pe de altă parte, a pedepsei de 3 ani, cu pedepsele din sentinţele penale nr. 489/2001 şi nr. 519/2002 şi apoi contopirea pedepselor rezultante potrivit art. 39 C. pen., deşi prezintă o mai mare acurateţe, nu schimbă datele cauzei, astfel încât, fiind lipsit de eficienţă, recursul în anulare va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 1535 din 11 decembrie 2003 a Judecătoriei Vânju Mare, privind pe intimatul inculpat G.S.C.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 934/2005. Penal. Legea 678/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 938/2005. Penal. Am.exec.ped. Recurs → |
|---|
