ICCJ. Decizia nr. 930/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 930/2005
Dosar nr. 86/2005
Şedinţa publică din 9 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 400 din 8 noiembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, inculpatul O.I. a fost condamnat la 4 ani închisoare, pentru art. 25 C. pen., raportat la art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) (parte vătămată V.G.), la 10 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. (parte vătămată A.I.), pentru infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 10 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. (parte vătămată P.I.), pentru art. 197 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. (parte vătămată A.I.), la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) (parte vătămată P.I.), la 4 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) (parte vătămată Ş.F.), la 4 ani închisoare, pentru art. 25 C. pen., raportat la art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) (parte vătămată V.V.), la 4 ani închisoare, pentru art. 25 C. pen., raportat la art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) (parte vătămată C.T.) şi la 4 ani închisoare, pentru art. 208 i art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) (parte vătămată P.D.).
S-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Prin aceiaşi hotărâre a fost condamnată şi inculpata O.C.D. la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, în condiţiile art. 81 – art. 110 C. pen., pe un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni.
Inculpatul O.I. a fost obligat la 900.000 lei despăgubiri către partea vătămată V.V. S-a respins acţiunea civilă formulată de C.E.
S-a luat act că părţile vătămate Ş.F., P.D., C.T. şi V.G. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
Inculpatul O.I. a fost obligat la câte 10 milioane daune morale către părţile vătămate P.I. şi A.I.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa fondului a reţinut următoarea situaţie de fapt:
1. În seara zilei de 28 octombrie 2003, inculpatul O.I. se afla la domiciliu împreună cu fraţii săi mai mici şi alţi doi minori sub 14 ani: A.I. şi P.I.G.
Inculpatul a trimis-o pe sora sa, inculpata O.C. împreună cu cei patru minori la locuinţa numitei V.G. să fure bani şi bunuri, ceea ce au şi făcut. Ajunşi la locuinţă, minorul P.I. a spart geamul de la uşă, a luat cheia şi a descuiat încuietoarea, astfel încât, toţi cinci au pătruns în interiorul locuinţei.
Minorul A.I. a lovit-o pe partea vătămată cu o rangă metalică peste picioare, iar O.C. a pus un cuţit la gâtul bătrânei, cerându-i să-i dea banii din casă.
Din locuinţa acesteia, cei cinci au luat 84.000 lei şi alimente în valoare de 500.000 lei cu care au plecat la locuinţa inculpatului O.I., care i-a trimis să ascundă lucrurile furate la o casă părăsită, ce aparţine numitei M.D.
2. Tot, în noaptea de 28 octombrie 2003, după ce au ascuns bunurile furate, minorii s-au întors la domiciliul inculpatului O.I. care i-a obligat pe A.I. şi P.I. să se dezbrace, pe rând şi i-a forţat să întreţină cu el raporturi sexuale anale şi orale, de faţă fiind O.C., B.G. şi B.P.
3. În noaptea de 2 noiembrie 2003, inculpatul însoţit de fratele său, B.G. (12 ani) a mers acasă la partea vătămată Ş.F. S-a urcat pe acoperişul casei, a dat la o parte o placă de internită şi a pătruns în interior de unde a sustras un televizor şi un casetofon mic tip Walkmen, pe care le-a ascuns într-o grămadă de bălegar.
4. partea vătămată V.V. a depus plângere prin care arată că, în ziua de 23 octombrie 2003, a găsit un geam spart la locuinţa sa, iar vecinii i-au spus că i-au văzut în curte pe fraţii B. care fuseseră trimişi la furat de inculpatul O.I.
5. În noaptea de 27 octombrie 2003, inculpatul O.I. a trimis pe inculpata O.C. şi minorii A.I. şi B.P. să fure boxele audio, care erau agăţate de perete, în afara sediului societăţii numitului C.T.
6. Partea vătămată C.E. a depus plângere prin care arăta că, în ziua de 9 octombrie 2003, s-a pătruns prin spargerea geamului în locuinţa sa şi a constatat lipsa unor bunuri în valoare de 5 milioane lei. În urma cercetărilor efectuate a rezultat că inculpata O.C. a sustras bunurile respective.
7. În noaptea de 5 noiembrie 2003, inculpatul O.I. a obligat-o pe inculpata O.C. să meargă cu el în locuinţa părţii vătămate P.D. să fure găini. Ajunşi aici, cei doi, prin tăierea gardului din sârmă au pătruns în curtea părţii vătămate şi au luat din coteţul de păsări, două găini şi o curcă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul care a criticat pedeapsa aplicată, cerând reducerea ei.
Prin Decizia penală nr. 950 din 14 decembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, apreciind că s-a dat o eficienţă corespunzătoare împrejurărilor care caracterizează faptele şi pe făptuitor, astfel încât, pedeapsa rezultantă respectă prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În termen legal, împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul care le-a criticat sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor, solicitând reducerea acestora.
Recursul este fondat, dar nu pentru motivul invocat de inculpat.
Hotărârile sunt supuse casării potrivit cazului de casare înscris în art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., referitor la greşita încadrare juridică a unor fapte, motiv care va fi examinat din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
În sensul celor de mai sus, se poate spune că, instanţele au reţinut o corectă stare de fapt, când pe baza probelor administrate, au constatat că inculpatul a forţat pe cei doi minori de 12 ani şi respectiv, 13 ani să întreţină cu el raporturi sexuale anale şi orale, de faţă fiind şi minorii O.C., B.G. şi B.P.
Deşi se reţine o corectă stare de fapt, instanţele dau o greşită încadrare juridică acestei fapte, reţinând că s-au consumat, în concurs, câte 2 infracţiuni de viol calificat şi perversiune sexuală în ce priveşte fiecare minor.
Obligând pe cei doi minori, să întreţină raporturi sexuale orale şi anale, inculpatul a comis o singură infracţiune, aceia de viol calificat.
A reţine în cauză că aceleaşi acte intră atât în latura obiectivă a infracţiunii de viol cât şi în cea a infracţiunii de perversiune sexuală implică o dublă răspundere penală a inculpatului pentru aceiaşi faptă penală.
În justificarea acestui punct de vedere se porneşte de la conţinutul fiecărei infracţiuni aşa cum este incriminată prin art. 197 C. pen., sau art. 201 C. pen.
Şi dacă în compunerea infracţiunii de perversiune sexuală intră doar actele de perversiune sexuală comise în public, în conţinutul infracţiunii de viol se cuprinde actele sexuale, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex, comise prin constrângere sau profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra.
În acest cadru juridic raporturile sexuale orale şi anale, la care inculpatul a obligat pe cei doi minori, A.I. de 12 ani şi P.I. de 13 ani, nu se cuprind în sfera actelor de perversiune ci în sfera largă a actelor sexuale de orice natură cu persoane de acelaşi sex, incriminate de prevederile art. 197 alin. (1) C. pen.
Cum însă fapta de viol s-a comis în condiţiile agravantei de la alin. (3) a art. 197 C. pen., inculpatul urmează să răspundă penal numai pentru această infracţiune, în formă agravantă.
Acestea sunt consideraţiunile pentru care recursul declarat de inculpat se va admite potrivit art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. şi rejudecând în limitele casării se va proceda la recalificarea faptelor de perversiune sexuală şi viol într-o singură infracţiune prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., pentru care inculpatul va fi condamnat la o pedeapsă situată la limita minimă legală şi la pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.
În ce priveşte critica formulată de recurent, cu privire la greşita individualizare a pedepsei, aceasta este nefondată.
Recurentul inculpat este recidivist, având în antecedente numeroase condamnări pentru fapte de aceiaşi natură; în cauză a comis mai multe infracţiuni de furt şi cele de viol împotriva unor minori sub 15 ani.
Pe de altă parte, infracţiunile deduse judecăţii au fost comise în contextul agravantei prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen., aşa încât, nu se pot reţine împrejurări care să justifice o reducere a pedepselor sub limita minimă legală, prin reţinerea prevederilor art. 74 – art. 76 C. pen.
Pedeapsa de 10 ani închisoare ce urmează a fi executată urmare contopirii, respectă prevederile art. 72 şi art. 52 C. pen., sub acest aspect hotărârile neputând fi supuse casării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul O.I. împotriva deciziei penale nr. 950 din 14 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 400 din 8 noiembrie 2004 a Tribunalului Giurgiu, numai cu privire la încadrarea juridică a faptelor de viol şi de perversiuni sexuale şi individualizarea pedepsei.
Înlătură dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. şi repune pedepsele în individualitatea lor.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din două infracţiuni, prevăzute de art. 197 alin. (3), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi două infracţiuni, prevăzute de art. 201 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în două infracţiuni, prevăzute de art. 197 alin. (3), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), text de lege în baza căruia condamnă pe inculpat la două pedepse de câte 10 ani închisoare şi câte 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatului în prezenta cauză cu pedepsele aplicate de câte 4 ani închisoare, pentru instigare la furt calificat, prevăzut de art. 25, raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi i), cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi câte 4 ani închisoare (3 pedepse), pentru furt calificat, prevăzut de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i), cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), urmând ca în final, să execute pedeapsa de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 12 noiembrie 2003 la 9 februarie 2005.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 93/2005. Penal. Art.257; 254 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 931/2005. Penal. Art.215 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
